Reziliență justă pentru Europa: Către măsurarea justiției în adaptarea la schimbările climatice

Al șaselea raport de evaluare publicat recent este primul raport al IPCC care evidențiază justiția ca element central al adaptării la schimbările climatice, alături de eficacitate și fezabilitate. Justiția a apărut ca un concept-cheie pe baza unor dovezi din ce în ce mai numeroase cu privire la modul în care persoanele și sistemele cele mai vulnerabile sunt expuse în mod disproporționat riscurilor generate de schimbările climatice.

Prezentul document (Raportul AC al CTE 1/23) contribuie la operaționalizarea rezilienței juste prin inventarierea și structurarea cunoștințelor privind reziliența justă în adaptarea la schimbările climatice, cu un accent specific pe furnizarea de informații relevante pentru măsurarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reziliența justă în contextul european, inclusiv identificarea indicatorilor potențiali.

Au fost identificate patru întrebări care ghidează prezentul document, axate pe colectarea și integrarea cunoștințelor în trei domenii principale: prioritățile de politică, dovezile științifice și abordările și datele existente privind indicatorii.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, lucrarea urmează accentul și structura de mai jos:

• să furnizeze o introducere și o descriere a aspectelor esențiale ale rezilienței juste în conformitate cu cele mai recente evoluții în domeniu, pentru a sprijini politicile și practicile, precum și monitorizarea și proiectarea indicatorilor (capitolul 2);
• evaluarea și analizarea implicațiilor în materie de justiție ale riscurilor și impacturilor schimbărilor climatice și ale intervențiilor de adaptare (politici și măsuri), inclusiv pentru prioritățile de politică actuale pentru UE și țările membre ale SEE (capitolul 3) și în sectoarele de politică europene (capitolul 4); 
• să ofere o imagine de ansamblu a indicatorilor, cadrelor și evoluțiilor metodologice existente care pot fi utilizate pentru măsurarea, monitorizarea și raportarea progreselor înregistrate în direcția unei reziliențe juste (capitolul 5); 
• examinarea încrucișată a politicilor, a datelor bazate pe dovezi și a datelor disponibile, precum și a potențialului de a ține seama de justiție în fiecare etapă a ciclului de planificare a adaptării (capitolul 6) și sintetizarea principalelor lacune și oportunități în vederea operaționalizării rezilienței juste pentru Europa și a priorităților pentru promovarea cunoștințelor privind modul de măsurare a justiției în domeniul adaptării (capitolul 7);

Principalele categorii de public-țintă ale documentului de definire a domeniului de aplicare sunt: • Factori de decizie guvernamentală în Europa • Experți AEM • Practicieni care lucrează în domeniul adaptării la nivel transnațional, național, subnațional și local • alții care lucrează în domeniul adaptării la schimbările climatice și al tranziției juste în general.