Restaurarea adaptivă a fostelor saline din Camargue, sudul Franței

Aproximativ 70% din delta Camargue este situată la o altitudine mai mică de 1 m, astfel încât zona este extrem de vulnerabilă la inundații. Din anii 1860, delta Ronului a fost aproape complet polderizată datorită construcției de diguri construite istoric pentru a preveni inundațiile din zona de coastă. Acest lucru a cauzat o reducere puternică a aporturilor de sedimente din râul Ron, afectând formarea dunelor și accelerând eroziunea costieră. În plus, zona Salin-de-Giraud a fost intens transformată în perioada producției industriale de sare (cu transformări majore între 1950 și 1970), prin crearea unor iazuri de evaporare și cristalizare pentru extracția sării. Dinamica apei și condițiile ecologice au fost grav modificate: corpurile de apă utilizate pentru extracția sării au fost deconectate de la subbazinele hidrografice din jur, digurile de-a lungul coastei au permis un control artificial complet al valurilor de apă de mare, iar apa de mare a fost pompată artificial în timpul primăverii și verii.

Prin urmare, principalele provocări apărute după achiziționarea sitului de către Conservatorul din Littoral au fost legate de o schimbare fundamentală a vocației sitului, de la producția de sare la conservarea zonelor umede prin gestionarea adaptivă și o abordare bazată pe BNS.

Potrivit unui studiu din 2018 al Biroului de Cercetare Geologică și Minieră (BRGM), Camargue este de așteptat să fie din ce în ce mai vulnerabilă la eroziunea costieră și la riscurile de scufundare marină din cauza schimbărilor climatice. Creșterea extremă a nivelului mării, definită ca o creștere bruscă de 100 de ani, în scenariul regionalizat de creștere a nivelului mării (proiecția de 95 % a RCP 8,5), este estimată între 1,6 și 1,8 m până în 2100, potrivit unui studiu care evaluează riscul de inundații pentru siturile mediteraneene incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Modele de scufundare a apei marine legate de evenimente extreme și de creșterea preconizată a nivelului mării au fost realizate de BRGM utilizând imagini LIDAR. Modelele au servit la ghidarea strategiei de management și a procesului de reducere a riscului de dezastre.

Pentru proiectul de restaurare a fostelor saline din Camargue au fost stabilite următoarele obiective de gestionare:

• refacerea funcționării hidrologice naturale a sistemului, reconectarea sitului cu corpurile de apă înconjurătoare (lagunele interioare, râul Ron și Marea Mediterană);
• refacerea caracteristicilor ecosistemice naturale ale lagunelor de coastă și ale litoralului nisipos, inclusiv ale dunelor, ale vegetației sărate și ale mlaștinilor sărăturate;
• Menținerea sau creșterea sitului care funcționează ca sit de reproducere pentru păsările de apă;
• Punerea în aplicare a unei gestionări adaptive pentru a proteja coasta de furtuni și de creșterea nivelului mării;
• Contribuie la dezvoltarea durabilă, inclusiv la dezvoltarea ecoturismului și a activităților recreative.

În ansamblu, lucrările au fost efectuate pentru a restabili caracteristicile naturale și reziliența ecosistemului în vederea promovării unei strategii de „spațiu de cazare” în fața schimbărilor climatice și a riscurilor crescute de dezastre naturale.

Procesul de restaurare a fost pus în aplicare de Parcul Natural Regional din Camargue (administrator coordonator), care lucrează în parteneriat cu Institutul de Cercetare din Tour du Valat și cu Societatea Națională pentru Protecția Naturii (coadministratori) sub egida Conservatoire du Littoral (proprietar de terenuri).

Pomparea artificială a apei de mare în iazurile de evaporare utilizate pentru extracția sării a fost oprită și a fost definit un plan amplu de activități, care a început să fie pus în aplicare pentru a restabili fluxurile gravitaționale de apă și alte procese naturale. Printre principalele lucrări se numără: (i) dragarea canalelor, (ii) construirea de noi legături și reabilitarea legăturilor existente anterior între fostele saline și ecosistemele salmastre și de apă dulce înconjurătoare și (iii) abandonarea digurilor de pe malul mării care permit apei să circule liber între lagunele fostelor saline și Marea Mediterană. În plus, digul care a fost construit în 1859 pentru a proteja oamenii și proprietățile, situat mai departe în interiorul continentului, va fi adaptat pentru a asigura protecția împotriva inundațiilor în delta Ronului.

Astfel de lucrări hidraulice permit reconectarea fostului hidrosistem al uzinelor de sare la lagunele situate în rezervația naturală Camargue din apropiere și la mare. Reconectarea corpurilor de apă duce la remodelarea căilor de apă într-un mod natural, conform unei abordări BNS. Solurile nou apărute și căile navigabile refăcute devin habitate „noi” pentru vegetație, pești, păsări și alte populații de animale sălbatice. Urmând această abordare, se preconizează că ecosistemul costier va deveni mai rezilient pentru a face față mai bine impactului creșterii nivelului mării și al furtunilor marine, inclusiv al inundațiilor asociate.

Lucrările sunt încă în desfășurare; acțiunile planificate pentru viitorul apropiat includ: (i) adaptarea în continuare a digurilor de protecție interioară, schimbarea amplasării acestora; (ii) continuarea lucrărilor de restaurare hidraulică și (iii) crearea de rute cicliste pentru turism durabil și activități recreative. Se preconizează că aceste acțiuni vor fi ghidate în viitor de noi modele de ajustare a analizei riscului de scufundare în funcție de noile evoluții ale cunoștințelor privind creșterea nivelului mării.

O monitorizare a mediului este pusă în aplicare pentru a evalua dinamica hidrologică și ecologică a sitului și va fi menținută pentru a evalua eficacitatea noilor lucrări hidraulice planificate pentru viitorul apropiat. Aceasta va include evaluarea funcțiilor hidrologice și climatice tampon ale ecosistemelor refăcute, precum și a tendințelor unor indicatori ai biodiversității, cum ar fi apariția și distribuția speciilor de pești migratori.

A fost stabilit un dialog cu actorii locali și cu locuitorii satului Salin de Giraud, aflat în apropiere, pentru a spori gradul de conștientizare și de acceptare a comunității locale. Au fost organizate reuniuni publice, vizite ghidate, expoziții de fotografie și ateliere de lucru, cu producerea de panouri de informare, broșuri și materiale video pentru a informa în mod corespunzător populația, pentru a spori gradul de conștientizare cu privire la problema schimbărilor climatice și pentru a partaja opțiunile de gestionare.

Mai mulți factori de succes au favorizat realizarea lucrărilor de restaurare, în special deoarece acestea au fost considerate benefice de către comunitatea de mediu (renaturalizarea ecosistemului), comunitatea științifică (dezvoltarea cunoștințelor) și societatea în general (zona tampon care atenuează efectele furtunilor și creșterea nivelului mării și o nouă zonă pentru activități recreative). Posibilitatea de a economisi fonduri publice, investind într-o intervenție mai puțin costisitoare în comparație cu întreținerea digurilor de pe malul mării, a încurajat cu siguranță adoptarea acestei abordări.

Chiar dacă au fost organizate mai multe inițiative de informare a comunității locale, implementarea proiectului de restaurare a întâmpinat o anumită rezistență din partea locuitorilor care s-au străduit să accepte abandonarea digului de pe malul mării. A apărut în mod clar necesitatea de a îmbunătăți comunicarea și colaborarea cu comunitatea din apropiere pentru a spori acceptarea continuării lucrărilor.

În plus, există mai multe incertitudini cu privire la răspunsul ecosistemului la intervențiile de refacere, din cauza unei înțelegeri încă limitate a impactului creșterii nivelului mării asupra zonelor umede. Monitorizarea de mediu a sitului, în curs de desfășurare, contribuie la îmbunătățirea cunoștințelor existente privind funcționarea ecosistemului, sprijinind eficacitatea abordării BNS. Proiecțiile mai realiste ale răspunsului zonelor umede la schimbările climatice ar putea contribui la conceperea unor acțiuni viitoare eficace de gestionare.

Din punct de vedere economic, noua strategie de gestionare a fost considerată o opțiune mai puțin costisitoare în comparație cu întreținerea integrală a digurilor de pe malul mării. S-a estimat o investiție de 7-13 milioane de euro, plus 80-140 de milioane de euro pentru întreținerea anuală, în vederea întreținerii și adaptării sistemului de diguri de protecție interioară (extindere liniară de aproximativ 16 km). Costul lucrărilor de reconectare hidraulică a fost estimat la mai puțin de 1,5 milioane EUR.

Beneficiile restaurării au fost evaluate din punct de vedere ecologic, social și economic. Din punct de vedere ecologic, rezultatele monitorizării au indicat o mai bună funcționare a lagunelor costiere și a ecosistemelor mlăștinoase refăcute: succesiunea cu succes a vegetației mlaștinilor sărăturate, comunitatea sănătoasă de nevertebrate bentonice și acoperirea cu macrofite scufundate în lagune, îmbunătățirea conectivității hidrobiologice între corpurile de apă cu un rol potențial de pepinieră și calea de migrație pentru speciile de pești. Din punct de vedere social, zona restaurată oferă oportunități de recreere pentru comunitatea locală și turiștii care pot accesa în mod liber părți ale sitului, cu o valoare estetică și peisagistică sporită a deltei Ronului. Proiectul a creat, de asemenea, oportunitatea de a dezvolta noi cunoștințe științifice privind dinamica zonelor umede costiere. Beneficiile economice ale refacerii ecologice includ nu numai o reducere importantă a utilizării fondurilor publice pentru protecția împotriva riscurilor de inundații, ci și furnizarea mai multor servicii ecosistemice oferite de zonele umede refăcute, inclusiv cele legate de activitățile turistice și recreative menționate mai sus.

Lucrările de inginerie necesare pentru refacerea hidraulică a sitului au trebuit să fie declarate sau autorizate în urma unei simple evaluări a impactului asupra mediului pentru a se conforma Directivei Natura 2000 a UE și Directivei-cadru privind apa.

Proiectul de refacere a zonelor costiere este pe deplin conform cu orientările adoptate de Direction départementale des territoires et de la mer (DDTM) din Bouches-du-Rhône, care este autoritatea responsabilă cu gestionarea riscurilor de scufundare marină în Camargue. Strategia constă în a permite liniei de coastă să circule liber prin formarea naturală de bancuri de nisip, menținând și consolidând în același timp infrastructurile existente pentru a proteja oamenii și proprietățile în interiorul continentului.

Lucrările de restaurare au început în 2011, după ce Conservatorul de pe litoral a devenit proprietarul sitului și sunt încă în curs de desfășurare. Noi programe de restaurare hidraulică sunt planificate să înceapă până în 2022, pe baza studiului de fezabilitate actual, pentru a îmbunătăți gestionarea apei dulci la periferia sitului.

Refacerea este un proiect pe termen lung considerat un proces continuu și adaptabil ca răspuns la dinamica în schimbare a zonelor costiere și la creșterea nivelului mării. Monitorizarea și întreținerea fac parte integrantă din acest proces.

Brigitte Poulin
Head of Ecosystem Department
Tour du Valat, Research Institute for the Conservation of Mediterranean Wetlands
E-mail: poulin@tourduvalat.org 
Tel. +33 (0)4 90972975