Politica agricolă comună (PAC) după 2013

Politica agricolă comună (PAC) după 2013

După o amplă dezbatere publică, Comisia a prezentat la 18 noiembrie 2010 o comunicare privind „PAC în perspectiva anului 2020”, care prezintă opțiunile pentru viitoarea PAC și a lansat dezbaterea cu celelalte instituții și cu părțile interesate. La 12 octombrie 2011, Comisia a prezentat un set de propuneri legislative menite să transforme PAC într-o politică mai eficientă pentru o agricultură mai competitivă și mai durabilă și pentru zone rurale dinamice.

La 26 iunie 2013, Comisia, Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord politic privind reforma PAC. Acordul se referă la patru regulamente de bază ale Parlamentului European și ale Consiliului privind politica agricolă comună – i) privind plățile directe, ii) organizarea comună unică a piețelor (OCP), iii) dezvoltarea rurală și iv) un regulament orizontal privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea PAC.

Politica de dezvoltare rurală își va păstra conceptul de bază actual și de succes: Statele membre sau regiunile vor continua să își conceapă propriile programe multianuale pe baza setului de măsuri disponibile la nivelul UE – ca răspuns la nevoile propriilor zone rurale. Aceste programe vor fi cofinanțate din pachetele financiare naționale, în cadrul cărora sumele și ratele de cofinanțare vor fi tratate în contextul CFM (cadrul financiar multianual). Va fi la latitudinea statelor membre/regiunilor să decidă ce măsuri utilizează (și în ce mod) pentru a atinge obiectivele stabilite în raport cu șase „priorități” generale și cu „domeniile de interes” (subprioritățile) mai detaliate ale acestora, pe baza unei analize solide. Cele șase priorități vor acoperi:

• încurajarea transferului de cunoștințe și a inovării;
• creșterea competitivității tuturor tipurilor de agricultură și gestionarea durabilă a pădurilor;
• Promovarea organizării lanțului alimentar, inclusiv prelucrarea și comercializarea & gestionarea riscurilor; Refacerea, conservarea & amp; consolidarea ecosistemelor;
• promovarea utilizării eficiente a resurselor & amp; tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; și
• Promovarea incluziunii sociale, a reducerii sărăciei și a dezvoltării economice în zonele rurale.

Statele membre vor trebui să cheltuiască cel puțin 30 % din finanțarea pentru dezvoltare rurală de la bugetul UE pentru anumite măsuri legate de gestionarea terenurilor și de combaterea schimbărilor climatice și cel puțin 5 % pentru abordarea LEADER.