Cum se descurcă ecosistemele forestiere europene?

Pentru a-și susține multiplele servicii, pădurile trebuie să fie atât rezistente, cât și rezistente. Rezistența se referă la capacitatea unei păduri de a rezista sau de a rezista presiunilor externe, cum ar fi dăunătorii, bolile sau perturbările naturale. Reziliența se referă la capacitatea unei păduri de a se reface și de a se adapta după o perturbare. Menținerea unor păduri sănătoase necesită o combinație de strategii, inclusiv practici de gestionare durabilă, planificare la scară peisagistică și eforturi proactive de abordare a impactului schimbărilor climatice. În acest fel, pădurile pot continua să ofere numeroasele beneficii de care depinde societatea, atât în prezent, cât și în viitor.

Mesajele cheie ale acestui raport includ:

• Starea actuală a pădurilor europene este o imagine mixtă de îmbunătățire și deteriorare.

• Rata mortalității coronamentului s-a dublat de la sfârșitulsecolului al XX-lea. Echivalentul a 1%

  din suprafața forestieră a UE-27 moare anual.

• Monitorizarea sănătățiipădurilor la nivel european estimează că unul din patru arbori prezintă niveluri de defoliere moderată până la severă. De asemenea, arată că defolierea este în creștere, ceea ce indică o stare critică.

• Daunele medii cauzate de perturbările naturale și provocate de om asupra volumului total de lemn se ridică la o pierdere de aproximativ 79 de milioane de metricubi pe an, ceea ce reprezintă 16 % din recolta anuală de lemn a UE.

• Practicilede gestionare recente au fost oarecum eficace în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor forestiere. De exemplu, aproximativ 42 % din păduri prezintă îmbunătățiri în ceea ce privește volumul lemnului mort, suprafața împădurită, volumul biomasei și productivitatea.