1.3 Estimarea resurselor umane și financiare necesare și identificarea surselor potențiale de finanțare pe termen lung

1.3 Estimarea resurselor umane și financiare necesare și identificarea surselor potențiale de finanțare pe termen lung

Pentru a institui, dezvolta, pune în aplicare, monitoriza și evalua cu succes o politică de adaptare, sunt necesare personal, timp de lucru și resurse financiare suficiente pentru coordonare, iar acest lucru trebuie asigurat pe termen lung.

Un alt factor relevant este finanțarea, fie de la nivel național, fie din instrumente ale UE, fie din fonduri regionale și locale, precum și din partea unor instituții financiare internaționale, cum ar fi Banca Europeană de Investiții (BEI) sau Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Accesul la finanțare și combinarea acesteia, în special din surse publice și private situate sub nivelul UE, sunt esențiale.

Programele UE, care sunt cele mai susceptibile de a oferi cofinanțare în cadrul gestiunii partajate pentru adaptare (multe deja fac acest lucru) includ: Mecanismul de redresare și reziliență, programul LIFE, PAC (în principal Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală); Fondul de coeziune; Fondul european de dezvoltare regională (în special prin INTERREG); programul Orizont Europa; Fondul pentru o tranziție justă; Fondul social european; Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și altele.

Atunci când se pun în aplicare acțiuni de adaptare, integrarea care vizează crearea de sinergii și prevenirea costurilor inutile va deveni esențială. Măsurile de adaptare pot fi integrate cu costuri reduse în instrumentele existente pentru politicile sectoriale, de exemplu prin integrare.

Informații relevante privind finanțarea UE pentru adaptare pot fi găsite aici.

.