Observații globale pe termen lung privind eroziunea și acumularea costieră

Modificările morfologiei zonelor costiere au consecințe ample asupra durabilității comunităților, structurilor și ecosistemelor costiere. Deși zonele de coastă sunt monitorizate la nivel local în multe locuri, înțelegerea schimbărilor pe termen lung la scară globală rămâne o provocare. În acest articol este prezentată o evaluare globală și consecventă a morfodinamicii costiere pe o perioadă de 32 de ani (1984-2015), pe baza observațiilor satelitare. Pierderile și câștigurile de teren au fost estimate din modificările prezenței apei de-a lungul a peste 2 milioane de transecte virtuale. Constatăm că suprafața totală a terenurilor erodate este de aproximativ 28 000 km2, de două ori mai mare decât suprafața terenurilor câștigate, și că, adesea, gradul de eroziune și de acumulare este de ordinul kilometrilor. Factorii antropici apar în mod clar ca forță motrice dominantă a schimbării, atât ca exploatare planificată a resurselor costiere, cum ar fi construirea de structuri costiere, cât și ca efecte secundare neprevăzute ale activităților umane, de exemplu instalarea de baraje, sisteme de irigații și structuri care modifică fluxul sedimentelor sau defrișarea ecosistemelor costiere, cum ar fi pădurile de mangrove. Un alt factor important este apariția dezastrelor naturale, cum ar fi tsunami-urile și furtunile extreme. Tendința globală observată în ceea ce privește eroziunea costieră ar putea fi accentuată de creșterea nivelului mării și de evenimente extreme mai frecvente în contextul schimbărilor climatice.