Zone montane

Mesaje-cheie

• Până la sfârșitul secolului, se estimează că munții europeni se vor fi schimbat fizic. Ghețarii mari vor suferi pierderi semnificative de masă, dar schimbările vor avea, de asemenea, un impact asupra mediilor inferioare, medii și inundabile.

• Adaptarea în sectoare precum gestionarea apei, agricultura, silvicultura și turismul este esențială pentru adaptarea zonelor montane.

• UE are mai multe programe de finanțare care pot sprijini proiecte în regiunile montane, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Aceste fonduri pot fi utilizate pentru a sprijini o gamă largă de inițiative, inclusiv proiecte de infrastructură, crearea de locuri de muncă și conservarea mediului.

Impacturi, vulnerabilități și riscuri

Schimbările climatice afectează deja regiunile montane europene. Până la sfârșitul secolului, se estimează că munții europeni se vor fi schimbat fizic. Ghețarii mari vor suferi pierderi semnificative de masă, dar schimbările afectează, de asemenea, mediile inferioare, medii și inundabile, afectând astfel disponibilitatea apei, producția agricolă, turismul și sectoarele de sănătate. Sistemele montane au o topografie complexă care se schimbă considerabil pe distanțe scurte, rezultând în impacturi climatice diversificate la diferite altitudini. De exemplu, odată cu creșterea temperaturii aerului și a precipitațiilor, liniile de zăpadă sezoniere vor fi găsite la altitudini mai mari, iar sezoanele de zăpadă vor deveni mai scurte. Liniile copacilor se vor deplasa în sus, iar modelele de pădure se vor schimba la altitudini mai mici. În țările cu lanțuri muntoase înalte, cum ar fi Alpii, schimbările climatice vor avea un impact asupra echilibrului hidric, ceea ce va avea repercusiuni asupra hidroenergiei, drenajului urban, navigației și o creștere a intensității pericolelor naturale legate de apă. Alunecările de teren induse de precipitații pot avea un efect în cascadă asupra infrastructurilor de transport (Evaluareaeuropeană a riscurilor climatice).

Cadrul de politică

UE are mai multe politici și inițiative menite să sprijine dezvoltarea durabilă în zonele montane. Aceste politici recunosc provocările unice de mediu, economice și sociale cu care se confruntă comunitățile montane și urmăresc să promoveze reziliența și viabilitatea pe termen lung a acestora.

Strategia UE din 2021 privind adaptarea la schimbările climatice urmărește să facă adaptarea mai inteligentă (împingând frontierele cunoștințelor privind adaptarea), mai rapidă (accelerarea implementării soluțiilor de adaptare) și mai sistemică (soluții și planuri integrate). Stimularea adaptării locale, a soluțiilor bazate pe natură, a utilizărilor durabile și a rezilienței resurselor de apă dulce sunt deosebit de relevante pentru regiunile montane.

Adaptarea în sectoare precum gestionarea apei, agricultura, silvicultura și turismul este esențială pentru adaptarea zonelor montane.

RevizuireaRegulamentului privind adaptarea exploatării terenurilor, a schimbării destinației terenurilor și a silviculturii (LULUCF) vizează creșterea captării dioxidului de carbon în agricultură și silvicultură, cu implicații importante în ceea ce privește schimbarea acoperirii terenurilor. Măsurile menite să realizeze acest lucru, cum ar fi menținerea pajiștilor, agricultura carbonului și refacerea turbăriilor, vor contribui, de asemenea, la prevenirea eroziunii solului și la reducerea riscului de inundații.

În conformitate cu Pactul verde european, noua politică agricolă comună (PAC) pentru perioada 2023-2027 și Strategia privind biodiversitatea pentru 20230 pun un accent mai mare pe aspectele de mediu și pe acțiunile climatice. Legea privind refacerea naturii, oferă temeiul juridic pentru punerea în aplicare a unor măsuri cuprinzătoare de refacere a ecosistemelor deteriorate sau distruse, cu obiectivul de a realiza refacerea ecosistemelor până în 2050. Acest lucru va fi important pentru multe regiuni montane, pentru pădurile, pajiștile și fluxurile de apă ale acestora.

Politici specifice pentru regiunile montane din UE

O politică-cheie este Strategia europeană pentru regiunea alpină (EUSALP), care este o strategie macroregională care reunește părți interesate de la nivel regional și național din șapte țări alpine. Strategia urmărește să promoveze dezvoltarea durabilă în regiune prin acțiuni coordonate în domenii precum inovarea, mobilitatea și biodiversitatea.

Convenția alpină, adoptată în 1991, este un tratat internațional între țările alpine și UE pentru dezvoltarea durabilă și protecția Alpilor. Obiectivul final al Convenției alpine este de a dezvolta patrimoniul comun al Alpilor și de a-l păstra pentru generațiile viitoare prin intermediul cooperării transnaționale care implică autoritățile naționale, regionale și locale.

Convenția Carpatică este un acord multilateral între șapte țări care are ca scop promovarea dezvoltării durabile și a protecției mediului în regiunea Carpaților. Convenția se axează pe mai multe domenii-cheie, inclusiv conservarea diversității biologice și peisagistice, utilizarea durabilă a terenurilor și silvicultura, adaptarea la schimbările climatice, turismul durabil și transportul durabil. De asemenea, sprijină cooperarea și schimbul de informații între țările din regiune și include dispoziții privind participarea publicului și implicarea părților interesate în procesul decizional. Convenția Carpatică este sprijinită de Uniunea Europeană, care oferă finanțare și asistență tehnică pentru punerea sa în aplicare.

Convenția pentru protecția Pirineilor este un acord internațional care vizează protejarea patrimoniului natural și cultural al lanțului muntos din Pirinei și promovarea dezvoltării durabile în regiune. Acesta stabilește un cadru de cooperare între țările semnatare în domenii precum conservarea biodiversității, utilizarea durabilă a terenurilor și turismul durabil. Convenția de la Pirinei este sprijinită de diverse programe și inițiative de finanțare ale UE, care oferă sprijin financiar pentru proiecte care promovează dezvoltarea durabilă în regiunea Pirinei.

Inițiativa pentru mediu și securitate și Convenția alpină dinarică: Aceste două inițiative separate sunt acorduri internaționale semnate de organizații internaționale și de mai multe țări din regiunile Balcanilor și Alpilor Dinarici, care vizează promovarea dezvoltării durabile și a protecției mediului în aceste zone.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Evaluarea europeană a riscurilor climatice din 2024 oferă o evaluare cuprinzătoare a riscurilor climatice majore cu care se confruntă Europa în prezent și în viitor. Acesta identifică 36 de riscuri climatice majore care amenință securitatea noastră energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, sistemele financiare și sănătatea oamenilor, luând în considerare, de asemenea, riscul pentru zonele montane.

Proiectul de cercetare MOVING (Valorificarea regiunilor montane prin interconectare și creștere ecologică) urmărește să consolideze capacitățile și să dezvolte în comun – printr-un proces participativ ascendent care implică actorii din lanțul valoric, părțile interesate și factorii de decizie politică – cadre de politică relevante în întreaga Europă pentru instituirea unor lanțuri valorice noi sau modernizate/extinse care să contribuie la reziliența și durabilitatea zonelor montane la schimbările climatice.

PHUSICOS, care înseamnă "în funcție de natură" în limba greacă, demonstrează modul în care soluțiile bazate pe natură oferă măsuri robuste, durabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru reducerea riscului de fenomene meteorologice extreme în peisajele montane rurale. Proiectul va elimina lacunele de cunoștințe legate în mod specific de BNS pentru pericolele hidrometeorologice (inundații, eroziune, alunecări de teren și secetă) prin punerea în aplicare a BNS în mai multe situri europene de studiu de caz.

MountResilience va sprijini regiunile și comunitățile europene situate în zonele montane să își sporească capacitatea de adaptare la schimbările climatice și de tranziție către o societate rezilientă la schimbările climatice. Proiectul va conceptualiza, testa și extinde adaptarea la schimbările climatice pe mai multe niveluri, multidimensională și reaplicabilă și soluțiile bazate pe natură care abordează nevoile politice și societale, precum și comportamentele cetățenilor, pentru a aborda impactul specific asupra climei în regiunile montane.

Sprijinirea investițiilor și a finanțării

UE are mai multe programe de finanțare care pot sprijini proiecte în regiunile montane, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Aceste fonduri pot fi utilizate pentru a sprijini o gamă largă de inițiative, inclusiv proiecte de infrastructură, crearea de locuri de muncă și conservarea mediului.

Politica de coeziune a UE vizează reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și concentrarea asupra regiunilor rămase în urmă. Acesta prevede că „se acordă o atenție deosebită (...) regiunilor montane”. Astfel, politica de coeziune joacă un rol esențial în abordarea provocărilor specifice cu care se confruntă zonele montane, inclusiv adaptarea la schimbările climatice, deoarece poate îmbunătăți adaptarea în cadrul programelor sale operaționale.

Interreg VI B definește 14 programe de cooperare transnațională pentru perioada 2021-2027 pe teritorii de mari dimensiuni din Europa și din afara acesteia, cu un buget de 1,5 miliarde EUR. În plus, există strategii specifice convenite de UE pentru patru regiuni macronaționale: Marea Baltică, Dunărea, regiunea alpină și regiunile adriatico-ionică. Regiunile montane sunt, de asemenea, acoperite de aceste programe, profitând de stimularea acțiunilor de cooperare strategică pe teritorii de mari dimensiuni.

Ca parte a unui mandat al CE început în 2014, Comisia și Comitetul European de Standardizare și Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CEN-CENELEC) au încercat să abordeze adaptarea standardelor europene și standardizarea la schimbările climatice, cu un accent special pe reziliența sectoarelor-cheie.