Manual privind prevenirea stabilirii și controlul țânțarilor de importanță pentru sănătatea publică

Există din ce în ce mai multe dovezi că schimbările climatice sunt legate de modificările observate ale endemiei bolilor cu transmitere prin vectori (VBD); la rândul său, acest lucru este cauzat de schimbările în distribuția vectorilor și de expansiunea speciilor-vectori în regiuni geografice care până în prezent nu erau adecvate din motive climatice. Aceste schimbări au condus la apariția VBD care au fost absente din punct de vedere istoric din cauza inadecvării climatice în zonele în care climatul actual permite transmiterea agenților patogeni de către vectorii locali. În alte cazuri, speciile-vector invazive au reușit să supraviețuiască în condiții de mediu locale și, prin urmare, s-au stabilit. Cel mai bun exemplu este Ae. albopictus, cunoscut sub numele de țânțarul tigru asiatic, o specie exotică care a devenit ferm stabilită în multe țări din regiunea europeană a OMS. Țânțarii nativi pot acționa ca vectori ai agenților patogeni exotici; un exemplu este Culex pipiens, care poate transmite virusul West Nile.

Având în vedere schimbările globale cauzate de schimbările climatice și de mediu, precum și comerțul și călătoriile în continuă expansiune, probabilitatea ca vectorii țânțarilor exotici să invadeze noi zone geografice este ridicată, după cum a arătat experiența ultimului deceniu. Odată ce prezența unei specii invazive de țânțari a fost confirmată, este necesar să se decidă dacă răspândirea în continuare a speciei ar trebui oprită, dacă eliminarea este fezabilă și de dorit și ce măsuri ar trebui luate pentru a preveni sosirea și posibila stabilire a altor specii-vectori de țânțari.