2.3 Secvența generală pentru impacturile climatice, vulnerabilități și evaluări ale riscurilor

Trebuie luate mai multe decizii atunci când se efectuează o evaluare a impactului asupra climei, a vulnerabilităților și a riscurilor. În primul rând, este important să se definească obiectivul, contextul și domeniul de aplicare al evaluării (I). Odată ce riscurile climatice potențiale au fost definite, ar trebui să se facă o selecție și o prioritizare a riscurilor (II). Pentru fiecare risc selectat, ar trebui obținute date și informații suplimentare (III) și ar trebui efectuată o evaluare specifică a riscurilor (IV). În cele din urmă, ar trebui identificate riscurile generale și punctele critice de risc (V).

I. Definirea obiectivelor, a contextului și a domeniului de aplicare al impactului schimbărilor climatice, al vulnerabilităților și al evaluării riscurilor

Fiecare impact, vulnerabilitate și evaluare a riscurilor ar trebui să corespundă obiectivelor generale ale procesului de planificare a adaptării care au fost stabilite anterior (a se vedea etapa 1). Următoarele întrebări pot contribui la ajustarea unei evaluări CCIV:

Pe ce impact, vulnerabilitate și riscuri ar trebui să se concentreze evaluarea (de exemplu, numai asupra riscurilor legate de anumite pericole pentru anumite sectoare)?
Care este referința temporală? Se recomandă să se includă întotdeauna situația actuală ca referință. Pentru riscurile climatice viitoare, se recomandă cel puțin o perioadă de timp care să se încadreze într-un interval de timp tipic de adaptare, de exemplu în 2050 (30 de ani de acum încolo).
Ce metodologie ar trebui aplicată? În funcție de obiectiv, de domeniul de aplicare și de resursele disponibile, trebuie să se decidă metoda de evaluare. O evaluare aprofundată a CCIV care se bazează pe date și simulări climatice (de impact) poate dura cu ușurință unul sau doi ani. Adesea, s-ar putea obține deja rezultate bune și indicații pentru planificarea adaptării prin abordări mai participative și calitative.
Cine ar trebui să se implice? În mod ideal, implicarea acelorași părți interesate (experți, factori de decizie) ca în procesul de planificare a adaptării pentru a permite o tranziție lină de la evaluarea CCIV la identificarea măsurilor de adaptare.

Rezultatul acestei activități este, de obicei, o definiție a sistemului care prezintă motive de îngrijorare (de exemplu, riscurile climatice pentru agricultură și silvicultură într-un anumit district) și o listă preliminară a riscurilor climatice potențiale care ar putea fi relevante pentru evaluare.

II. Prioritizarea și specificarea riscurilor selectate și dezvoltarea lanțurilor de impact

Întrucât nicio evaluare nu poate acoperi toate riscurile potențiale, ar trebui efectuată o selecție și o prioritizare a riscurilor pe baza relevanței pentru sistemul selectat. Experiența anterioară și informațiile disponibile în mod obișnuit cu privire la potențialele impacturi și riscuri climatice din etapa 1 pot fi luate ca punct de plecare.

Pentru fiecare risc selectat, ar trebui analizate pericolele climatice, impacturile intermediare, precum și factorii de vulnerabilitate și de expunere care conduc la acest risc specific și ar trebui luate în considerare în cadrul evaluării. Lanțurile de impact pot fi un concept util pentru a ghida acest pas. Este util să se organizeze prioritizarea riscurilor și dezvoltarea lanțurilor de impact ca abordare participativă, împreună cu părțile interesate. Acest lucru contribuie la luarea în considerare a condițiilor locale sau regionale specifice, sporește gradul de acceptare a rezultatelor și facilitează tranziția de la evaluarea riscurilor la planificarea adaptării.

III. Colectarea de informații privind clima, pericolele, expunerea și vulnerabilitatea la riscurile specificate

Pe baza riscurilor specificate și a lanțurilor de impact, ar trebui colectate date și informații privind pericolele climatice, expunerea și vulnerabilitatea. Ca cerere tipică, evaluarea ar trebui să furnizeze următoarele informații:

Informații privind impacturile și riscurile legate de climă din trecut și din prezent. Învățarea din situația trecută și prezentă este esențială pentru identificarea vulnerabilităților evidente sau ascunse ale sistemului. Acestea includ date privind evenimentele trecute și impactul acestora, precum și tendințele (a se vedea etapa 1.5 pentru sursele de date), dar și relatări ale unor interacțiuni complexe care sunt adesea neașteptate.
Situația climatică actuală și previziunile privind tendințele viitoare ale diferitelor variabile șipericole climatice (de exemplu, temperatura medie, zilele călduroase, precipitațiile abundente, stratul de zăpadă), pe baza unei serii de scenarii climatice diferite, de exemplu parcursuri socioeconomice comune (PSS), astfel cum au fost adoptate de IPCC pentru cel de ^{al 6-lea} raport de evaluare (AR6). A se vedea Impactul schimbărilor climatice în Europa în etapa 1.5.
Simulare sau scenarii privind riscul viitor. Pentru anumite categorii de riscuri climatice, cum ar fi riscurile legate de apă sau riscurile legate de agricultură, există abordări de simulare. Disponibilitatea viitoare a apei sau randamentul preconizat pot fi simulate cu modele care iau în considerare diferite scenarii climatice. Cu toate acestea, astfel de simulări se limitează în cea mai mare parte la impactul fizic al unui pericol și nu iau în considerare pe deplin factorii de vulnerabilitate. Prin urmare, acestea ar trebui interpretate ca indicatori a ceea ce s-ar putea întâmpla și ar trebui completate de cunoștințe de specialitate suplimentare.
Date și informații privind expunerea și vulnerabilitatea, astfel cum au fost identificate pentru riscul specific. Acestea includ date privind condițiile socioeconomice actuale, cum ar fi densitatea populației sau structura de vârstă, dar ar putea include și informații calitative, cum ar fi cele privind capacitatea instituțională de a face față unui risc specific. A se vedea, de asemenea,Documentul tehnic nr. 2/2021 al CTE/ACC intitulat „Tranziția justă în contextul adaptării la schimbările climatice”.
Dezvoltarea socioeconomică viitoare și alți factori neclimatici și megatendințele, cum ar fi schimbările demografice, utilizarea resurselor sau tendințele pieței, au o influență semnificativă asupra vulnerabilității la schimbările climatice. Deși este adesea dificil să se obțină informații cu privire la o potențială dezvoltare socioeconomică viitoare, astfel de tendințe sunt adesea la fel de importante pentru un risc ca și schimbările climatice în sine. De exemplu, riscul viitor de probleme de sănătate legate de căldură este cel mai probabil în creștere nu numai pentru că frecvența și intensitatea valurilor de căldură sunt crescute, ci și pentru că populația din orașe este în creștere și populația îmbătrânește.

IV. Efectuarea unei evaluări pentru fiecare risc specific

Există diferite abordări pentru a trece de la rezerva de informații de la etapa III la o evaluare a riscurilor pentru fiecare risc specific. Cel mai important este să înțelegem că fiecare evaluare a riscurilor este bazată pe valoare, ceea ce înseamnă că nu există niciun „risc obiectiv”. Riscul este întotdeauna evaluat în raport cu valorile sau obiectivele convenite. Prin urmare, un risc este exprimat în cea mai mare parte într-o scară calitativă, cum ar fi "scăzut, mediu, ridicat". Nu există nici măcar o definiție standard a ceea ce înseamnă un risc "ridicat". „Stabilirea valorii” trebuie să facă parte din evaluarea riscurilor și trebuie să fie convenită de părțile interesate. Un risc „ridicat” ar putea fi definit, de exemplu, printr-un prejudiciu preconizat ridicat legat de risc în sensul de prejudiciu economic, ecologic, funcțional, legat de sănătatea umană sau cultural.

În abordările bazate într-o mai mare măsură pe date, de sus în jos și explicite din punct de vedere spațial, o metodă consacrată este aceea de a baza întreaga evaluare a riscurilor pe indicatori. Indicatorii sunt apoi definiți pentru factori și componente unice, care sunt apoi agregate în indicatori sintetici. Această abordare este utilă, pe de o parte, pentru evaluările la scară largă cu multe subunități (de exemplu, municipalitățile dintr-un district), este transparentă și reproductibilă. Pe de altă parte, trebuie luate multe decizii subiective cu privire la modul de transformare a datelor și a informațiilor în indicatori și la modul de agregare a indicatorilor.

Pentru evaluări locale mai ascendente ale riscurilor, este adesea mai potrivit să se urmeze o abordare participativă de evaluare bazată pe baza datelor și a informațiilor din etapa III. Evaluarea poate urma în continuare logica IPCC și a lanțurilor de impact prin evaluarea separată a componentelor de pericol, vulnerabilitate și expunere. Procedura de evaluare finală poate fi o abordare bazată pe consens sau o abordare bazată pe vot. Adesea, discuția privind importanța elementelor unice și a vulnerabilităților specifice într-o abordare bazată pe consens deschide discuția către opțiunile de adaptare.

Rezultatul în ambele cazuri (bazat pe indicatori de sus în jos vs. baza consensuală de jos în sus) este:

o descriere narativă pentru fiecare risc specific, inclusiv procesele și factorii care conduc la acest risc, o descriere a situației trecute și actuale, o perspectivă asupra evoluției viitoare potențiale a factorilor unici și a riscului specific.
o evaluare specifică pentru fiecare risc (de exemplu, scăzut, mediu, ridicat) pentru fiecare perioadă de timp selectată (de exemplu, situația actuală, jumătatea secolului, sfârșitul secolului). În cazul unei evaluări bazate pe indicatori, rezultatele ar putea fi ilustrate și sub formă de hărți de risc. Dar chiar și într-o abordare ascendentă, hărțile sunt utile pentru a ilustra informații explicite din punct de vedere spațial pentru anumite aspecte ale riscurilor specifice sau ale componentelor și factorilor subiacenți.
o descriere a incertitudinilor din evaluare și a nivelului de încredere al rezultatelor (a se vedea etapa 2.5).

V. Identificarea riscurilor generale și a punctelor fierbinți din punctul de vedere al riscurilor

Ultima etapă a fiecărei evaluări a riscurilor, cel puțin în cazul în care sunt evaluate mai multe riscuri, ar trebui să fie o analiză a interacțiunilor dintre riscurile individuale. Principalul obiectiv este de a identifica hotspoturile spațiale sau tematice, care sunt afectate de mai multe riscuri. Acestea ar putea fi, de exemplu, conglomerate urbane care sunt afectate în mod deosebit de riscul legat de căldură, dar și de inundațiile pluviale și inundațiile râurilor, au o expunere ridicată (densitate ridicată a populației) și o vulnerabilitate ridicată (proporție ridicată de persoane vulnerabile). În plus, unele riscuri sunt legate în cascadă de riscuri. De exemplu, riscul de daune cauzate de alunecări de teren poate duce la un risc de blocare a traficului. Astfel de puncte critice de risc și cascade de risc pot fi adesea legate de o cerere ridicată de adaptare.

Pe lângă riscuri și vulnerabilitate, schimbările climatice viitoare pot avea efecte pozitive (oportunități). Agricultura și silvicultura pot beneficia, de exemplu, de o perioadă de vegetație mai lungă. Este probabil să se creeze condiții care să se potrivească noilor oportunități de afaceri și inovării, iar guvernele pot răspunde cu un sprijin specific de pionierat.