Căldura și sănătatea în regiunea europeană a OMS: dovezi actualizate pentru o prevenire eficace

Această publicație reunește și rezumă cele mai relevante dovezi publicate începând din 2008, concentrându-se în principal asupra celor 53 de state membre deservite de Biroul regional pentru Europa al OMS.

Constatările sunt organizate în jurul celor opt elemente pe care documentul de orientare inițial le-a identificat ca fiind „esențiale” pentru un plan de acțiune cuprinzător privind căldura și sănătatea (HHAP), iar fiecare capitol este completat cu rezultatele sondajului OMS din 2019 privind planificarea acțiunilor în materie de căldură și sănătate, acolo unde este relevant pentru subiectul abordat. Conținutul principal al fiecărui capitol este prezentat mai jos.

Capitolul 1 stabilește contextul și prezintă impactul căldurii și al sănătății, atât observat, cât și proiectat, concentrându-se asupra țărilor din regiunea europeană a OMS. Previziunile indică în mod clar că, în lipsa unor eforturi adecvate de adaptare la schimbările climatice, expunerile legate de căldură și efectele asociate asupra sănătății vor crește substanțial.

Capitolul 2 rezumă dovezile privind guvernanța răspunsurilor în materie de sănătate publică la căldură. Necesitatea de a defini și de a pune în aplicare răspunsuri și politici adecvate și convenite în materie de sănătate publică a devenit din ce în ce mai presantă, deși dovezile disponibile cu privire la ceea ce constituie o bună practică în guvernanța unor astfel de răspunsuri sunt limitate. Cu toate acestea, aspectele-cheie care trebuie abordate devin din ce în ce mai clare, inclusiv finanțarea adecvată și resursele umane, precum și implicarea formală a actorilor subnaționali și nestatali.

Capitolul 3 raportează cu privire la sistemele de avertizare privind căldura și sănătatea și la modul în care HHAP ar trebui să fie susținute de acestea pentru răspunsuri prompte și eficace. Literatura științifică sugerează că s-au depus eforturi considerabile pentru îmbunătățirea performanței modelului de avertizare și a termenelor de execuție, a diseminării orientate și a înțelegerii acestora în rândul părților interesate din domeniul sănătății publice. Evaluarea sistemelor de avertizare trebuie efectuată în mod regulat pentru a asigura îmbunătățirea și înțelegerea constantă.

Capitolul 4 rezumă dovezile cu privire la modul în care planurile de informare privind căldura/sănătatea comunică riscurile și recomandările legate de căldură. Acesta prezintă abordările existente pentru eficientizarea mesajelor privind căldura și sănătatea și analizează modul în care HHAP pot direcționa mai bine avertismentele, recomandările și informațiile către diferitele părți interesate și diferitele categorii de public. În general, țările și-au reorientat comunicațiile HHAP către platforme de tehnologie web și mobile și este important ca astfel de tranziții să se desfășoare asigurând justiția socială, fără a exclude persoanele cele mai vulnerabile sau pe cele cu mai puține resurse.

Capitolul 5 prezintă tipuri de intervenții și dovezi privind eficacitatea în ceea ce privește reducerea expunerii periculoase la căldura interioară. Se pot aplica o gamă largă de intervenții și tehnologii de răcire pasivă (legate de locuințe și răcire) și de răcire activă (cum ar fi aerul condiționat, dispozitivele de răcire personală). Cu toate acestea, înțelegerea nevoilor de confort termic ale celor mai vulnerabili la căldură este încă limitată, iar datele privind asocierea în timp real dintre temperaturile exterioare și interioare în mediile rezidențiale lipsesc. Sunt necesare mai multe cercetări privind riscurile de supraîncălzire și soluțiile adaptive în spitale, centre de îngrijire rezidențială și alte medii.

Capitolul 6 prezintă dovezile actualizate privind factorii de risc și vulnerabilitatea. Aceste dovezi evoluează și devin mai specifice în ceea ce privește rezultatele în materie de sănătate, mecanismele biologice, cauzalitatea și vulnerabilitatea diferitelor grupuri. Cu toate acestea, până în prezent, majoritatea HHAP naționale menționează grupurile vulnerabile, dar nu conțin acțiuni care să le fie adresate. Ar trebui depuse mai multe eforturi pentru sensibilizarea și promovarea măsurilor de răspuns activ și a formării profesioniștilor din domeniul sănătății și al asistenței sociale. Este important să se recunoască faptul că subgrupurile vulnerabile și nevoile acestora se schimbă în timp și necesită monitorizare și studiu continuu.

Capitolul 7 raportează cu privire la gradul de pregătire a sistemului de sănătate și de asistență socială pentru căldură. Până în prezent, dovezile privind măsurile de planificare și de răspuns în vigoare în cadrul unităților de asistență medicală și eficacitatea acestora sunt limitate. O provocare-cheie care persistă este impactul valurilor de căldură în unitățile de asistență medicală și socială, în ciuda evenimentelor semnificative de valuri de căldură care au avut loc în întreaga regiune europeană a OMS în ultimii ani. Trebuie depuse eforturi mai mari în ceea ce privește schimbul de bune practici în materie de planificare și măsuri de răspuns în sectorul sănătății.

Capitolul 8 descrie modul în care planificarea urbană pe termen lung poate reduce riscurile legate de căldură. Spațiile verzi și albastre (apă), materialele și culorile peisajelor urbane și modificările structurii urbane sunt domenii-cheie pentru atenuarea pe termen lung a riscurilor pentru sănătate generate de căldură și de emisiile de gaze cu efect de seră. În ciuda potențialului lor de protecție a sănătății, intervențiile de planificare urbană rămân elementul central HHAP cel mai puțin pus în aplicare. Lipsesc instrumentele de acțiune intersectorială care să permită agențiilor de sănătate publică să influențeze deciziile de gestionare urbană pentru a proteja sănătatea de căldură. 

Capitolul 9 explorează utilizarea proceselor de monitorizare și evaluare drept componente esențiale ale HHAP. Supravegherea sănătății este importantă pentru monitorizarea impactului asupra sănătății și pentru evaluarea măsurilor de răspuns în timpul și după valurile de căldură, dar este încă un element marginal în HHAP și trebuie promovată. Evaluarea implică acțiuni multidisciplinare și de colaborare între diferitele părți interesate pentru a aborda diferitele aspecte și componente ale HHAP. Monitorizarea și evaluarea formală și constantă a HHAP sunt esențiale pentru înțelegerea eficacității acestora și a domeniilor potențiale de îmbunătățire.

Capitolul 10 oferă un rezumat al mesajelor-cheie din raport, cu concluzii specifice și generale, precum și cu lacune în materie de dovezi și cercetare.

Informațiile selectate din acest raport sunt vizualizate pe pagina tematică „Sistemele naționale de avertizare privind încălzirea și sănătatea și planurile de acțiune ale Observatorului european pentru climă și sănătate”.