Diversificarea produselor și sistemelor pescărești și de acvacultură

Diversificarea pescuitului și a acvaculturii înseamnă o modificare substanțială a activității de producție, ca răspuns la schimbările în disponibilitatea stocurilor de pește (pentru pescuit) și/sau la schimbările în starea ecologică a sistemului marin determinate de provocările climatice și de altă natură. Strategiile de diversificare includ trecerea la specii alternative sau – în cazul acvaculturii – la noi tulpini genetice, precum și la practici de gestionare mai adecvate condițiilor modificate. Procesul de adaptare poate include, de asemenea, inițiative de diversificare a întreprinderilor (temporare sau permanente) în afara sectorului, dezvoltând noi activități legate de pescuit (de exemplu, ecoturismul cu nave de pescuit) care pot oferi surse complementare de venit pentru operatori. Diversificarea este un proces desfășurat de producători locali individuali sau, mai bine spus, de rețele și asociații de producători care au o capacitate comercială mai mare și care beneficiază de cooperarea transsectorială cu alte întreprinderi conexe (de exemplu, piață, turism) și de sprijinul autorităților publice.

În ceea ce privește pescuitul, acțiunile includ adaptarea uneltelor (unelte noi durabile sau unelte flexibile capabile să captureze diferite specii, mai bine adaptate la condițiile schimbate, în medii diferite) și adaptarea navelor care pot urmări resursele piscicole în diferite locații, sporind mobilitatea pescarilor pe măsură ce distribuția stocurilor de pește se schimbă în funcție de condițiile oceanice în schimbare.

În ceea ce privește acvacultura, modificările speciilor de cultură și/sau ale diferitelor tulpini genetice pot contribui la reducerea vulnerabilității sectorului la schimbările climatice, orientându-se către organisme mai reziliente la schimbările climatice, care se dezvoltă mai bine în condiții modificate. De exemplu, intruziunile saline și valurile de furtună vor favoriza creșterea speciilor de apă salmastră și de eurihalină, în timp ce temperaturile ridicate ale apei și turbiditatea ar putea favoriza speciile care tolerează niveluri scăzute de oxigen dizolvat. Alte schimbări în practicile de acvacultură au fost promovate din ce în ce mai mult pentru a îmbunătăți performanța de mediu, productivitatea și rentabilitatea producției de acvacultură, având ca rezultat efecte pozitive asupra atenuării schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, chiar și atunci când schimbările climatice nu sunt incluse în mod explicit printre principalii factori determinanți. Printre exemple se numără sistemele de acvacultură recirculante, acvacultura multitrofică integrată și acvacultura în larg, care oferă oportunități suplimentare de utilizare a unor noi specii sau tulpini în acvacultură. Zonarea și amplasarea acvaculturii în funcție de riscuri, inclusiv riscurile generate de variabilitatea și schimbările climatice, pot sprijini diversificarea ori de câte ori sunt în curs de explorare noi zone de producție, evitând pierderile economice cauzate de alegeri care nu iau în considerare în mod corespunzător toate preocupările și riscurile. Diversificarea acvaculturii a făcut obiectul unui atelier tehnic FAO care a avut loc la Roma în iunie 2016 și care a subliniat rolul său de a oferi reziliență în fața schimbărilor climatice și a altor factori externi, adăugând asigurări economice, sociale și ecologice sistemelor de acvacultură.

Este extrem de important ca acțiunile de diversificare să nu sporească efortul de pescuit și să fie coerente cu obiectivele stabilite de politica comună în domeniul pescuitului, urmărind un pescuit sustenabil, precum și conservarea stocurilor de pește și a resurselor marine. În orice caz, diversificarea speciilor capturate sau cultivate ar trebui să urmeze evaluări științifice privind sănătatea ecosistemelor, biosiguranța și biosecuritatea, precum și studii economice și sociale cuprinzătoare. În plus, diversificarea produselor și a sistemelor nu trebuie să conducă la o mai mare vulnerabilitate a sectorului pe termen mediu și lung pentru a obține beneficii pe termen scurt. Practicile nesustenabile, cum ar fi pescuitul dincolo de limitele de durabilitate sau în locuri noi fără garanții de durabilitate sau fără unelte durabile, sunt exemple de răspunsuri neadaptate la provocările generate de schimbările climatice și de alte schimbări, cu consecințe negative pe termen lung asupra stocurilor și a ecosistemelor marine.

Diversificarea produselor provenite din acvacultură și pescuit implică, de asemenea, diversificarea piețelor care ar trebui să se adapteze ca răspuns la provocările și oportunitățile generate de schimbările climatice. În acest context, acțiunile includ măsuri menite să sporească percepția consumatorilor față de produsele pescărești cu o marcă de durabilitate și să schimbe comportamentul consumatorilor. Ar trebui încurajată cererea consumatorilor de specii alternative și ar trebui promovată vânzarea capturilor de specii emergente, astfel cum rezultă și din studiile de caz elaborate în cadrul programului ClimeFish finanțat de Orizont 2020 (de exemplu, pescuitul în Marea Adriatică, pescuitul în vestul Scoției).

În cele din urmă, trecerea de la pescuit la acvacultura durabilă, trecerea de la producția marină la cea din apele interioare și dezvoltarea de activități economice complementare pescuitului și acvaculturii (de exemplu, inițiative legate de turism care utilizează nave de pescuit) sunt alte exemple de diversificare în afara sectorului, de reducere a presiunii asupra stocurilor de pește și de creare a tranziției către noi oportunități de afaceri care se bazează pe resurse mai puțin vulnerabile. În acest sens, rezultatele proiectului „Muze” finanțat prin programul Orizont 2020, care a urmărit să exploreze posibilitățile de utilizare multiplă în mările europene, indică mai multe exemple de diversificare a activităților de pescuit către activități legate de ecoturism, contribuind la reducerea presiunii exercitate de pescuit, promovând practici de pescuit sustenabile și oferind pescarilor surse complementare de venit.