Vulnerabilitatea Europei la efectele CC care au loc în afara Europei

Comerțul internațional, călătoriile, telecomunicațiile și alte aspecte ale globalizării sporesc probabilitatea ca efectele schimbărilor climatice să aibă consecințe dincolo de regiunile sau națiunile în care apar. Astfel de consecințe sunt denumite „efecte transfrontaliere” ale schimbărilor climatice sau „efecte indirecte”, „efecte transfrontaliere” sau „efecte de propagare”. Aceste efecte pot influența în mod semnificativ riscul global al schimbărilor climatice pentru regiuni, sectoare și persoane. Prin urmare, acestea ar trebui luate în considerare la elaborarea și punerea în aplicare a politicilor de adaptare. Efectele transfrontaliere pot fi generate de un singur eveniment climatic extrem care poate provoca un lanț de reacții prin căi de impact, de exemplu, o perturbare temporară a lanțurilor de aprovizionare globale din cauza infrastructurii de transport deteriorate sau determinată de perioade prelungite de condiții meteorologice extreme sau de schimbări climatice treptate.

Capitolul 6.4 din raportul AEM intitulat Climate change, impacts and vulnerability in Europe 2016 (Schimbările climatice, impactul și vulnerabilitatea în Europa 2016) analizează efectele transfrontaliere cauzate de impactul schimbărilor climatice care au loc în afara Europei și care au efecte indirecte în cascadă pe teritoriul european. Acesta identifică șase căi principale pe baza literaturii de specialitate disponibile: (i) comerțul cu produse agricole de bază, (ii) comerțul cu produse neagricole, (iii) infrastructura și transporturile, (iv) riscurile geopolitice și de securitate, (v) migrația umană și (vi) finanțarea (a se vedea figura 1).

Figura 1. Șase căi majore de impact indirect pentru Europa (AEM, 2017).

Sursă: SEE.
Notă: Căile de impact au fost plasate în mod arbitrar pe hartă; prin urmare, săgețile nu indică nicio direcție geografică predominantă din care aceste impacturi ar putea afecta Europa (raportul AEM intitulat „Schimbările climatice, impacturile și vulnerabilitatea în Europa 2016”).

Astfel cum s-a raportat în capitolul 6.4 din raportul AEM, cele mai puternice dovezi ale sensibilității Europei la impactul transfrontalier sunt efectele economice cauzate de volatilitățile prețurilor la nivel mondial induse de schimbările climatice; perturbări ale rețelelor de transport, cum ar fi porturile; și schimbările din mediul arctic, cum ar fi noile rute de transport maritim.

Regiunea mediteraneeană a Europei a fost identificată ca fiind cea mai vulnerabilă la șocurile legate de fluxul de produse agricole de bază, din cauza unei dependențe ridicate de importurile din afara Europei. Recentele fenomene climatice extreme din afara Europei au avut deja un impact negativ asupra Europei. De exemplu, valul de căldură din Rusia din 2010 a distrus aproximativ 30 % din recolta de cereale a Rusiei și a contribuit la o creștere cu 60-80 % a prețurilor grâului la nivel mondial. Criza mondială a orezului din 2008, în timpul căreia prețul orezului pe piața mondială a crescut de patru ori în câteva luni, a fost parțial cauzată de o secetă lungă în Australia, printre alte cauze.

Este probabil ca grupurile de populație cu venituri mici din toate părțile Europei să fie afectate în mod disproporționat mai mult de volatilitățile prețurilor la alimente.

Se preconizează că economiile europene mici, deschise și foarte dezvoltate vor fi vulnerabile în primul rând la șocurile fluxului de mărfuri neagricole. Exemple de astfel de efecte indirecte sunt penuria de hard diskuri și creșterea asociată a nivelului prețurilor cauzată de inundațiile grave din Thailanda din 2011, precum și scăderea exporturilor de cărbune și creșterea prețurilor pe piața mondială cauzată de inundațiile extreme din estul Australiei din 2010/2011.

Impactul schimbărilor climatice și al evenimentelor extreme asupra infrastructurii de transport din afara Europei (de exemplu, drumuri, conducte, căi ferate, poduri, porturi, aeroporturi și tuneluri) poate avea efecte de propagare și în Europa. De exemplu, uraganul Katrina din 2005 a distrus o mare parte din portul New Orleans din Statele Unite, provocând o penurie temporară în aprovizionarea cu petrol la nivel mondial și o creștere temporară a prețului petrolului la nivel mondial.

Schimbările climatice din Africa de Nord și Orientul Mijlociu pot spori riscurile geostrategice pentru Europa. Studii recente sugerează că temperaturile vor depăși un prag de adaptabilitate umană spre sfârșitul secolului XXI în unele dintre aceste regiuni. În plus, creșterea nivelului mării amenință din ce în ce mai mult zonele de coastă populate, cum ar fi Delta Nilului, unde se concentrează o mare parte a populației egiptene și a terenurilor agricole. Condițiile climatice fără precedent, în combinație cu factori socioeconomici și politici, pot spori și mai mult instabilitatea regională. Această creștere, la rândul său, poate duce la o creștere substanțială a fluxurilor de refugiați și de migrație către Europa, cu potențiale efecte politice și în materie de securitate.

Parcursul financiar se referă la acele efecte ale schimbărilor climatice care pot perturba fluxul de capital public și privat, cum ar fi investițiile de peste mări, transferurile de fonduri de la lucrătorii migranți sau asigurările internaționale, cu repercusiuni asupra fluxurilor financiare din diferite țări. De exemplu, o sumă substanțială a costurilor de asigurare de la uraganul Katrina în 2005 a căzut pe piețele bursiere din Londra. Creșterea preconizată a frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme în multe părți ale lumii va pune sub semnul întrebării sistemele de asigurări, determinând creșteri ale primelor de asigurare și scăderi ale acoperirii, dar și oferind noi oportunități societăților europene de asigurări de a investi în țările în curs de dezvoltare.

Potrivit mai multor studii, se preconizează că vulnerabilitatea europeană la efectele transfrontaliere ale schimbărilor climatice va crește în următoarele decenii, dar nu sunt încă disponibile previziuni cantitative.