Zone montane

Zone cu cavități muntoase

Mesaje-cheie

• Până la sfârșitul secolului, se estimează că munții europeni se vor schimba fizic. Ghețarii mari vor fi înregistrat pierderi semnificative în masă, dar schimbările vor afecta, de asemenea, mediile mai joase, mediile de la mijlocul dealurilor și zonele inundabile.

• Adaptarea în sectoare precum gospodărirea apelor, agricultura, silvicultura și turismul este esențială pentru adaptarea zonelor montane.

• UE are mai multe programe de finanțare care pot sprijini proiecte în regiunile montane, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Aceste fonduri pot fi utilizate pentru a sprijini o gamă largă de inițiative, inclusiv proiecte de infrastructură, crearea de locuri de muncă și conservarea mediului.

Impacturi și vulnerabilități

Schimbările climatice afectează deja regiunile montane europene. Până la sfârșitul secolului, se estimează că munții europeni se vor schimba fizic. Ghețarii mari vor fi înregistrat pierderi semnificative în masă, dar schimbările afectează, de asemenea, mediile mai joase, mediile de la mijlocul dealurilor și zonele inundabile, afectând astfel disponibilitatea apei, producția agricolă, turismul și sectoarele de sănătate. Sistemele montane au o topografie complexă care se schimbă considerabil pe distanțe scurte, având ca rezultat un impact climatic diversificat la diferite altitudini. De exemplu, odată cu creșterea temperaturii aerului și a precipitațiilor, liniile de zăpadă sezoniere vor fi găsite la altitudini mai mari, iar anotimpurile de zăpadă vor deveni mai scurte. Liniile copacilor se vor deplasa în sus, iar modelele forestiere se vor schimba în altitudini mai mici. În țările cu lanțuri muntoase înalte, cum ar fi Alpii, schimbările climatice vor avea un impact asupra echilibrului hidric, ceea ce va avea repercusiuni asupra hidroenergiei, drenajului urban, navigației și o creștere a intensității pericolelor naturale legate de apă.

Cadrul de politică

UE are mai multe politici și inițiative menite să sprijine dezvoltarea durabilă în zonele montane. Aceste politici recunosc provocările unice de mediu, economice și sociale cu care se confruntă comunitățile montane și vizează promovarea rezilienței și viabilității lor pe termen lung.

Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, adoptată în 2021, urmărește să facă adaptarea mai inteligentă (împingerea frontierelor cunoașterii în materie de adaptare), mai rapidă (accelerarea implementării soluțiilor de adaptare) și mai sistemică (soluții și planuri integrate). Stimularea adaptării locale, soluțiile bazate pe natură, utilizările durabile și reziliența resurselor de apă dulce sunt deosebit de relevante pentru regiunile montane.

Adaptarea în sectoare precum gospodărirea apelor, agricultura, silvicultura și turismul este esențială pentru adaptarea zonelor montane.

Revizuirearegulamentului privind adaptarea exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) vizează o captare sporită a dioxidului de carbon în agricultură și silvicultură, cu implicații importante în ceea ce privește schimbarea acoperirii terenurilor. Măsurile în acest sens, cum ar fi menținerea pajiștilor, agricultura carbonului și refacerea turbăriilor, vor contribui, de asemenea, la prevenirea eroziunii solului și la reducerea riscului de inundații.

În conformitate cu Pactul verde european, noua politică agricolă comună (PAC) pentru perioada 2023-2027 și Strategia privind biodiversitatea pentru 20230 se acordă mai multă atenție aspectelor legate de mediu și acțiunilor climatice.

Politici specifice pentru regiunile montane din UE

O politică-cheie este Strategia europeană pentru regiunea alpină (EUSALP), care este o strategie macroregională ce reunește părți interesate de la nivel regional și național din șapte țări alpine. Strategia urmărește să promoveze dezvoltarea durabilă în regiune prin acțiuni coordonate în domenii precum inovarea, mobilitatea și biodiversitatea.

Convenția alpină, adoptată în 1991, este un tratat internațional între țările alpine și UE pentru dezvoltarea durabilă și protecția Alpilor. Obiectivul final al Convenției alpine este de a dezvolta patrimoniul comun al Alpilor și de a-l conserva pentru generațiile viitoare prin intermediul cooperării transnaționale care implică autoritățile naționale, regionale și locale.

Convenția Carpatică este un acord multilateral între șapte țări care vizează promovarea dezvoltării durabile și a protecției mediului în regiunea Carpaților. Convenția se axează pe mai multe domenii-cheie, inclusiv conservarea diversității biologice și peisagistice, exploatarea durabilă a terenurilor și silvicultura, adaptarea la schimbările climatice, turismul durabil și transportul durabil. De asemenea, sprijină cooperarea și schimbul de informații între țările din regiune și include dispoziții privind participarea publicului și implicarea părților interesate în procesul decizional. Convenția Carpatică este sprijinită de Uniunea Europeană, care oferă finanțare și asistență tehnică pentru punerea sa în aplicare.

Convenția privind protecția Pirineilor este un acord internațional care vizează protejarea patrimoniului natural și cultural al lanțului muntos al Pirineilor și promovarea dezvoltării durabile în regiune. Acesta stabilește un cadru de cooperare între țările semnatare în domenii precum conservarea biodiversității, utilizarea durabilă a terenurilor și turismul durabil. Convenția Pirineilor este sprijinită de diverse programe și inițiative de finanțare ale UE, care oferă sprijin financiar pentru proiecte care promovează dezvoltarea durabilă în regiunea Pirineilor.

Inițiativa pentru mediu și securitate și Convenția dinaric-alpină: Aceste două inițiative separate sunt acorduri internaționale semnate de organizații internaționale și de mai multe țări din Balcani și din regiunile Alpilor Dinarici, care vizează promovarea dezvoltării durabile și a protecției mediului în aceste zone.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Proiectul de cercetare MOVING (MOuntain Valorisation through INterconnectedness and Green growth) își propune să consolideze capacitățile și să dezvolte în comun – printr-un proces participativ ascendent care implică actorii din lanțul valoric, părțile interesate și factorii de decizie politică – cadre de politică relevante în întreaga Europă pentru crearea unor lanțuri valorice noi sau modernizate/modernizate care să contribuie la reziliența și durabilitatea zonelor montane la schimbările climatice.

PHUSICOS, care înseamnă "în conformitate cu natura" în limba greacă, demonstrează modul în care soluțiile bazate pe natură (NBS) oferă măsuri robuste, durabile și eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru reducerea riscului de fenomene meteorologice extreme în peisajele montane rurale. Proiectul va elimina lacunele de cunoștințe legate în mod specific de BNS-uri în ceea ce privește pericolele hidrometeorologice (inundații, eroziune, alunecări de teren și secetă) prin punerea în aplicare a BNS-urilor în mai multe locuri europene de studiu de caz.

MountResilience va sprijini regiunile și comunitățile europene situate în zonele montane să își sporească capacitatea de adaptare la schimbările climatice și de tranziție către o societate rezilientă la schimbările climatice. Proiectul va conceptualiza, va testa și va extinde soluțiile de adaptare la schimbările climatice pe mai multe niveluri, multidimensionale și reaplicabile și soluțiile bazate pe natură care abordează nevoile politice și societale, precum și comportamentele cetățenilor, pentru a aborda impactul specific al schimbărilor climatice în regiunile montane.

Sprijinirea investițiilor și a finanțării

UE are mai multe programe de finanțare care pot sprijini proiecte în regiunile montane, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală. Aceste fonduri pot fi utilizate pentru a sprijini o gamă largă de inițiative, inclusiv proiecte de infrastructură, crearea de locuri de muncă și conservarea mediului.

Politica de coeziune a UE vizează reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și concentrarea asupra regiunilor rămase în urmă. Acesta prevede că „se acordă o atenție deosebită (...) regiunilor montane”. Astfel, politica de coeziune joacă un rol esențial în abordarea provocărilor specifice cu care se confruntă zonele montane, inclusiv adaptarea la schimbările climatice, deoarece poate îmbunătăți adaptarea în cadrul programelor sale operaționale.

Interreg VI B definește 14 programe de cooperare transnațională pentru perioada 2021-2027 pe teritorii de mari dimensiuni din Europa și din afara acesteia, cu un buget de 1,5 miliarde EUR. În plus, există strategii specifice convenite la nivelul UE pentru patru regiuni macronaționale: Marea Baltică, Dunărea, regiunea alpină și regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice. Regiunile montane sunt, de asemenea, acoperite de aceste programe, profitând de stimularea acțiunilor de cooperare strategică pe teritorii de mari dimensiuni.

Ca parte a unui mandat al CE început în 2014, Comisia și Comitetul European de Standardizare și Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CEN-CENELEC) au încercat să abordeze adaptarea standardelor europene și a standardizării la schimbările climatice, cu un accent special pe reziliența sectoarelor-cheie.