2.4 Efectuarea de evaluări ale riscurilor și vulnerabilităților

Planificarea adaptării la nivel local necesită o înțelegere a pericolelor climatice actuale și preconizate (a se vedea etapa 2.1 și etapa 2.2), precum și o înțelegere a sectoarelor vulnerabile ale orașului (etapa 2.3). Acești doi factori sunt combinați într-o evaluare a riscurilor și a vulnerabilității. Există o multitudine de metode care pot fi aplicate pentru a efectua evaluări ale riscurilor și vulnerabilității în zonele urbane. Cunoașterea diferitelor tipuri de metode și a rezultatelor acestora este importantă pentru selectarea celei mai eficiente și eficace metode care urmează să fie aplicată în conformitate cu capacitățile autorităților locale.

Riscurile legate de schimbările climatice într-un oraș sau într-un oraș ar trebui să fie caracterizate din punctul de vedere al mai multor aspecte: amenințarea climatică (condiții climatice preconizate); contextul localizării geografice (de exemplu, zona de coastă, regiunea montană etc.); și sectoarele și sistemele afectate (de exemplu, sănătatea umană, infrastructura, transporturile, porturile, energia, apa, bunăstarea socială etc.), inclusiv impactul asupra grupurilor celor mai vulnerabile (de exemplu, persoanele în vârstă, persoanele fără adăpost, persoanele expuse riscului de sărăcie etc.).

 Această etapă sprijină orașele semnatare ale Convenției primarilor să își dezvolte evaluarea riscurilor și a vulnerabilităților (RVA). În cadrul de raportare al Convenției primarilor, evaluarea riscurilor și a vulnerabilităților include date privind pericolele climatice, sectoarele vulnerabile, capacitatea de adaptare și grupurile vulnerabile de populație. În ceea ce privește pericolele climatice, orașelor semnatare li se solicită să definească probabilitatea și impactul celor mai relevante pericole, modificarea preconizată a intensității și frecvenței acestora, precum și termenele. Acest lucru se realizează printr-o indicație definită a nivelului de încredere. Pentru fiecare pericol climatic identificat, sunt definite sectoarele vulnerabile și nivelul lor de vulnerabilitate. În plus, se definește o evaluare a capacității de adaptare la nivel sectorial, utilizând categorii de capacitate de adaptare pozitivă, cum ar fi accesul la servicii, capacitatea guvernamentală și instituțională, capacitatea fizică și de mediu, cunoștințele și inovarea. De asemenea, este posibil să se atribuie indicatori pentru sectoarele vulnerabile identificate și pentru capacitatea de adaptare. Toate componentele RVA descrise mai sus, împreună cu indicatorii eșantionului, sunt disponibile pe platforma de raportare MyCovenant (a se vedea, de asemenea, versiunea de lucru offline a modelului de raportare).

Evaluările riscurilor se axează în principal pe modificările preconizate ale condițiilor climatice, pe inventarul activelor potențial afectate, pe probabilitatea ca impactul să aibă loc și pe consecințele aferente. Evaluările vulnerabilității pun accentul pe expunerea, sensibilitatea și capacitatea de adaptare a sistemelor, activelor și populațiilor. Evaluările integrate ale riscurilor și vulnerabilității abordează atât vulnerabilitatea la pericolele climatice, cât și impactul acestora.

Metodele concepute pentru evaluarea riscurilor și a vulnerabilității pot fi împărțite în metode descendente, care se bazează, de obicei, pe date cantitative (de exemplu, date de recensământ, modele climatice reduse) și pe cartografierea utilizării; și metode ascendente care utilizează adesea cunoștințe locale pentru a identifica riscurile și care sunt, în general, de natură calitativă.

Evaluările vulnerabilității bazate pe indicatori utilizează seturi de indicatori predefiniți care pot fi atât cantitativi, cât și calitativi și pot fi evaluați atât prin modelare, cât și prin consultarea părților interesate.

O metodă rapidă de examinare a riscurilor, care se bazează pe cunoștințele existente, poate fi utilizată direct pentru a înțelege mai bine nevoile unei evaluări aprofundate.

Alegerea metodologiei de evaluare a riscurilor sau a vulnerabilității ar trebui să fie ghidată de:

• resursele umane și financiare disponibile;
• disponibilitatea datelor;
• Cunoștințe existente;
• nivelul de implicare a părților interesate;
• amploarea și gama riscurilor potențiale;
• Tipul preferat de rezultate pentru planificarea ulterioară a acțiunilor de adaptare.

Indiferent de metoda aplicată, evaluarea ar trebui să ia în considerare cel puțin următoarele elemente:

• tendințele diferitelor variabile climatice (de exemplu, temperatura medie și extremă, numărul de zile cu căldură extremă, precipitațiile abundente, stratul de zăpadă), în mod ideal pe baza unei serii de scenarii climatice diferite;
• impacturile (directe și indirecte) preconizate (amenințări și oportunități) prin identificarea celor mai relevante pericole, precum și a zonelor din oraș care sunt cele mai expuse riscului, având în vedere suprapunerea distribuției spațiale a populației totale, a populațiilor vulnerabile, a activităților economice și a valorilor economice;
• calendarul, cum ar fi cel pe termen scurt, mediu (de exemplu, 2050) sau lung (de exemplu, sfârșitul secolului);
• Indicarea nivelului de încredere (de exemplu, ridicat, mediu, scăzut) pentru astfel de impacturi, în vederea facilitării procesului decizional, având în vedere gradul de incertitudine asociat rezultatelor.

Webinarul Convenției primarilor pe tema „Evaluareariscurilor și a vulnerabilităților”prezintă experiențele orașelor semnatare ale Convenției și abordarea acestora în ceea ce privește efectuarea unei evaluări periodice a riscurilor.