Convenția alpină

Convenția alpină este tratatul internațional semnat de cele opt țări alpine (Austria, Franța, Germania, Italia, Liechtenstein, Monaco, Slovenia și Elveția) și de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea durabilă și protecția Alpilor. Acesta a intrat în vigoare în 1995. Părțile contractante au adoptat în 2006 o declarație privind schimbările climatice, completată în 2009 de un plan de acțiune cu măsuri strategice specifice și exemple de bune practici. Luarea de măsuri privind schimbările climatice – atât adaptarea, cât și atenuarea – este una dintre cele șase priorități ale programului de lucru multianual al Convenției alpine pentru perioada 2017-2022. În 2017, Consiliul alpin pentru climă a fost înființat pentru a grupa activitățile relevante privind schimbările climatice desfășurate în cadrul Convenției alpine. Aceasta a dezvoltat sistemul de obiective climatice pentru regiunea alpină până în 2050, care a fost adoptat de părțile contractante în 2019 în cadrul Declarației „Alpi neutri din punctul de vedere al impactului asupra climei și rezilienti la schimbările climatice până în 2050” și urmat în 2020 de Planul de acțiune privind clima 2.0.

Convenția colaborează cu rețeaua sa consacrată de observatori, care cuprinde numeroase organizații-umbrelă guvernamentale și neguvernamentale active în domeniile de activitate ale Convenției alpine, inclusiv adaptarea la schimbările climatice.