1.1 Obținerea sprijinului politic pentru adaptare

Sprijinul politic la nivel înalt pentru adaptare într-un oraș este o condiție prealabilă pentru punerea în aplicare cu succes a acțiunilor de adaptare. Este posibil ca adaptarea la schimbările climatice să nu ocupe un loc important pe agenda politică din cauza altor presiuni percepute ca fiind mai urgente, a lipsei de conștientizare cu privire la adaptare, a conotațiilor negative legate de termenii „schimbări climatice” sau „riscuri” sau a neconcordanței dintre ciclurile bugetare și perioadele legislative pe termen scurt și natura pe termen lung și viitoare a impactului și riscurilor schimbărilor climatice. Astfel, asigurarea sprijinului politic este esențială pentru a acorda mai multă importanță adaptării.

 Un angajament politic în favoarea adaptării la schimbările climatice, convenit de consiliul local și semnat de primar, cum ar fi semnarea Convenției primarilor, poate fi un prim pas important în direcția adeziunii politice.

Sprijinul politic la nivel înalt poate fi obținut prin intermediul mai multor factori declanșatori.

În februarie 2021, Comisia Europeană a adoptat comunicarea intitulată „Construireaunei Europe reziliente la schimbările climatice – Noua strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”. Strategia prezintă o viziune pe termen lung pentru ca UE să devină o societate rezilientă la schimbările climatice, pe deplin adaptată la efectele inevitabile ale schimbărilor climatice până în 2050. Această strategie urmărește să consolideze capacitatea de adaptare a UE și a lumii și să reducă la minimum vulnerabilitatea la impactul schimbărilor climatice, în conformitate cu Acordul de la Paris și cu propunerea de Lege europeană a climei. Strategia urmărește să construiască o societate rezilientă la schimbările climatice prin îmbunătățirea cunoștințelor privind impactul schimbărilor climatice și soluțiile de adaptare; prin intensificarea planificării adaptării și a evaluărilor riscurilor climatice; prin accelerarea acțiunilor de adaptare; și prin contribuția la consolidarea rezilienței la schimbările climatice la nivel mondial. Aceasta urmărește trei obiective, și anume realizarea unei adaptări mai inteligente, mai sistematice și mai rapide.

Astfel de recomandări descendente și cerințe juridice de la nivel supranațional și național se numără printre factorii declanșatori frecvenți ai acțiunilor de adaptare. Strategiile naționale de adaptare pot impune municipalităților să își dezvolte strategiile la nivel local și să le ofere sprijin pentru îndeplinirea acestei sarcini, inclusiv mecanisme de finanțare. Adoptarea noii strategii de adaptare creează o situație politică foarte favorabilă pentru adaptare, deoarece asigură sprijin politic la nivel înalt și recunoașterea acțiunilor de adaptare la toate nivelurile de guvernanță. A se vedea capitolul 4: Guvernanța pe mai multe niveluri a adaptării urbane în Europa a adaptării urbane în Europa: modul în care orașele reacționează la schimbările climatice.

Noua strategie de adaptare introduce un aspect relativ nou - obținerea rezilienței într-un mod just și echitabil, astfel încât beneficiile adaptării la schimbările climatice să fie distribuite pe scară largă și în mod echitabil. Acesta recunoaște că regiunile și cetățenii europeni sunt direct afectați de schimbările climatice, de exemplu prin pierderea de locuri de muncă în sectoare afectate de schimbările climatice, cum ar fi agricultura, pescuitul și turismul, și că expunerea inegală și vulnerabilitatea la efectele climatice ale diferitelor regiuni și grupuri socioeconomice agravează inegalitățile și vulnerabilitățile preexistente.

Obligațiile juridice pot proveni, de asemenea, din politicile sectoriale. În cadrul Agendei urbane a UE, au avut loc o serie de cursuri de formare pentru politicieni cu privire la adaptare. Scopul lor este de a oferi informații politicienilor pentru a-i familiariza cu subiectul și pentru a-i ajuta în luarea deciziilor cu privire la aspecte legate de adaptare.

În situațiile în care nu există un mandat de sus în jos din partea factorilor de decizie politică sau a conducerii publice superioare (care depășește perioada legislativă), este probabil să fie necesari alți factori declanșatori, cum ar fi presiunea de jos în sus din partea unor circumscripții conștiente și pregătite pentru inițiativă, experiența dezastrelor naturale legate de climă sau popularitatea ridicată și frecvența discursurilor privind riscurile legate de schimbările climatice și adaptarea în cercurile publice și politice la diferite niveluri. A se vedea capitolul 5 din raportul AEM intitulat „Adaptarea urbană în Europa: modul în care orașele reacționează la schimbările climatice, care face bilanțul planificării adaptării și al acțiunilor întreprinse la nivel local în Europa.

Pentru a consolida argumentele în favoarea adaptării în absența unor cerințe descendente, administratorii care ar dori să inițieze acțiuni de adaptare și să câștige sprijin politic la nivel înalt pot lua în considerare următoarele acțiuni:

• colectarea de dovezi și cunoștințe cu privire la riscurile legate de schimbările climatice și la beneficiile adaptării pentru a face un „caz de adaptare” convingător (a se vedea, de exemplu, orientările din proiectul RESIN privind dezvoltarea unei justificări economice pentru adaptare);
• asigurarea legăturii cu părțile interesate care au mize în sectoare sensibile la schimbările climatice, inclusiv prin sensibilizarea inițială a acestora (a se vedea etapa 1.6);
• Elaborarea unor idei concrete cu privire la modul în care ar putea fi întreprinse acțiunile de adaptare (a se vedea, de asemenea, etapa 3.1);
• să utilizeze dinamica incidenței fenomenelor meteorologice extreme și a expunerii la alte riscuri legate de schimbările climatice (a se vedea etapa 2.1);
• să ia în considerare linii de politică alternative care pot fi combinate cu adaptarea, cum ar fi dezvoltarea durabilă, amenajarea teritoriului, gestionarea riscurilor de dezastre etc., precum și sinergiile pozitive și efectele de propagare (a se vedea etapa 2.6);
• elaborarea și utilizarea mesajelor de comunicare care corespund priorităților sau obiectivelor politice actuale (a se vedea etapa 1.7);
• Utilizarea experiențelor altor orașe și zone similare ca exemple de beneficii de adaptare;
• Colectarea de informații cu privire la finanțarea disponibilă pentru adaptare, reducând astfel obstacolele cu care se confruntă factorii de decizie pentru a găsi finanțare suplimentară pentru acțiunile de adaptare (a se vedea etapa 1.5).

Sprijinul politic poate fi susținut prin documente de politică pe termen lung sau prin participarea la inițiative de adaptare regionale, naționale sau internaționale.