Adaptarea și diversificarea ofertelor turistice

Adaptarea și diversificarea ofertei turistice nu este posibilă fără cooperarea și sprijinul diverselor părți interesate. Un proces participativ este esențial pentru a crea o viziune comună și pentru a rezolva potențialele conflicte încă de la început. Reunirea părților interesate cu experiențe și medii diferite (de exemplu, operatori economici din turism, companii de croazieră, furnizori de transport public, furnizori de evenimente culturale, asociații de mediu și de patrimoniu cultural, producători locali de alimente, municipalități) poate, de asemenea, să promoveze idei inovatoare și să evite rezultatele neadaptate.  

Implicarea turiștilor (de exemplu, prin efectuarea unui sondaj sau a unor interviuri) contribuie la o mai bună înțelegere a nevoilor și așteptărilor acestora. Este la fel de important să se ia în considerare nevoile rezidenților locali, în special ale grupurilor vulnerabile, deoarece diversificarea ofertei turistice ar trebui să fie atât în beneficiul turiștilor, cât și al rezidenților locali. În mod ideal, diversificarea ar trebui să contribuie și la conservarea naturii. Prin urmare, sunt necesare schimburi cu părțile interesate relevante (de exemplu, administratorii zonelor protejate și autoritățile locale responsabile cu protecția mediului) pentru a încuraja sinergiile și pentru a evita apariția unor noi conflicte în urma propunerilor de diversificare.

În general, un proces amplu de participare reprezintă baza pentru asigurarea diversificării și adaptării cu succes a ofertei turistice.

Adaptarea și diversificarea ofertei turistice reprezintă o sarcină dificilă, deoarece nu există o soluție universală, iar ceea ce a funcționat într-o destinație nu funcționează neapărat în alta. Un factor-cheie pentru o diversificare reușită este implicarea tuturor părților interesate afectate pentru a spori gradul de acceptare a strategiei și pentru a consolida sprijinul pentru punerea în aplicare. Un alt factor-cheie este crearea de inițiative de colaborare cu alți furnizori de servicii turistice la scară regională, pentru a crea sinergii și a evita ofertele concurente. În plus, se propune să se urmeze o abordare sistematică, care să includă următoarele etape:

• Bilanțul ofertelor existente și al grupurilor-țintă
• Evaluarea impactului schimbărilor climatice și al altor evoluții viitoare asupra ofertei și cererii turistice
• Analiza punctelor forte, punctelor slabe, oportunităților și amenințărilor (SWOT) ale ofertei turistice actuale  
• Dezvoltarea strategiei (concentrarea pe abordarea provocărilor și utilizarea noilor oportunități)
• Punerea în aplicare
• Monitorizare, evaluare și învățare (MEL)
• Marketing și comunicare.

Provocările pentru adaptarea și diversificarea cu succes a turismului sunt crearea unor inițiative de colaborare strânsă cu alte sectoare, care sunt adesea necesare pentru caracterul transversal al sectorului turismului. Pentru a evita rezultatele neadaptative, este important să se ia în considerare avantajele și dezavantajele diferitelor strategii de diversificare în contextul local. Diversificarea poate avea diverse beneficii pozitive dacă sprijină trecerea la oferte turistice mai durabile, de exemplu prin implicarea întreprinderilor deținute la nivel local. Cu toate acestea, ea poate fi împiedicată de lipsa unor operatori motivați, calificați și cu perspective de viitor, precum și de o lipsă generală de conștientizare cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra sectorului turismului.

Costurile pot constitui un obstacol considerabil în calea punerii în aplicare a acestei opțiuni, dar diverse oportunități de finanțare la nivelul UE, precum și la nivel național și subnațional pot sprijini adaptarea și diversificarea în sectorul turismului. Ghidul privind finanțarea UE pentru turism poate ajuta părțile interesate din domeniul turismului să găsească programe de finanțare adecvate din partea UE.

Costurile diversificării pot varia considerabil și pot fi ridicate dacă sunt necesare noi infrastructuri. Prin urmare, adaptarea și reutilizarea infrastructurilor turistice existente poate fi o strategie de reducere a costurilor. De exemplu, o municipalitate din Alpii Allgäu a utilizat un fost iaz de producere a zăpezii pentru a crea un „parc de alpinism pe apă”.

Beneficiile unei oferte turistice diversificate includ un avantaj competitiv în comparație cu destinațiile slab diversificate și o flexibilitate mai mare pentru a răspunde schimbărilor cererii. În plus, impactul social și de mediu negativ al turismului ar putea fi redus printr-o diversificare durabilă, care poate crea, în schimb, oportunități de valorificare și promovare a patrimoniului cultural și de mediu. Aceasta include, de exemplu, crearea de noi căi pentru zonele mai puțin vizitate, promovarea muzeelor ecologice, organizarea de vizite ghidate pentru a prezenta caracteristicile de mediu etc. Beneficiile economice ar putea fi realizate prin creșterea legăturilor dintre turism și întreprinderile locale, de exemplu prin organizarea de piețe pentru promovarea alimentelor regionale sau a meșteșugurilor artizanale (a se vedea, de exemplu, studiul de caz privind peștele-leu din Cipru). Ori de câte ori diversificarea ofertei turistice se bazează pe considerente legate de schimbările climatice, aceasta poate contribui la evitarea pierderilor economice în sectorul turismului pe termen lung. Printre beneficiile suplimentare se numără sensibilizarea cu privire la vulnerabilitatea destinațiilor turistice la schimbările climatice și, eventual, la schimbările comportamentale ale turiștilor și ale populației locale.

Întrucât turismul este un sector transversal, diferite aspecte juridice ar putea fi relevante pentru diversificarea și adaptarea ofertei turistice (de exemplu, Directiva 76/160/CEE privind apa pentru scăldat, Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale). Diversificarea ofertei turistice, prin valorificarea patrimoniului cultural comun al Europei, este recomandată în comunicarea CE intitulată „Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european” [COM(2010) 352 final]. Diversificarea este, de asemenea, reamintită în comunicarea CE intitulată „O strategie europeană pentru stimularea creșterii economice și crearea de locuri de muncă în turismul maritim și costier” [COM(2014) 86 final] prin promovarea itinerariilor tematice transnaționale, cum ar fi rutele culturale, religioase sau vechile rute comerciale.

Diversificarea este un proces dinamic și pe termen lung, deoarece necesită o adaptare flexibilă la circumstanțele în schimbare. Timpul de punere în aplicare a unei măsuri specifice va varia în funcție de domeniul de aplicare și de complexitatea proiectului, de cadrul juridic, de disponibilitatea resurselor financiare și de nivelul de implicare a părților interesate.

În mod ideal, această opțiune de adaptare reprezintă o strategie pe termen lung pentru a face față schimbărilor climatice. Cheia pentru o durată lungă de viață este de a dezvolta oferte care să permită menținerea flexibilității de a reacționa la schimbările climatice, dar și la circumstanțele socio-culturale.