Depășirea barierelor din calea adoptării unor practici ecologice în agricultură

Schimbările climatice reprezintă o dublă provocare pentru agricultură, deoarece sectorul produce emisii de gaze cu efect de seră (GES) și este, de asemenea, vulnerabil la efectele schimbărilor climatice. S-au depus eforturi considerabile de cercetare pentru a înțelege și a dezvolta tehnologii și practici eficace care pot reduce emisiile de GES ale sectorului, conducând la o gamă tot mai largă de opțiuni viabile. În mod similar, agricultura din multe țări a dezvoltat o capacitate semnificativă de a utiliza o serie de măsuri pentru a se adapta la impactul schimbărilor climatice.

S-au depus eforturi considerabile pentru înțelegerea și dezvoltarea de tehnologii și practici care pot ajuta sectorul agricol să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să se adapteze la impactul schimbărilor climatice. Cu toate acestea, gradul de adoptare a acestor tehnologii și practici „favorabile climei” rămâne scăzut. Acest raport, bazat pe o analiză cuprinzătoare a literaturii de specialitate, analizează barierele care îi pot împiedica pe fermieri să adopte practici favorabile climei. Există o multitudine de bariere potențiale, unele asociate cu constrângeri la nivel de fermă, altele care operează la nivel de sector sau create de politicile existente. Se formulează o serie de recomandări pentru a identifica în mod corespunzător aceste tipuri de bariere și pentru a selecta instrumentele adecvate care ar funcționa în vederea punerii în aplicare a unor soluții politice eficace. Acestea pot fi rezumate după cum urmează:

•  În primul rând, guvernele ar trebui să identifice și să abordeze barierele existente înainte de a elabora și de a pune în aplicare noi măsuri de politică. Depășirea timpurie a barierelor existente crește probabilitatea ca politica să își atingă cu succes obiectivul sau cel puțin să garanteze că nu sunt create noi bariere. Multe dintre barierele identificate în literatura de specialitate sunt legate de măsura în care beneficiile măsurilor sunt un bun privat sau public; în cazul în care fermierii nu sunt în măsură să identifice niciun beneficiu al schimbării practicilor lor, aceștia vor fi reticenți în a adopta măsurile fără un imperativ de politică. Barierele care decurg din valorile și atitudinile fermierilor față de mediu și de schimbările climatice pot necesita un angajament suplimentar.
• În al doilea rând, există o multitudine de bariere potențiale care îi pot împiedica pe fermieri să adopte practici favorabile climei. Deși importanța lor relativă va varia în funcție de circumstanțele specifice – inclusiv caracteristicile socioeconomice, sistemele agricole, condițiile biofizice, infrastructura, reglementările și instituțiile existente – barierele sunt evaluate și prioritizate în prezentul raport pe baza puterii lor raportate și a gradului de acord pe care îl obțin în literatura de specialitate revizuită.
• În al treilea rând, mai multe dintre barierele identificate sunt create de politicile existente: în primul rând, prin politici nealiniate care vizează alte obiective, cum ar fi subvențiile pentru factori de producție menite să sprijine producția în zonele marginale; în al doilea rând, prin crearea de resentimente și stres în rândul fermierilor în ceea ce privește capacitatea lor de a respecta reglementările; și, în al treilea rând, prin exacerbarea vulnerabilităților financiare existente care slăbesc capacitățile de adaptare ale fermierilor.