Adaptare în Munții Carpați

Munții Carpați sunt al doilea cel mai lung sistem montan din Europa, acoperind o suprafață de aproximativ 210.000 de kilometri pătrați. Șapte țări (Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Republica Slovacă și Ucraina) împart teritoriul regiunii Carpatice, cinci dintre acestea fiind membre ale UE.

Regiunea muntoasă Carpați este unul dintre cele mai importante și mai bogate refugii naturale de pe continentul european. Munții Carpați găzduiesc aproximativ 30 % din flora europeană și cele mai mari populații de urși bruni, lupi, râși, zimbri europeni și specii rare de păsări din Europa, inclusiv acvila imperială amenințată la nivel mondial. Pe lângă diversitatea naturală, habitatele seminaturale, cum ar fi pășunile montane și fânețele, care sunt rezultatul secolelor de gestionare tradițională a terenurilor, au o mare importanță ecologică și culturală. WWF a inclus regiunea Carpaților în lista mondială „Global 200” a ecoregiunilor recunoscute pentru nivelurile excepționale de biodiversitate. Regiunea montană carpatică oferă bunuri și servicii ecosistemice importante, cum ar fi alimente, apă dulce, produse forestiere și turism, și face parte din trei bazine hidrografice majore: Dunărea, Nistru (la Marea Neagră) și Vistula (la Marea Baltică).

Carpații servesc drept punte între culturile nordice și sud-vestice ale Europei, având ca rezultat o mare varietate culturală.

Amenințări la adresa mediului din Munții Carpați

Abandonarea terenurilor, conversia și fragmentarea habitatelor, defrișările, silvicultura și practicile agricole nesustenabile și poluarea duc la pierderea peisajului și a biodiversității din Carpați. Principalii factori determinanți în acest sens sunt evoluțiile socioeconomice și schimbările climatice. Abandonarea terenurilor și pierderea habitatelor sunt cele mai semnificative în zonele îndepărtate aflate la altitudini mai mari, unde agricultura tradițională nu poate concura cu agricultura modernă. Conversia și fragmentarea habitatelor sunt legate în principal de turismul nesustenabil și de dezvoltarea infrastructurii, în timp ce agricultura este principala sursă de poluare a apelor de suprafață și subterane. Schimbările climatice, care determină modificări ale modelelor de precipitații, ale stratului de zăpadă și ale temperaturii, intensifică procesele descrise mai sus.

Schimbările climatice și adaptarea în Munții Carpați

Impactul actual și cel preconizat al schimbărilor climatice au inițiat o serie de proiecte finanțate de UE, printre care:

• CARPATCLIM a vizat armonizarea datelor climatice din perioada 1961-2010 și punerea acestora la dispoziție într-o bază de date cu grile;
• CarpathCC în care au fost efectuate o serie de studii de vulnerabilitate și au fost evaluate măsurile de adaptare;
• CARPIVIA, în cursul căreia a fost evaluată vulnerabilitatea principalelor ecosisteme și sisteme de producție bazate pe ecosisteme din regiunea Carpaților și au fost propuse opțiuni de adaptare.