Adaptarea căii ferate pentru viitor

Acesta este un document-cadru elaborat de Uniunea Internațională a Căilor Ferate (UIC) și se adresează în principal directorilor și managerilor întreprinderilor feroviare. Acesta stabilește contextul schimbărilor climatice, aspectele în cauză, strategiile și seturile de instrumente pentru abordarea provocărilor legate de adaptare. Bunele practici sunt ilustrate prin documentul cu studii de caz care arată modul în care căile ferate din diferite părți ale lumii se adaptează la un climat în schimbare și la condiții meteorologice extreme.

Documentul oferă tehnici și instrumente adaptate din alte domenii de gestionare a riscurilor și din experiențele variate ale inginerilor, operatorilor și planificatorilor din diferite regiuni ale lumii. Scopul acestor instrumente este de a ajuta administratorii de active, operatorii feroviari, inginerii de material rulant, planificatorii de scenarii și mulți alții să facă față diferitelor provocări de adaptare.

Raportul identifică patru condiții-cheie pentru ca căile ferate să fie considerate adaptate la schimbările climatice:

1. să fie gestionate de organizații care sunt ele însele adaptabile și care integrează capacitatea de adaptare în toate funcțiile lor, nu doar în gestionarea activelor;
2. să înțeleagă gama de condiții meteorologice actuale și viitoare care afectează calea ferată și să dispună de strategii operaționale și de gestionare care să le permită să răspundă provocărilor meteorologice;
3. să înțeleagă modul în care schimbările climatice pot afecta gama condițiilor de funcționare în timp și să își dezvolte strategiile operaționale și de gestionare cel puțin în același ritm cu clima care le afectează; și
4. adaptarea la schimbările climatice ca parte a scenariului de statu-quo, astfel încât costul adaptării să aibă doar un impact marginal asupra performanței financiare.

Cadrul de adaptare propus de document este împărțit în două secțiuni care reflectă cele două jumătăți ale procesului:

• elaborarea unei strategii de adaptare
• punerea în aplicare a adaptării

Această structură se bazează pe experiența administrațiilor de transport, cum ar fi Administrația suedeză a transporturilor (Trafikverket), Agenția finlandeză a transporturilor (FTA) și PIANC World Association for Waterborne Transport Infrastructure guidance to ports. Planul de punere în aplicare funcționează în cadrul domeniului de aplicare prezentat în strategia de adaptare pentru a explora și a dezvolta acțiuni și planuri specifice care pot fi puse în aplicare și pentru a raporta cu privire la progresele înregistrate de aceste acțiuni, atât pe plan intern, cât și pe plan extern.

Cadrul în sine oferă o structură prin care o persoană sau o organizație poate revizui și evalua pentru sine acțiunile pe care le întreprinde, ce acțiuni suplimentare ar putea fi necesare și cine ar putea fi cel mai bine plasat pentru a întreprinde aceste acțiuni. Cu toate acestea, obiectivul său final este mult mai ambițios: să modifice abordarea organizațională pe termen lung pentru a integra reziliența la fenomenele meteorologice extreme și la schimbările climatice la toate nivelurile organizațiilor feroviare.