Indicele de vulnerabilitate costieră – CVI

Indicele vulnerabilității zonelor costiere (CVI) este una dintre cele mai utilizate și mai simple metode de evaluare a vulnerabilității zonelor costiere la creșterea nivelului mării, în special din cauza eroziunii și/sau a inundațiilor (Gornitz et al., 1991). Prima etapă metodologică pentru calcularea formulării inițiale a CVI se referă la identificarea variabilelor-cheie care reprezintă procese de conducere semnificative care influențează vulnerabilitatea zonelor costiere și evoluția zonelor costiere în general. În general, formularea CVI include 6 sau 7 variabile; US Geological Survey (USGS) a luat în considerare în special următoarele șase variabile: geomorfologia, ratele de schimbare a țărmului, panta costieră, rata relativă a nivelului mării, înălțimea medie semnificativă a valurilor, intervalul mediu al mareelor. A doua etapă se referă la cuantificarea variabilelor-cheie identificate. Deși sunt disponibile diverse metodologii pentru această etapă, cuantificarea se bazează, în general, pe definiția scorurilor semicantitative în conformitate cu o scară de la 1 la 5; 1 indică o contribuție scăzută la vulnerabilitatea costieră a unei variabile-cheie specifice pentru zona sau subzonele studiate, în timp ce 5 indică o contribuție ridicată. Ulterior (a treia etapă) variabilele cheie sunt agregate într-un singur indice, printr-o formulă matematică. În cele din urmă, ca o a patra etapă, valorile CVI sunt apoi clasificate în n grupuri diferite (de obicei 3 sau 4) utilizând n-1 percentile ca limite. Deși este utilizată pe scară largă, cea mai mare limitare a formulării inițiale a CVI este incapacitatea sa de a aborda aspectele socioeconomice (cum ar fi, de exemplu, numărul de persoane afectate, infrastructura potențial deteriorată și costurile economice) în cadrul evaluării vulnerabilității zonelor costiere (Gornitz et al., 1993; Cooper și McLaughlin, 1998; ETC-ACC, 2010). Pentru a face față acestei limitări principale, sunt disponibile două abordări principale posibile: (i) utilizarea CVI inițial în asociere cu alți indici capabili să reprezinte mai bine complexitatea sistemului costier și în ceea ce privește aspectele socioeconomice; (ii) modificarea/extinderea formulării inițiale a CVI, luând în considerare, de asemenea, variabilele care reprezintă sistemele socioeconomice. Această a doua abordare a condus la dezvoltarea mai multor formulări îmbunătățite, inclusiv a următoarelor: Özyurt et al. (2008) a elaborat un CVI pentru a evalua în mod specific impactul indus de creșterea nivelului mării. Indicele este determinat prin integrarea a 5 subindici, fiecare corespunzând unui impact specific legat de creșterea nivelului mării; și anume eroziunea costieră, inundațiile cauzate de valuri de furtună, inundațiile permanente, intruziunea apei sărate în resursele de apă subterană și intruziunea apei sărate în râuri/estuare. Fiecare subindice se calculează prin evaluarea semicantitativă atât a parametrilor de influență fizică, cât și a celor de influență umană. Autorul a aplicat această metodologie la Delta Göksu din Turcia. Szlafsztein și Sterr (2007) au formulat indicele compozit de vulnerabilitate care combină o serie de variabile separate care reflectă caracteristicile naturale și socio-economice care contribuie la vulnerabilitatea zonelor costiere din cauza pericolelor naturale. Autorii au aplicat indicele la zonele de coastă braziliene, luând în considerare acești parametri naturali: lungimea și sinuozitatea liniei de coastă, densitatea liniei de coastă în zonele municipale, caracteristicile costiere (estuare, plaje etc.), măsurile de protecție costieră, drenajul fluvial, zonele inundabile. Parametrii socioeconomici au constat în: populația totală și populația totală afectată de inundații, densitatea populației, populația non-locală (adică populația născută în altă parte, dar care trăiește în zonele luate în considerare), sărăcia, bogăția municipală. McLaughlin și Cooper (2010) au dezvoltat un CVI pe mai multe scări, abordând în mod specific impactul eroziunii. Indicele integrează trei subindici: (i) un subindice caracteristic zonelor costiere, care descrie reziliența și susceptibilitatea zonelor costiere la eroziune, (ii) un subindice costier de forțare, care caracterizează variabilele de forțare care contribuie la eroziunea indusă de valuri, (iii) și un subindice socioeconomic, care descrie țintele potențial expuse riscului. În special, autorii au aplicat indicele la un sistem multi-scară, inclusiv: Irlanda de Nord (la scară națională), Consiliul local Coleraine (la scară regională) și Portrush East Strand (la scară locală).