Orientări pentru crearea în comun a unor planuri de adaptare la schimbările climatice pentru pescuit și acvacultură

Schimbările climatice au un impact semnificativ asupra biologiei și ecologiei stocurilor de pește și a speciilor de acvacultură și vor afecta productivitatea în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu fructe de mare în viitor. Provocările sunt amplificate și mai mult atunci când actorii din sectoarele pescuitului și acvaculturii au idei și ipoteze foarte diferite cu privire la schimbările climatice și la riscurile și oportunitățile pe care le implică. Pentru a aborda provocările legate de schimbările climatice, mai multe țări au elaborat planuri naționale de adaptare. Cu toate acestea, pescuitul și acvacultura sunt rareori incluse în aceste planuri, ceea ce duce la o lipsă generală de strategii de adaptare documentate în cadrul acestor sectoare în majoritatea țărilor.

Documentul prezintă orientări care oferă o abordare practică pas cu pas a elaborării planurilor de adaptare la schimbările climatice (PAC) pentru pescuit și acvacultură. Acesta oferă detalii privind contextul teoretic și abordarea pentru fiecare etapă, în lumina altor instrumente de adaptare existente, evidențiind diferențele dintre pescuit și acvacultură în procesul de dezvoltare a PAC.

Procesul propus constă în trei sarcini principale: (1) evaluarea riscurilor și a oportunităților; (2) identificarea măsurilor de adaptare; și (3) să pună în aplicare măsuri de adaptare. Se aplică o abordare bazată pe crearea în comun, care permite diferitelor părți interesate cu medii și poziții diverse să își definească și să își planifice în comun eforturile de adaptare. Orientările au fost testate și prototipate prin aplicarea lor în șapte studii de caz privind pescuitul și acvacultura din întreaga Europă (Italia, Grecia, Ungaria, Scoția, Spania și două în Atlanticul de Nord-Est).

Prin acest proces, părțile interesate ale studiilor de caz respective și-au validat aplicabilitatea practică. Orientările sunt transferabile în diferite zone geografice și la scări diferite, de la o singură specie la niveluri ecosistemice. Această abordare bazată pe crearea în comun asigură PAC realiste și favorabile incluziunii, care sunt pe deplin aplicabile sectorului selectat și sporesc probabilitatea succesului. 

Procesul în trei etape face parte, de asemenea, dintr-un ciclu mai mare, inclusiv implementarea, monitorizarea și evaluarea, generând din nou bucle iterative de feedback în timp. Sunt discutate lecțiile învățate și sunt evidențiate avantajele și provocările dezvoltării PAC. Deși orientările sunt concepute și testate în cadrul sistemelor de pescuit și acvacultură, abordarea PAC poate fi utilizată și pentru alte sisteme bazate pe resurse naturale.