Adaptarea în sectoarele de politică ale UE

Schimbările climatice au efecte complexe asupra proceselor biofizice care stau la baza sistemelor agricole, cu consecințe atât negative, cât și pozitive în diferite regiuni ale UE. Creșterea concentrației atmosferice de CO2, temperaturile mai ridicate, modificările modelelor de precipitații și frecvența evenimentelor extreme afectează atât mediul natural, cât și cantitatea, calitatea și stabilitatea producției de alimente. Variațiile climatice au un impact asupra resurselor de apă, a solurilor, a dăunătorilor și a bolilor, conducând la schimbări semnificative în agricultură și în producția animalieră.

Biodiversitatea joacă un rol important în reglarea climei, aducând astfel o contribuție esențială la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea. În același timp, îndeplinirea obiectivelor de atenuare, împreună cu abordările ecosistemice, este esențială pentru a preveni pierderea biodiversității. Prin urmare, este imposibil să se abordeze pierderea biodiversității fără a aborda schimbările climatice, dar este la fel de imposibil să se abordeze schimbările climatice fără a aborda pierderea biodiversității.

Clădirile pot fi vulnerabile la schimbările climatice. În viitor, ar putea exista o creștere a riscului de prăbușire, de scădere a stării și de pierdere semnificativă a valorii ca urmare a mai multor furtuni, a deteriorării zăpezii sau a tasării, a ingerințelor în apă, a deteriorării climatului interior și a reducerii duratei de viață a clădirilor. Comisia Europeană urmărește să sporească reziliența la schimbările climatice a infrastructurii, inclusiv a clădirilor. Clădirile noi și cele existente trebuie evaluate din punctul de vedere al rezilienței la riscurile actuale și la schimbările climatice viitoare și trebuie planificate sau modernizate în consecință. O politică-cheie utilizată pentru a sprijini reziliența clădirilor este politica de coeziune (denumită și politica regională).

Întreprinderile se confruntă cu două tipuri principale de riscuri legate de climă: riscurile fizice directe și riscurile de tranziție care decurg din răspunsul societății la schimbările climatice, în special acțiunile de atenuare. Schimbările climatice pot avea un impact semnificativ asupra lanțurilor de aprovizionare, distribuției și vânzărilor în mai multe moduri. Căldura afectează în mod negativ sănătatea umană și poate duce la o performanță mai slabă a muncii (productivitate redusă) sau la un număr mai mic de ore dedicate muncii (oferta de forță de muncă).

Creșterea nivelului mării poate provoca inundații, eroziune costieră și pierderea sistemelor costiere joase. Aceasta va crește, de asemenea, riscul de valuri de furtună și probabilitatea pătrunderii pe uscat a apei sărate și poate pune în pericol ecosistemele costiere. Creșterea preconizată a temperaturii apei și acidificarea oceanelor vor contribui la restructurarea ecosistemelor costiere; cu implicații asupra circulației oceanelor și a ciclului biogeochimic.

Impactul evenimentelor catastrofale asupra acestui patrimoniu este cuplat cu debutul lent al schimbărilor care decurg din procesele de deteriorare. Creșterea continuă a temperaturii și fluctuațiile de temperatură și umiditate sau fluctuațiile ciclurilor de îngheț-dezgheț cauzează degradarea și stresul materialelor, ceea ce duce la o nevoie mai mare de refacere și conservare. Degradarea biologică cauzată de microorganisme, de exemplu, este mai probabilă.

În ultimii ani, Europa s-a confruntat cu toate tipurile de dezastre naturale: inundații grave, secete și incendii forestiere cu efecte devastatoare asupra vieții oamenilor, a economiei europene și a mediului. În ultimul deceniu, Comisia Europeană a adoptat mai multe strategii și acțiuni pentru a face față reducerii riscului de dezastre, cum ar fi, de exemplu, Directiva privind inundațiile și punerea sa în aplicare (calendarul), Acțiunea UE privind deficitul de apă și seceta, Cartea verde privind asigurările în contextul dezastrelor naturale și al celor provocate de om.

Schimbările climatice afectează sectorul energetic în mai multe moduri, variind de la modificări ale cererii de încălzire și răcire; impactul asupra condițiilor de aprovizionare cu energie – de exemplu, disponibilitatea scăzută a apei pentru energia hidroelectrică în timpul secetelor prelungite și disponibilitatea redusă a apei de răcire care afectează eficiența centralelor electrice. În plus, infrastructura energetică poate fi mai expusă daunelor prin schimbarea condițiilor climatice. În general, Comisia Europeană urmărește să sporească reziliența la schimbările climatice a infrastructurii, inclusiv a energiei, prin furnizarea de cadre strategice.

Fenomenele meteorologice extreme din ultimii ani au sporit urgența integrării adaptării la schimbările climatice în diferitele domenii de politică ale UE. Există puține activități specifice ale UE pentru a integra adaptarea la schimbările climatice în politicile pentru sectorul financiar și cel al asigurărilor. Cu toate acestea, multe politici europene legate de dezastrele naturale (a se vedea Reducerea riscului de dezastre) sunt foarte relevante pentru sectorul financiar și al asigurărilor, deoarece pot contribui la prevenirea pierderilor semnificative și a dezastrelor financiare. Comisia Europeană s-a angajat, de asemenea, să sporească finanțarea activităților legate de climă, asigurându-se că cel puțin 20 % din bugetul european reprezintă cheltuieli legate de climă.

Rata rapidă a schimbărilor climatice poate depăși capacitatea naturală de adaptare a ecosistemelor forestiere. Aceasta conduce la creșterea riscului de perturbări cauzate de furtuni, incendii, dăunători și boli, cu implicații pentru creșterea și producția pădurilor. Viabilitatea economică a silviculturii va fi afectată, în special în zonele sudice ale Europei, precum și capacitatea pădurilor de a furniza servicii de mediu, inclusiv modificări ale funcției de absorbant de carbon. În 2013, Comisia a adoptat o nouă strategie a UE pentru păduri, care răspunde noilor provocări cu care se confruntă pădurile și sectorul forestier.

Schimbările climatice vor genera noi riscuri pentru sănătate și vor amplifica problemele actuale de sănătate. Se preconizează că schimbările climatice vor avea atât efecte directe, cât și indirecte asupra sănătății umane, a plantelor și a animalelor. Efectele directe rezultă din modificări ale intensității și frecvenței fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură și inundațiile. Efectele indirecte pot fi resimțite prin modificări ale incidenței bolilor transmise de insecte (adică boli vectoriale cauzate de țânțari și căpușe), rozătoare sau modificări ale calității apei, alimentelor și aerului. Strategia UE a Comisiei Europene privind adaptarea la schimbările climatice este însoțită de un document de lucru al serviciilor Comisiei.

Provocările pe care le prezintă schimbările climatice pentru TIC se împart în două categorii principale: evenimente acute și stres cronic. Evenimentele acute (denumite și evenimente critice sau de criză) includ inundațiile (pluviale, fluviale, costiere), furtunile de gheață, valurile de căldură etc. Evenimentele acute compromit infrastructurile TIC prin distrugerea sau dezactivarea activelor fizice de care depind. Stresul cronic rezultă din modificări mai treptate ale normelor climatice, cum ar fi includerea modificărilor intervalelor de temperatură și a nivelurilor de umiditate. Deși este mai puțin probabil ca aceste impacturi să aibă consecințe catastrofale, ele vor conduce la o degradare sporită a activelor, la eșecuri mai frecvente și la durate de viață mai scurte.

Amenajarea teritoriului este identificată ca fiind unul dintre cele mai eficiente procese de facilitare a adaptării locale la schimbările climatice. Procesele și instrumentele existente disponibile prin intermediul procesului municipal de planificare a utilizării terenurilor în UE, inclusiv planurile oficiale, zonarea și/sau autorizațiile de dezvoltare, contribuie la reducerea la minimum a riscurilor de dezvoltare pentru o municipalitate ca urmare a impactului preconizat al inundațiilor, incendiilor forestiere, alunecărilor de teren și/sau al altor pericole naturale cauzate de schimbările climatice.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea efecte grave asupra mediului marin. Creșterea temperaturilor apei va contribui la restructurarea ecosistemelor marine, cu implicații pentru circulația oceanelor, ciclul biogeochimic și biodiversitatea marină. Acidificarea oceanelor va afecta capacitatea unor specii care secretă carbonat de calciu (cum ar fi moluștele, planctoanele și coralii) de a-și produce cochiliile sau scheletele. Apa de mare mai caldă și mai acidă va afecta, prin urmare, pescuitul și acvacultura.

Până la sfârșitul secolului, se estimează că munții europeni se vor schimba fizic. Ghețarii vor fi înregistrat pierderi semnificative în masă, dar schimbările afectează, de asemenea, mediile mai joase, mediile muntoase și zonele inundabile, afectând astfel disponibilitatea apei, producția agricolă, turismul și sectoarele de sănătate. Liniile de zăpadă sezoniere vor fi găsite la altitudini mai mari, iar anotimpurile de zăpadă vor deveni mai scurte. Liniile copacilor se vor deplasa în sus, iar modelele forestiere se vor schimba în altitudini mai mici.

Deoarece vremea și clima au o influență decisivă asupra sezonului de călătorie și asupra alegerii destinațiilor de vacanță, industria turismului depinde în mare măsură de acestea. Există, de asemenea, o legătură puternică între natură și turism, precum și între patrimoniul cultural și turism. În funcție de locație și de perioada din an, turismul poate fi afectat în mod pozitiv sau negativ de schimbările climatice.

Necesitatea adaptării sistemului de transport la impactul schimbărilor climatice a fost subliniată încă de la publicarea Cărții albe a Comisiei Europene privind adaptarea (COM(2009)148). Adaptarea transporturilor este abordată printr-o combinație de politici europene în domeniul transporturilor, al schimbărilor climatice și al cercetării. Uniunea Europeană promovează cele mai bune practici, integrând adaptarea în programele sale de dezvoltare a infrastructurii de transport și oferă orientări, de exemplu prin elaborarea unor standarde adecvate pentru construcții. Acțiunea se axează pe infrastructura de transport și, în special, pe rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T).

În Europa, aproape 73 % din populație trăiește în zone urbane și se preconizează că acest procent va crește la peste 80 % până în 2050. Este probabil ca schimbările climatice să influențeze aproape toate componentele orașelor – mediul, economia și societatea acestora. Acest lucru ridică provocări noi și complexe pentru planificarea și gestionarea urbană. Impactul schimbărilor climatice asupra centrelor de activitate economică, viață socială, cultură și inovare ale Europei are repercusiuni cu mult dincolo de frontierele lor municipale.

Resursele de apă sunt direct afectate de schimbările climatice, iar gestionarea acestor resurse afectează vulnerabilitatea ecosistemelor, a activităților socioeconomice și a sănătății umane. De asemenea, se preconizează că gestionarea apei va juca un rol din ce în ce mai important în procesul de adaptare. Se preconizează că schimbările climatice vor duce la schimbări majore în ceea ce privește disponibilitatea apei în întreaga Europă, odată cu creșterea deficitului de apă și a secetei, în principal în sudul Europei, și cu creșterea riscului de inundații în cea mai mare parte a Europei.