Refacerea și gestionarea zonelor umede costiere

Pentru succesulpe termen lung, este important cacomunitățilelocale, grupurile de mediu, agențiile, întreprinderileși persoanele interesate să fie implicateîn procesul de planificare , precumși în monitorizarea și raportareaprogreselor și a succesului proiectului. Implicarea părților interesate poate contribui la atenuarea conflictelorlegate de utilizarea terenurilor, întrucât estorcareaunei linii de coastă către o zonă umedă naturală poate implica pierderea de proprietăți, schimbarea utilizării terenurilor sau blocarea accesului la coastă. Refacerea zonelor umede costiere poate face parte din planul de gestionarea sitului Natura 2000(desemnat în mod specific pentru a proteja zonele principale pentru un subset de specii sau tipuri de habitate enumerate în Directivaprivind habitateleși în Directiva privindpăsările).   Pentru a se califica drept sit protejat în cadrul Natura 2000, planificarea necesită un proces de participare apărților interesate. Esteprobabil ca realinierea gestionată, curățarea arborilor sau adaptarea cultivării să necesite consultarea rezidenților și a proprietarilor de terenuri care locuiesc în zona care urmează să fie inundată sau în apropierea acesteia. În cazul în care terenurile recuperate sunt returnate zonelor umede prin realiniere administrativă, acest lucru va afecta orice rezidenți și orice activități economice de pe amplasament și ar putea conduce la opoziție. Fsau, de exemplu, proiectul Hedwige-Prosperpolder de la frontiera dintre Belgia și Țările de Jos a fost marcat de proteste din partea fermierilor și a localnicilor. 

Intervențiile care includ refacerea zonelor umede costiere și realinierea gestionată pot contribui, în general, la îndeplinirea mai multor obiective, favorizând succesul unor astfel de inițiative. Ele recreează habitate intertidale importante. Acestea le pot include pe cele care joacă un rol important (pepinieră, zonă de depunere a icrelor sau zonă de hrănire) pentru speciile de interes comercial. Pe lângă conservarea biodiversității, zonele umede refăcute sau noile zone umede pot fi utilizate pentru recreere și ecoturism. Aceste ecosisteme acționează ca niște capcane pentru nutrienți și contaminanți, reducând eutrofizarea și poluarea apelor costiere. Vegetația intertidală și submersă (iarbă de mare) acționează, de asemenea, ca habitate de sechestrare a carbonului, cu beneficii importante pentru atenuare. 

Principala dificultate în punerea în aplicare a realinierii gestionate implică schimbarea destinației terenurilor și necesită o coordonare ridicată la diferite niveluri de guvernanță. Aceasta poate duce la relocarea clădirilor și a activităților, eventual cu costuri ridicate (inclusiv exproprierea).  Acest lucru ar putea însemna, de asemenea, pierderea terenurilor utilizate pentru recreere și agricultură. Pot fi create posibile soluri moi ca noroiul, care ar putea deveni un pericol de înec dacă sunt prea aproape de zonele vizitate de oameni. Aceste proiecte necesită o monitorizare în timp real pentru a gestiona fazele critice ale redistribuirii apei, dinamica sedimentelor și a ecosistemelor. Lipsa unei monitorizări adecvate și a unei planificări inadecvate a intervențiilor, împreună cu natura în continuă schimbare a acestor ecosisteme, îngreunează obținerea unor rezultate previzibile pe termen lung. Costurile pot fi, de asemenea, un factor limitativ, deoarece proiectele mai mari pot necesita investiții semnificative. 

Achiziționarea terenului care urmează să fie inundat este, de obicei, principalul cost în cazul realinierii gestionate. Deasemenea,ar putea fi necesară relocarea infrastructurilor sau a activitățilorși ar putea fi foarte costisitoare, în funcție de situația locală. Costurile totale pentru un proiect integrat pot include logistica, planificarea și executarea redirecționarii apei, ridicarea sau coborârea fundului de coastă, depunerea de noi substraturi, precum și plantarea și crearea de noi habitate. Pentru refacerea zonelor umede existente,costurile indirecte sunt, în general, mai mici, deoarece achiziționarea de terenuri nu este necesară. Cu toate acestea, costul poate crește dacă sedimentele necesare nu sunt ușor disponibile.  Aceste ecosisteme sunt în continuă schimbare și trebuie gestionate pentru a prevenieroziunea și pentru a menține zonele refăcute. Prin urmare, monitorizarea acestor proiecte și menținerea funcționalității zonelor umede necesită planuri bugetare semnificative și pe termen lung. În schimb, abordările necorespunzătoare de întreținere au potențialul de a provoca mai multe daune decât beneficii. Se preconizează că noile studii pe teren vor furniza noi informații cu privire la eficacitatea diferitelor operațiuni de întreținere a „funcționalității” zonelor umede. 

În pofida costurilor, refacerea zonelorumede și realinierea gestionată prezintă multe avantaje în comparație cu alte tehnici în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și conservarea ecosistemelor costiere. În general, zonele umede de coastă pot spori disiparea energiei în zona intertidală, prin reducerea energiei valurilor și a mareelor. Acest lucru susține protecția împotriva valurilor de furtună și a eroziunii. Zonele umede sănătoase pot ajuta, de asemenea, să facă față unei anumite rate de creștere a nivelului mării. Un proces numit acreție, în care plantele captează sedimente, crește altitudinea suprafeței zonei umede. Zonele umede reduc nevoia de apărare costieră dură. Chiar și în combinație, aceste abordări pot reduce necesitatea de a mări și lărgi digurile, ceea ce duce la un impact pozitiv asupra valorii estetice a peisajului. 

Sedimentele din zonele umede stochează sau încetinesc scurgerile de apă și filtrează poluanții în mod similar cu tampoanele riverane. Ele protejează și creează habitate importante, adăpostesc și protejează biodiversitatea. Populațiile de pești beneficiază de zonele umede care oferă habitate de reproducere sau de hrănire, în timp ce microelementele nutritive și microfauna din substratul zonelor umede sunt zone perfecte pentru hrănirea păsărilor. Acest lucru oferă, de asemenea, valoare estetică și culturală. 

În cele din urmă, zonele umede contribuie la atenuarea schimbărilor climatice prin absorbția și reținerea CO2 în sedimentele și vegetația din zonele umede. În acest fel, eforturile derefacere a zonelor umede contribuie la reducerea amprentei de carbon induse de om. 

Deși costurile de refacere a zonelor umede pot fi foarte ridicate, daunele aduse apei de evenimentele grave legate de apă din cauza schimbărilor climatice ar fi semnificativ mai mari. Valoarea refacerii poate economisi o mulțime de bani în ceea ce privește aprovizionarea cu apă, calitatea aerului, reglarea climei și a debitului de apă, prevenirea eroziunii, ciclul nutrienților, purificarea apei, moderarea evenimentelor extreme, cum ar fi inundațiile sau furtunile, habitatul și serviciile culturale. 

Habitatele zonelor umede costiere, cum ar fi diferitele tipuri de mlaștini sărate, sunt considerate habitate de interes pentru UE în temeiul anexei 1 la Directiva UE privind habitatele,iar unele dintre acestea sunt habitate prioritare. Directiva UE privind păsările recunoaște necesitatea protejării zonelor umede ca habitat vital pentru păsările de apă. Proiectele de refacere a zonelor umede costiere ar trebui întreprinse cu respectarea obiectivelor și cerințelor ambelor directive. Estorareazonelor umede costiere poate, deasemenea, să facă parte din planul de gestionare pentru siturile protejate în cadrul rețeleiNatura 2000aUE sau poate crea un nou sit Natura 2000.  În cazul încareun proiect are un impact semnificativ asupra unui sit care face parte din rețeauaNatura 2000, acesta ar trebui să fie supus unei „evaluări corespunzătoare a efectelor sale asupra sitului” pentru a se stabili dacă va avea efecte negative asupra integrității sitului. Acțiunile de refacere pot fi, de asemenea, necesare în cadrul Natura 2000 ca o compensație pentru alte intervenții. Refacerea zonelor umede costiere poate fi sprijinită prin cerințe de compensare a habitatelor în temeiul Directivei UE privind habitatele. Fsau exemplu, în estuarul Scheldt (Belgia), habitatele distruse de extinderea porturilor au fost compensate prin refacerea zonelor umede care oferă protecție împotriva furtunilor.

Timpul de punere în aplicare va varia foarte mult în funcțiede amploarea sitului, precum și de condițiile specifice și deamploarearefacerii. Timpul de punere în aplicare poate implica atât lucrări, cât și acțiuni de comunicare și acțiuni în justiție conexe, de exemplu exproprierea terenurilor. Acest lucru poate dura adesea cel puțin 5 ani sau mai mult. Acțiunile de întreținere și monitorizare ar trebui să continue petermenlung. 

Durata de viață a intervențiilor de refacere a zonelor umede costiere va depinde de condițiile locale, în special de procesele de eroziune și sedimentare, precum și de strategia pusă în aplicare. Poate fi necesarăîntreținerea periodică pentru a menține condițiile din zonele umede, având în vedere că acestea pot fi instabile în mod naturalșiecosisteme în continuăschimbare .