All official European Union website addresses are in the europa.eu domain.
See all EU institutions and bodiesDescription
zonele umede de coastă ( mlaștini de mareesaumlaștini sărate) sunt zone umede deapă sărată și salmastră situate în zonele de coastă. zonele umede de coastă includ , de asemenea , zone de apă marină a căror adâncime la reflux nu depășește șase metri (ConvențiaRamsar). Acestea includ ecosisteme de apă de mică adâncime inundate permanent sau periodic și habitate intertidale.
Refacerea zonelor umede costiere este considerată din ce în ce mai mult o măsură de adaptare. Refacerea zonelor umede se referă la reabilitareazonelor umedeexistente sau deteriorate anterior sau la refacerea zonelor umede care au fost anterior reapropriate. În unele locuri (a se vedea, de exemplu, studiul decaz privind estuarul Schedlt), zonele umede costiere sunt utilizate pentru a absorbi valurile de furtună și pentru a atenua inundațiile. Zonele umede costiere oferă protecție naturală împotriva inundațiilor costiere și a valurilor de furtună. Acestea disipează energia valurilor și reduc eroziunea, contribuind la stabilizarea sedimentelor de pe țărm. Celălalt beneficiu major al acestora este conservarea habitatelor importante și sporirea biodiversității.
Refacerea zonelor umede vizează restabilirea funcțiilor naturale ale zonelor umede care au fost degradate de procesele naturale și de activitățile umane și care sunt, de asemenea, amenințate de creșterea nivelului mării.
Modalitățile de refacere a zonelor umede costiere includ:
- Restaurarea structurilor geomorfologice (mlaștinisărate, zone mlăștinoase), prinadăugarea de sedimente pentru a ridica terenurile peste nivelulmediu alapei și pentru a permite colonizarea plantelor din zonele umede sau pentru a contrasta procesele de eroziune caredegradează zonele umede.
- Diversificarea căilor de apă, dragarea sedimentelor și menținerea canalelor naturale pentru a permite curgerea apei pe o cale favorabilă.
- Rewetting a zonelor umede de coastă care au fost drenate în trecut pentru a obține teren pentru activități umane. Această opțiune include, de asemenea, „realinierea gestionată”și „depolderizarea”: Aceste măsuri vizează readucerea liniei de apărare împotriva inundațiilor grave la o linie nouă, mai în interior și/sau pe un teren în creștere pentru a recrea habitate intertidale între vechea și noua apărare. Zona umedă va servi drept zonă tampon în care valurile de furtună vor fi atenuate. Depolderizarea se referă la returnarea în mare a terenurilor recuperate sau drenate(un „polder” în limba neerlandeză). Realinierea gestionată poate implica încălcarea deliberată sau îndepărtarea completă a unei apărări costiere, cum ar fi un dig, sau relocarea apărării în interiorul țării. De exemplu, înprojecul polder Hedwige-Prosperdin estuarul Scheldt (Belgia și Țările de Jos), digurile exterioare sunt îndepărtate pentru a transforma terenurile recuperate în zone umede, în timp ce digurile interioare sunt consolidate.
- Măsurile la scarăde mallau vizat reducerea presiunilor umane asupra zonelor umede și îmbunătățirea calității habitatelor și a peisajului. Acestea pot include defrișarea arborilor, modificări ale utilizării terenurilor și ale practicilor agricole care sporesc calitatea habitatelor și a peisajelor.
Detalii suplimentare
Informații de referință
Detalii de adaptare
categorii IPCC
Structural and physical: Ecosystem-based adaptation optionsParticiparea părților interesate
Pentru succesulpe termen lung, este important să se implice comunitățilelocale , grupurile de mediu, agențiile, întreprinderileși persoanele interesate în procesul de planificare , precumși înmonitorizarea și raportareaprogresului și succesului proiectului. Implicareapărților interesate poate contribui la atenuarea conflictelorlegate de utilizarea terenurilor, întrucât mutareaunei linii de coastă într-o zonă umedă naturală poate implica pierderea proprietăților, schimbarea destinației terenurilor sau blocarea accesului la coastă. Refacerea zonelor umede costiere poate face parte din planurile de gestionareale siturilor Natura2000 (desemnate în mod specific pentru a proteja zonele principale pentru un subset de specii sau tipuri de habitate enumerate în Directivaprivind habitateleși în Directiva privindpăsările). Pentru a se califica drept sit protejat în temeiul cadrului Natura 2000,planificarea necesită un proces departicipare apărților interesate. Realinierea gestionată sau defrișarea arborilor sau adaptarea cultivării ar putea necesita consultarea rezidenților și a proprietarilor de terenuri care locuiesc în zona care urmează să fie inundată sau în apropierea acesteia. În cazul în care terenurile recuperate sunt returnate zonelor umede prin realinierea gestionării, acest lucru va afecta rezidenții și activitățile economice de pe amplasament și ar putea duce la opoziție. Deexemplu,proiectulpolderului Hedwige-Prosper de la frontiera dintre Belgia și Țările de Jos a făcut obiectul unor proteste din partea fermierilor și a localnicilor.
Succesul și factorii limitatori
Intervențiile care includ refacerea zonelor umede costiere și realinierea organizatăpot contribui,în general, la îndeplinirea mai multor obiective, favorizând succesul unor astfel de inițiative. Ele recreează habitate intertidale importante. , Acestea le pot include pe cele care joacă un rol valoros (pepinieră, zonă de depunere a icrelor sau zonă de hrănire) pentru speciile de interes comercial. Pe lângă conservarea biodiversității,zonele umede refăcute sau noile zone umede pot fi utilizate pentru recreere și ecoturism. Aceste ecosisteme acționează ca capcane pentru nutrienți și contaminanți, reducând eutrofizarea și poluarea apelor de coastă. Vegetația intertidală și submersă (iarbă de mare) acționează, de asemenea, ca habitate de sechestrare a carbonului, cu beneficii importante pentru atenuare.
Principala dificultate în punerea în aplicare a realinierii gestionate implică schimbarea destinației terenurilor și necesită o coordonare ridicată la diferite niveluri de guvernanță. Aceasta poate duce la relocarea clădirilor și a activităților, eventual cu costuri ridicate (inclusiv exproprierea). Acest lucru ar putea însemna,de asemenea, pierderea terenurilor utilizate pentru recreere și agricultură. Pot fi create soluri moi asemănătoare noroiului, care ar putea deveni un pericol de înec dacă zonele vizitate de om sunt prea apropiate. Aceste proiecte necesită monitorizare în timp real pentru a gestiona fazele critice ale redistribuirii apei, ale sedimentelor și ale dinamicii ecosistemelor. Lipsa unei monitorizări adecvate și a unei planificări adecvate a intervenției, împreună cu natura în continuă schimbare a acestor ecosisteme, îngreunează obținerea unor rezultate previzibile pe termen lung. Costurile pot fi, de asemenea, un factor limitativ, deoarece proiectele mai mari pot necesita investiții semnificative.
Costuri și beneficii
Achiziționarea terenului care urmează să fie inundat este, de obicei, principalul cost în cazul realinierii gestionate. Relocareainfrastructurilor sau a activităților ar putea fi, de asemenea, necesarăși ar putea fi foarte costisitoare, în funcție de situația locală. Costuriletotale ale unui proiect integrat pot include logistica, planificarea și executarea redirecționării apei, ridicarea sau coborârea albiei costiere, depunerea de noi substraturi, precum și plantarea și crearea de noi habitate. Pentru refacerea zonelor umede existente,costurile indirecte sunt, în general, mai mici, deoarece achiziționarea de terenuri nu este necesară. Cu toate acestea, costurile pot crește dacă sedimentele necesare nu sunt ușor accesibile. Aceste ecosisteme sunt în continuă schimbare și trebuie gestionate pentru a prevenieroziunea și pentru a menține zonele refăcute. Prin urmare, monitorizarea acestor proiecte și menținerea funcționalității zonelor umede necesită planuri bugetare semnificative și pe termen lung. În schimb, abordările necorespunzătoare de întreținere au potențialul de a provoca mai multe daune decât beneficii. Se preconizează că noile studii pe teren vor furniza noi informații cu privire la eficacitatea diferitelor operațiuni de întreținere a „funcționalității” zonelor umede.
În pofida costurilor, refacerea zonelorumede și realinierea gestionată prezintă multe avantaje în comparație cu alte tehnici în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și conservarea ecosistemelor costiere. În general, zonele umede de coastă pot spori disiparea energiei în zona intertidală, prin reducerea energiei valurilor și a mareelor care intră. Acest lucru sprijină protecția împotriva valurilor de furtună și a eroziunii. Zonele umede sănătoase pot ajuta, de asemenea, să facă față unei anumite rate de creștere a nivelului mării. Un proces numit acreție, în care plantele captează sedimentele, crește altitudinea suprafeței zonei umede. Zonele umede reduc necesitatea unor sisteme dure de apărare costieră. Chiar și în combinație, aceste abordări pot reduce necesitatea de a spori și lărgi digurile, ceea ce duce la un impact pozitiv asupra valorii estetice a peisajului.
Sedimentele din zonele umede stochează sau încetinesc scurgerile de apă și filtrează poluanții în mod similar cu tampoanele riverane. Acestea protejează și creează habitate importante, adăpostesc și protejează biodiversitatea. Populațiile de pești beneficiază de zone umede care oferă habitate de reproducere sau de hrănire, în timp ce micronutrienții și microfauna din substratul zonelor umede sunt terenuri de hrănire perfecte pentru păsări. Acest lucru oferă, de asemenea, valoare estetică și culturală.
În cele din urmă, zonele umede contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin absorbția și reținerea CO2 în sedimentele și vegetația din zonele umede. În acest fel, eforturile derefacere a zonelor umede contribuie la reducerea amprentei de carbon induse de om.
Deși costurile refacerii zonelor umede pot fi foarte ridicate, daunele aduse apei de evenimentele grave legate de apă din cauza schimbărilor climatice ar fi semnificativ mai mari. Valoarea refacerii poate economisi mulți bani în ceea ce privește aprovizionarea cu apă,calitatea aerului, reglarea climei și adebitului de apă, prevenirea eroziunii, ciclul nutrienților, purificarea apei, moderarea evenimentelor extreme, cum ar fi inundațiile sau furtunile, habitatul și serviciile culturale.
Aspecte juridice
Habitatele zonelor umede costiere, cum ar fi diferitele tipuri de mlaștini sărate, sunt considerate habitate de interes pentru UE în temeiul anexei 1 la Directiva UE privind habitatele,iar unele dintre acestea sunt habitate prioritare. DirectivaUE privind păsările recunoaște necesitatea protejării zonelor umede ca habitat vital pentru păsările de apă. Proiectele de refacere a zonelor umede costiere ar trebui întreprinse respectând obiectivele și cerințele ambelor directive. estorareazonelor umede de coastă poate face parte, de asemenea , din planul de gestionare a siturilor protejate în cadrul rețeleiNatura 2000aUE , sau poate crea un nou sit Natura 2000 . În cazul încare un proiectare un impact semnificativ asupra unui sit care face parte din rețeauaNatura 2000, acesta ar trebui să facă obiectul unei „evaluări corespunzătoare a implicațiilor sale asupra sitului” pentru a stabili dacă va afecta negativ integritatea sitului. Acțiunile de refacere pot fi, de asemenea, necesare în cadrul rețelei Natura 2000 ca o compensație pentru alte intervenții. Refacerea zonelor umede costiere poate fi sprijinită prin cerințe de compensare a habitatelor în temeiul Directivei UE privind habitatele. Deexemplu, în estuarul Scheldt (Belgia), habitatele distruse de expansiunea portului au fost compensate prin refacerea zonelor umede careoferă protecție împotriva valurilorde furtună.
Timp de implementare
Timpul de punere în aplicare va varia foarte mult în funcțiede amploarea sitului, precum și de condițiile specifice și deamploarearefacerii. Timpul de punere în aplicare poate implica atât lucrări, cât și acțiuni de comunicare și juridice conexe, de exemplu exproprierea terenurilor. Acest lucru poate dura adesea cel puțin 5 ani sau mai mult. Acțiunile de întreținere și monitorizare ar trebui să continue petermenlung.
Durata de viață
Durata de viață a intervențiilor de refacere a zonelor umede costiere va depinde de condițiile locale, în special de procesele de eroziune și sedimentare, precum și de strategia pusă în aplicare. întreținerea regulată poate fi necesară pentru a menține condițiile de zone umede, având în vedere că acestea pot fi în mod natural instabile șiecosisteme în continuăschimbare.
Informații de referință
Site-uri web:
Referințe:
Linham, M.M.; Nicholls, R.J;Technologies for Climate Change Adaptation – Coastal Erosion and Flooding(Tehnologii pentru adaptarea la schimbările climatice – Eroziune costieră și inundații). 2010. UNEP Risø Centre on Energy, Climate and Sustainable Development Risø DTU National Laboratory for Sustainable Energy(Centrul UNEP pentru energie, climă și dezvoltare durabilă Risø DTU Laboratorul național pentru energie durabilă); Magnum Custom Publishing( Editură personalizată Magnum) . ISBN: 978-87-550-3855-4 https://tech-action.unepdtu.org/publications/technologies-for-climate-change-adaptation-coastal-erosion-and-flooding/ (în limba engleză)
Laure Kuhfuss, Hélène Rey-Valette, Emmanuelle Sourisseau, Hugues Heurtefeux, Xavier Rufray, Evaluarea impactului creșterii nivelului mării asupra zonelor umede de coastă din Languedoc-Roussillon, Franța, Environmental Science & Policy. 2016. Volumul 59:26-34, ISSN 1462-9011, https://doi.org/10.1016/j.envsci.2016.02.002.
Appelquist, L.; Rosendahl; B.; Thomas; H., K. 2016. Gestionarea riscurilor legate de schimbările climatice în zonele de coastă. 2016. Programul Națiunilor Unite pentru Mediu. 48 p. ISBN/ISSN/DOI 978-92-807-3593-2 (ISBN) https://www.coastalhazardwheel.org/media/1217/main-manual-coastal-hazard-wheel.pdf.Xiuzhen Li, Richard Bellerby, Christopher Craft și Sarah E. Widney. Pierderea zonelor umedecostiere, consecințe și provocări pentru refacere. Coastele Antropocenului. 2018. 1: 1–15 dx.doi.org/10.1139/anc-2017-0001
Publicat în Climate-ADAPT: Apr 13, 2025
Studii de caz legate de această opțiune:
Language preference detected
Do you want to see the page translated into ?