Abordări în materie de planificare urbană, proiectare și gestionare pentru consolidarea rezilienței – o analiză a dovezilor

Crizele și situațiile de urgențălocale afectează activitatea economică, dăunează mediilor, întrerup serviciile de infrastructură critică și au un impact direct și indirect asupra sănătății. Orașele trebuie să asigure un răspuns eficace și redresarea în urma crizelor. De asemenea, acestea trebuie să reducă expunerea și vulnerabilitatea la pericole actuale și viitoare. Proiectarea, gestionarea și planificarea urbană au un rol de prevenire și de atenuare a riscurilor; prin urmare, acestea ar trebui integrate în strategiile și planurile locale de reziliență. Mai multe rapoarte multilaterale, cadre și orientări recente indică orașele ca actori principali în atenuarea riscurilor și adaptarea la acestea, stabilind priorități și permițând abordări ascendente care să implice în continuare comunitățile în construirea unor orașe mai sănătoase, mai durabile, mai echitabile și mai reziliente (și să responsabilizeze mai mult administrațiile locale în acest sens).

Ca parte a proiectului OMS „Protejarea mediului și a sănătății prin consolidarea rezilienței urbane”, a fost efectuată o analiză amplă a literaturii de specialitate privind planificarea urbană, proiectarea, gestionarea și pregătirea în caz de dezastre. A fost compilată literatura academică publicată în perioada 2015-2021 aplicabilă orașelor din regiunea europeană a OMS și au fost extrase strategii de planificare urbană bazate pe riscuri pentru îmbunătățirea rezilienței la nivel local. O scurtă selecție de rapoarte și orientări internaționale recente a fost, de asemenea, inclusă ca resurse pentru a oferi context și analiză comparativă.

Acest raport identifică abordări conceptuale, cadre și strategii în literatura de specialitate pentru a ajuta orașele să facă față provocărilor legate de pregătirea pentru și prevenirea probabilității și gravității impactului evenimentelor extreme locale. Acesta explorează modul (și măsura în care) planificarea, gestionarea și proiectarea urbană pot fi un mecanism de îmbunătățire a pregătirii și rezilienței.

Constatările arată că cercetările publicate bazate pe un singur tip de pericol sunt frecvente: aproximativ 60 % din documentele examinate s-au dovedit a fi specifice pericolelor. Raportul analizează o serie de strategii care sunt deosebit de relevante pentru anumite tipuri de pericole, făcând distincție între cele care implică modificarea sau proiectarea infrastructurii fizice și cele care se referă la guvernanță, comunicare și implicarea publicului. De exemplu, valurile de căldură și efectul de insulă termică urbană sunt frecvent legate de țesăturile urbane dense și impermeabile și necesită o mai mare acoperire verde prin soluții bazate pe natură. În acest sens, reglementările locale în materie de planificare (cum ar fi ratele minime obligatorii ale spațiilor verzi) ar putea contribui la creșterea gradului de acoperire ecologică în orașe. La rândul său, acest lucru ar putea fi extrem de relevant pentru prevenirea (sau atenuarea efectelor) inundațiilor în mediile urbane – care, în mod tradițional, se bazează exclusiv pe infrastructura gri, care ar putea să nu poată face față nivelurilor viitoare preconizate din cauza schimbărilor climatice. Pregătirea pentru cutremure implică proiectarea optimă a spațiilor deschise din oraș pentru a
acționa ca adăposturi, precum și inventare actualizate ale rețelei rutiere și ale parcului imobiliar. Îmbunătățirea rezistenței clădirilor este crucială atunci când se confruntă atât cu evenimente seismice, cât și cu vânturi puternice în timpul furtunilor. Pentru acestea din urmă, creșterea gradului de cunoaștere de către public și de conștientizare a riscurilor legate de furtuni poate îmbunătăți măsurile de pregătire a persoanelor și a gospodăriilor, care s-au dovedit, de asemenea, a fi potențial relevante pentru atenuarea impactului și reducerea timpului de redresare.