Zonarea și amplasarea în funcție de riscuri pentru acvacultura marină

Amenajarea teritoriului pentru acvacultura marină, inclusiv zonarea și amplasarea în funcție de riscuri, beneficiază de o atenție sporită, având în vedere dezvoltarea tot mai mare a sectorului acvaculturii. Scopul său este de a asigura cea mai echitabilă utilizare a spațiului marin pentru această activitate, sprijinind producția, reducând la minimum conflictele cu alte utilizări și menținând integritatea mediului.

Zonarea și amplasarea acvaculturii marine printr-o abordare ecosistemică și luarea în considerare a variabilității și schimbărilor climatice sunt încurajate de FAO (FAO, 2018, FAO, 2017) ca măsură importantă de adaptare. Selectarea adecvată a siturilor, sprijinită de un cadru de reglementare flexibil, este sugerată, de asemenea, ca strategie de adaptare în studiile de caz ale proiectului ClimeFish finanțat prin Orizont 2020, cu scopul de a se asigura că creșterea producției de fructe de mare are loc în zone și pentru specii în care există un potențial de creștere durabilă, având în vedere schimbările climatice preconizate. Zonarea și amplasarea în funcție de riscuri pot contribui la evitarea zonelor deosebit de vulnerabile la riscurile climatice și la selectarea celor mai potrivite zone pentru speciile cultivate, având în vedere atât starea actuală, cât și provocările generate de schimbările climatice pe termen mediu și lung. Procesul general permite minimizarea posibilelor pierderi economice care ar putea rezulta din alegeri care nu iau în considerare toate riscurile și preocupările.

Zonarea bazată pe riscuri și selectarea siturilor sunt necesare atât în zonele în care acvacultura începe să se dezvolte, cât și în cele în care acvacultura s-a dezvoltat deja, iar relocarea sa este limitată de problemele de mediu și de conflictele cu alte utilizări. Există o mare varietate de instrumente și modele spațiale, astfel cum sunt descrise într-o publicație specială a FAO (FAO, 2017). Proiectul Aquaspace (finanțat prin programul UE Orizont 2020) a generat noi cunoștințe, menite să înțeleagă constrângerile spațiale și socioeconomice privind extinderea acvaculturii și instrumentele de testare pentru a contribui la depășirea acestor constrângeri. Mai precis, Aquaspace a furnizat un set de instrumente care conține informații privind instrumentele testate în timpul proiectului, pentru a ajuta și a sprijini scopul de a pune la dispoziție mai mult spațiu de înaltă calitate pentru acvacultură. Prin proiectul TAPAS (Instrumente de evaluare și planificare a durabilității acvaculturii), finanțat prin programul Orizont 2020, s-au dezvoltat noi cercetări pentru a promova și a consolida durabilitatea mediului în acvacultura europeană, oferind, de asemenea, modele în cîmp apropiat pentru selectarea siturilor de acvacultură, utilizând o serie de modele existente, adaptate și nou dezvoltate.

În cadrul procesului de amenajare a teritoriului, etapa de zonare vizează identificarea unor zone vaste potențial adecvate pentru acvacultură, denumite și zone alocate pentru acvacultură (AZA), pentru a asigura integrarea acvaculturii în zone deja exploatate prin alte utilizări. Zonarea ar trebui să includă o analiză completă a riscurilor, care să identifice principalele amenințări la adresa unei producții de succes. Riscurile legate de climă trebuie să fie luate în considerare, de asemenea, pentru a asigura succesul în sectorul acvaculturii, având în vedere că sectorul este vulnerabil la o serie de perturbări climatice potențial catastrofale. Printre riscurile climatice se numără daunele directe cauzate de valurile puternice, de maree și de furtuni, precum și efectele cu debut lent responsabile de modificarea condițiilor fizico-chimice ale apei de mare (de exemplu, creșterea temperaturilor, acidificarea) și efectele indirecte conexe, cum ar fi răspândirea bolilor, proliferarea algelor dăunătoare și hipoxia. Riscurile climatice se numără printre alte riscuri care nu sunt legate de climă, legate, de exemplu, de mediu (poluare), de sănătate (biosecuritate) și de conflictele sociale.

Atunci când sunt definite zone largi adecvate pentru acvacultura marină, etapa de amplasare asigură faptul că fermele sunt situate într-un loc specific cu caracteristici adecvate care permit o producție de succes. Prin selectarea sitului, atributele biofizice ale unui sit sunt comparate cu nevoile de cultură ale organismelor selectate și cu cerințele de funcționare ale fermelor. Această evaluare ar trebui să includă o analiză a condițiilor climatice locale (date istorice), a riscurilor prezentate de variabilitatea climatică (de exemplu, furtuni) și a tendințelor pe termen lung (de exemplu, creșterea temperaturii și modificarea salinității). Întregul proces de zonare și amplasare vizează reducerea la minimum a conflictelor cu alte sectoare și a efectelor negative asupra societății, a bunăstării umane și a funcțiilor și serviciilor ecosistemice, în conformitate cu abordarea ecosistemică a dezvoltării acvaculturii.