Ce se înțelege prin incertitudine?

Adaptarea la schimbările climatice reprezintă o provocare pentru factorii de decizie, care trebuie să decidă acum dacă și cum să adapteze activitățile, sistemele și sectoarele, la toate scările geografice, la un climat în schimbare.

Incertitudinea nu se referă exclusiv la schimbările climatice și la adaptare. Multe alte domenii științifice și politice se confruntă cu o gamă largă de incertitudini în activitatea lor. Incertitudinea este un concept complex care poate fi descris în mai multe moduri, iar luarea sa în considerare în sprijinul deciziilor a evoluat de-a lungul timpului. Unele descrieri relevante ale incertitudinii includ:

• O stare de cunoaștere incompletă care poate rezulta dintr-o lipsă de informații sau dintr-un dezacord cu privire la ceea ce este cunoscut sau chiar cunoscut. Poate avea mai multe tipuri de surse, de la imprecizie în date la concepte sau terminologie definită ambiguu sau proiecții incerte ale comportamentului uman. Prin urmare, incertitudinea poate fi reprezentată de măsuri cantitative (de exemplu, o funcție de densitate a probabilității) sau de declarații calitative (de exemplu, reflectând judecata unei echipe de experți) (IPCC AR5 2014).
• Gradul de încredere pe care un factor de decizie îl are în ceea ce privește posibilele rezultate ale unor decizii specifice și/sau probabilitățile acestor rezultate. Motivele din spatele acestei lipse de încredere ar putea include o judecată a informațiilor ca fiind incomplete, neclare, inexacte, nesigure, neconcludente sau potențial false (Refsgaard et al. 2007).

Care sunt principalele surse de incertitudine în planificarea adaptării?

O gamă largă de surse de informații și date pot fi utilizate pentru a sprijini planificarea adaptării. Informațiile privind clima trecută și prognozată se numără printre mai multe tipuri de informații care sunt utilizate în sprijinul planificării adaptării. Alte tipuri includ, de obicei, informații care sunt derivate din, de exemplu: modele de evaluare a impactului, experiența anterioară în ceea ce privește abordarea variabilității și a schimbărilor climatice, condițiile socioeconomice, contextul de politică, contextul pieței (pentru actorii economici) și anticiparea schimbărilor în aceste contexte.

Orice informație legată de condițiile viitoare ale sistemelor naturale și sociale are incertitudini de care utilizatorii acestor informații ar trebui să fie conștienți. Printre principalele surse de incertitudine legate de impactul schimbărilor climatice și de adaptarea la acestea se numără (AEM 2017):

• erori de măsurare rezultate din instrumente de observare imperfecte (de exemplu, indicatoare de ploaie) și/sau din prelucrarea datelor (de exemplu, algoritmi pentru estimarea temperaturii suprafeței pe baza datelor satelitare);
• erori de agregare care rezultă din acoperirea incompletă a datelor temporale și/sau spațiale;
• Variabilitatea naturală care rezultă din procese naturale imprevizibile în cadrul sistemului climatic (variabilitatea climatică internă; de exemplu, variabilitatea atmosferică și oceanică), care influențează sistemul climatic (de exemplu, viitoarele erupții vulcanice) și/sau în cadrul sistemelor sociale și de mediu sensibile la schimbările climatice (de exemplu, dinamica ecosistemelor);
• limitările modelelor (modele de impact asupra climei și climei) care rezultă din rezoluția limitată a modelelor (de exemplu, împiedicând rezoluția explicită a fizicii norilor), o înțelegere incompletă a componentelor individuale ale sistemului terestru (de exemplu, procese dinamice ale calotei glaciare) sau a interacțiunilor și feedback-urilor acestora (de exemplu, feedback-uri privind ciclul climă-carbon) și/sau o înțelegere incompletă a sistemului de mediu sau social avut în vedere (de exemplu, dezvoltarea demografică în zonele cu risc de inundații);
• Traiectoriile viitoare ale emisiilor (de gaze cu efect de seră și aerosoli) determină amploarea și rata schimbărilor climatice viitoare. Nivelurile viitoare ale emisiilor depind de dezvoltarea demografică, economică și tehnologică, precum și de acordurile internaționale pentru atenuarea schimbărilor climatice (în special în cadrul CCONUSC);
• Dezvoltarea viitoare a factorilor neclimatici (socioeconomici, demografici, tehnologici și de mediu) determină modul în care o anumită schimbare climatică afectează mediul și societatea;
• Schimbările viitoare ale preferințelor societale și ale priorităților politice determină importanța acordată unui anumit impact asupra climei (de exemplu, o pierdere locală sau regională a biodiversității).

De ce este important să se ia în considerare incertitudinea în procesul de luare a deciziilor?

Adaptarea la schimbările climatice reprezintă o provocare metodologică complexă. Aceasta solicită persoanelor să ia decizii cu consecințe potențial pe termen foarte lung pe baza unor cunoștințe incomplete și/sau a unor informații incerte cu privire la schimbările viitoare.

Printre motivele pentru care este important să se ia în considerare incertitudinea în procesul de luare a deciziilor privind adaptarea se numără (Street and Nilsson 2014):

• Incertitudinea este inerentă. Luarea în considerare a incertitudinii este un element esențial al procesului decizional, deoarece este inerentă tuturor dovezilor și tuturor deciziilor. Este o parte integrantă a datelor și informațiilor de susținere, în special, dar nu numai, în ceea ce privește viitorul. Integrarea adecvată a incertitudinilor asociate ca parte a dovezilor oferă o mai bună înțelegere a dovezilor respective și poate spori utilitatea acestora în cadrul proceselor decizionale;
• Un proces decizional mai relevant și mai solid. Recunoașterea naturii și a caracteristicilor incertitudinii și reflectarea acestora în modul în care sunt utilizate dovezile asociate sunt esențiale pentru luarea unor decizii mai bine informate, mai relevante și mai solide. Prin recunoașterea și luarea în considerare a incertitudinilor, în loc să se aștepte la rezultate ușor identificabile și deterministe, incertitudinile devin mai ușor de gestionat. Prin urmare, devine posibil să se formuleze decizii și politici coerente;
• Minimizați potențialul de adaptare defectuoasă. Lipsa unei includeri „suficiente” a incertitudinilor sporește probabilitatea ca măsurile luate să fie inadecvate, inadecvate sau să sporească vulnerabilitatea. Există o probabilitate crescută de adaptare defectuoasă atunci când se neglijează incertitudinile din baza de cunoștințe;
• Ignorarea incertitudinii ascunde riscurile. Ignorarea incertitudinii poate submina gestionarea eficace a riscurilor, deoarece riscurile care ar rezulta din includerea incertitudinii sunt pur și simplu ignorate și nu sunt luate în considerare în acțiunile care trebuie întreprinse.

Alte subiecte principale:

2. Cum sunt comunicate incertitudinile?

3. Cum să luăm în calcul incertitudinea?