Starea mărilor Europei - Raportul AEM nr. 2/2015

Scopul principal al acestui raport este de a evalua dacă mările Europei pot fi considerate sănătoase, curate, neperturbate și productive. Acestea sunt trei aspecte esențiale ale principalului instrument de politică marină al UE – Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” – și se referă la starea ecosistemelor marine și la factorii umani care determină schimbarea ecosistemelor. Această evaluare implică, de asemenea, identificarea principalelor provocări în materie de durabilitate care afectează mările noastre și a modului în care UE răspunde acestor provocări. În cele din urmă, raportul susține că UE nu este pe cale să își îndeplinească ambiția de a obține o utilizare durabilă a mărilor sale; deși este pe deplin împuternicită să facă acest lucru prin gama actuală de politici și cunoștințe. Acest raport analizează, de asemenea, modul în care ar putea fi asigurată ulterior o tranziție pe termen lung către durabilitate, utilizând politicile și cunoștințele disponibile.
Raportul abordează pe scară largă efectele preconizate (de exemplu, asupra chimiei și fizicii oceanelor, biodiversității marine, distribuției speciilor, dinamicii populației, distribuției speciilor neindigene, pescuitului, eutrofizării, contaminării, activităților umane marine și costiere) ale schimbărilor climatice asupra mărilor Europei, în special cele legate de: creșterea temperaturilor mării, acidificarea oceanelor și exacerbarea altor presiuni care acționează asupra mărilor. Evaluarea susține că schimbările climatice afectează deja mările Europei prin încălzirea și acidifierea apelor sale. De exemplu, una dintre consecințele vizibile ale schimbărilor climatice antropice sunt schimbările în distribuția speciilor marine către regiuni mai nordice (și, prin urmare, mai reci), și anume speciile cu valoare comercială, cum ar fi cele vizate de pescuit. Această schimbare indusă de schimbările climatice în geografia speciilor marine afectează, de asemenea, relațiile internaționale umane, după cum o demonstrează conflictele dintre țările care partajează resurse piscicole în mările din nordul Europei. Raportul analizează, de asemenea, serviciul de reglementare furnizat de mări în ceea ce privește „reglementarea climei prin sechestrarea carbonului”.