Strategia UE privind infrastructura ecologică

Strategia UE privind infrastructura verde (2013) promovează protecția, refacerea, crearea și consolidarea infrastructurii verzi. Strategia arată modul în care infrastructura ecologică și soluțiile naturale pot oferi beneficii ecologice, economice și sociale în diferite domenii de politică ale UE. Aceasta include politica UE privind schimbările climatice și adaptarea la acestea, printre multe altele, cum ar fi politica agricolă comună, politica UE în domeniul afacerilor maritime și al pescuitului, gestionarea riscurilor de dezastre, politica UE în domeniul urban, al apei, al sănătății, al energiei sau al transporturilor. Ori de câte ori infrastructura verde oferă o alternativă la măsurile gri, soluția verde ar trebui aprobată sau stabilită ca o completare.

Strategia privind IG stabilește patru direcții de lucru prioritare:

1. promovarea infrastructurii ecologice în principalele domenii de politică;
2. îmbunătățirea informațiilor, consolidarea bazei de cunoștințe și promovarea inovării;
3. îmbunătățirea accesului la finanțare;
4. contribuția la dezvoltarea proiectelor de infrastructură ecologică la nivelul UE.

În plus, infrastructura ecologică și coridoarele verzi trebuie sprijinite pe o componentă spațială ridicată și nu ar trebui să se încheie la frontierele teritoriale. Prin urmare, dezvoltarea unei rețele transeuropene pentru infrastructuri ecologice în Europa este un alt obiectiv al strategiei.

Strategia privind IG a fost adoptată în 2013. De atunci, Comisia oferă orientări privind punerea în aplicare a obiectivelor strategiilor și revizuiește punerea în aplicare.

În 2015, a fost publicat raportul Supporting the Implementation of Green Infrastructure (Sprijinirea implementării infrastructurii verzi) (2015), care include o recomandare generală privind modul de promovare a IG, precum și fișe informative specifice fiecărei țări și fiecărui sector (anexa 1).

În 2019, Comisia a publicat un document de orientare și două rapoarte de reexaminare privind progresele înregistrate în punerea în aplicare.

Documentul de orientare al UE privind un cadru strategic pentru sprijinirea în continuare a implementării infrastructurii verzi și albastre la nivelul UE (2019) se axează pe orientări pentru extinderea investițiilor în proiecte de infrastructură ecologică la nivelul UE. Sunt prezentate și explicate instrumente de sprijin, inclusiv (i) instrumente de finanțare pentru sprijinirea investițiilor strategice în proiecte de infrastructură ecologică la nivelul UE; (ii) cadrele de acțiune prioritare (care sunt instrumente de planificare care specifică nevoile de finanțare pentru punerea în aplicare a Natura 2000 și a IG)); și (iii) instrumente științifice sau tehnice, cum ar fi inițiativa UE privind cartografierea și evaluarea ecosistemelor și a serviciilor acestora (MAES) și instrumente ale sistemului de informații geografice (GIS). În anexa la documentul de orientare sunt furnizate informații mai detaliate cu privire la sursele de finanțare existente ale UE, la beneficiile conexe și la mai multe studii de caz relevante.

Cele două rapoarte de revizuire analizează progresele înregistrate în dezvoltarea infrastructurii ecologice (IG) și provocările întâmpinate în punerea în aplicare a celor patru direcții de lucru prioritare ale Strategiei UE privind IG (a se vedea mai sus).  Evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a Strategiei UE privind infrastructura verde (2019) sintetizează lecțiile generale învățate și formulează recomandări pentru acțiuni viitoare. Raportul Informații suplimentare privind revizuirea punerii în aplicare a Strategiei UE privind infrastructura verde (2019) oferă detalii suplimentare privind integrarea IG în alte politici ale UE și punerea în aplicare în statele membre ale UE.

În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și politica UE de adaptare la schimbările climatice, rapoartele de revizuire constată că indicațiile geografice și soluțiile ecosistemice devin din ce în ce mai importante și mai acceptate. Ambele concepte sunt abordate în mod specific în Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice [COM(2013) 216], iar infrastructura ecologică este menționată ca parte a mai multor acțiuni strategice. La nivel internațional, Convenția privind diversitatea biologică (CBD) subliniază în mod repetat beneficiile infrastructurilor ecologice și ale soluțiilor ecosistemice în contextul schimbărilor climatice și al adaptării la acestea. În general, strategia UE privind IG a sprijinit cu succes sensibilizarea și punerea în aplicare a IG în multe domenii. Rapoartele evidențiază mai multe exemple de bune practici de integrare a IG în diferite politici ale UE, de proiecte și activități privind IG în statele membre ale UE.

Ambele rapoarte de evaluare concluzionează că s-au întâmplat multe în ultimii ani, dar mai sunt încă multe de făcut. Se recomandă să se pună un accent mai mare pe beneficiile economice, sociale și de altă natură care decurg din IG și din soluțiile ecosistemice. Există încă potențialul de a dezvolta în continuare acest lucru și de a consolida integrarea eficace a indicațiilor geografice în politicile și legislația relevante ale UE.