Reziliență matură inteligentă (SMR)

Orașele europene se confruntă cu o frecvență și o intensitate din ce în ce mai mari ale pericolelor și dezastrelor, care sunt exacerbate de schimbările climatice și de dinamica socială, cum ar fi schimbările demografice și îmbătrânirea populației. Pe măsură ce orașele Europei continuă să crească, există o nevoie urgentă de abordări cuprinzătoare și cuprinzătoare pentru a spori capacitatea orașelor de a rezista, de a absorbi, de a se adapta și de a se redresa în urma efectelor potențial critice ale pericolelor. Sprijinirea și valorificarea legăturii dintre principalele orașe reziliente din întreaga Europă pot crea o coloană vertebrală puternică pentru ca toate orașele Europei să se sprijine reciproc în depășirea provocărilor generate de riscurile viitoare. Proiectul privind reziliența inteligentă și matură va oferi o orientare privind gestionarea rezilienței pentru a sprijini factorii de decizie din orașe în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de reziliență în orașele lor, utilizând trei proiecte-pilot care acoperă diferite sectoare de securitate, precum și schimbările climatice și dinamica socială. Orientările privind gestionarea rezilienței vor oferi un scut solid împotriva pericolelor provocate de om și naturale, permițând societății să reziste, să absoarbă, să se adapteze și să se redreseze în urma efectelor unui pericol în timp util și în mod eficient, inclusiv prin conservarea și restaurarea structurilor și funcțiilor esențiale.

Un set de instrumente operaționalizează structurile de sprijin interdependente esențiale ale Orientărilor privind gestionarea rezilienței:

1. un model de maturitate a rezilienței care definește traiectoria unei entități prin niveluri măsurabile de reziliență;
2. un chestionar de evaluare sistemică a riscurilor care, pe lângă evaluarea riscului entității, determină nivelul său de maturitate în materie de reziliență;
3. un portofoliu de politici de consolidare a rezilienței care să permită evoluția entității către niveluri de scadență mai ridicate;
4. un model de dinamică a sistemului care să permită diagnosticarea, monitorizarea și explorarea traiectoriei de reziliență a entității, astfel cum este determinată de politicile de consolidare a rezilienței;
5. un instrument de implicare și comunicare în materie de reziliență pentru a integra publicul larg în reziliența comunității, inclusiv în cooperarea dintre sectorul public și cel privat.