4.1 Alegerea unui cadru de evaluare a opțiunilor de adaptare

Pentru a permite o bună comparație a diferitelor opțiuni de adaptare și o bună comunicare cu și între factorii de decizie, fiecare opțiune de adaptare (a se vedea etapa 3.2)trebuie evaluată pe baza unor criterii convenite. Există multe criterii care pot fi utilizate pentru a evalua caracterul adecvat al opțiunilor posibile, de exemplu, eficacitatea în reducerea vulnerabilității, impactul asupra durabilității sau costurile. Este recomandabil să se coordoneze evaluarea opțiunilor de adaptare la o gamă largă de actori politici, juridici și instituționali pentru a spori sinergiile și a evita adaptarea necorespunzătoare transsectorială. Fișele informative reprezintă o metodă utilă pentru prezentarea rezultatelor.

Factorii de decizie ar trebui să vizeze opțiuni de adaptare „win-win” (acțiuni de adaptare care să producă rezultatul dorit în ceea ce privește reducerea la minimum a riscurilor climatice sau exploatarea oportunităților potențiale, dar care să aibă, de asemenea, o contribuție semnificativă la un alt obiectiv social, de mediu sau economic) sau cel puțin „fără regrete” (indiferent de amploarea viitoarelor schimbări climatice). Fiecare opțiune trebuie evaluată în două moduri: a) în ce măsură va contribui opțiunea la atingerea obiectivului de adaptare și b) care sunt efectele asupra aspectelor sociale și de mediu mai ample. Evaluarea ar trebui să se axeze pe următoarele aspecte:

• Caracterul urgent al pericolului sau riscului climatic pe care opțiunea urmărește să îl atenueze. Unele acțiuni de adaptare vor fi adecvate pentru punerea în aplicare pe termen scurt pentru a aborda riscurile sau oportunitățile urgente; altele vor necesita o pregătire și o planificare de lungă durată.
• Performanța în raport cu obiectivele generale și mai largi și evitarea adaptării defectuoase. Maladaptarea se referă la o situație în care acțiunile nu își ating obiectivele sau provoacă efecte secundare care împiedică adaptarea în altă parte sau în viitor. De exemplu, construirea unui dig într-o locație poate provoca mai multe inundații într-o altă locație și s-ar putea dovedi o protecție inadecvată pentru nivelurile de inundații ale viitorului.
• Livrabilitate și fezabilitate. Opțiunile care obțin un punctaj ridicat în ceea ce privește alte aspecte, dar sunt greu de realizat, nu sunt întotdeauna preferate.
• Implicațiile măsurii asupra guvernanței. De exemplu, alinierea la structurile de guvernanță existente și modificările aduse acestora, necesitatea de a institui noi structuri sau procese de guvernanță.
• Considerente sociale, și anume egalitatea de protecție împotriva pericolelor climatice ca urmare a unei anumite opțiuni de adaptare și impactul acesteia asupra incluziunii și coeziunii sociale. Opțiunile de adaptare inegale distribuie beneficiile adaptării în mod inegal în societate și exacerbează inegalitățile sociale existente. De exemplu, creșterea prețului apei pentru a promova eficiența ca soluție pentru secetă are potențialul de a avea un impact disproporționat asupra locuințelor cu venituri mici, exacerbând inegalitatea în regiune. Acolo unde este posibil, ar trebui luate măsuri de remediere pentru a reduce impactul social negativ. Opțiunile care oferă prestații sociale auxiliare (așa cum se întâmplă adesea în cazul spațiilor verzi) ar trebui evaluate în mod favorabil.
• Părțile interesate pot fi în măsură să cofinanțeze sau să aranjeze finanțarea prin intermediul fluxurilor de finanțare existente. Alternativ, UE, guvernul național sau investițiile private pot fi disponibile pentru a acoperi costurile punerii în aplicare (a se vedea etapa 1.5).
• Costuri și beneficii. În mod ideal, ar trebui efectuată o analiză cost-beneficiu completă (ACB). Cu toate acestea, având în vedere incertitudinea și intervalele lungi de adaptare, analiza cost-beneficiu tradițională nu este întotdeauna posibilă sau aplicabilă. În cazul în care beneficiile nemonetare și preferințele divergente urmează să fie incluse în evaluare, analiza bazată pe criterii multiple poate oferi rezultate ale evaluării mai cuprinzătoare (a se vedea etapa 4.3).
• Considerații de mediu. Opțiunile ar trebui evaluate în funcție de impactul lor asupra mediului, inclusiv de contribuția lor la îmbunătățirea sau agravarea emisiilor de GES, a calității apei, a calității solului și a biodiversității. Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului (Directiva 2014/52/UE) oferă un cadru pentru efectuarea unei astfel de evaluări.

Adaptarea la schimbările climatice este o chestiune transversală, care, dacă este pusă în aplicare în mod necoordonat în sectoare și domenii de politică separate, poate duce la compromisuri reciproce negative, la anularea reciprocă sau la ratarea oportunităților de utilizare a sinergiilor potențiale. Pentru a îmbunătăți coordonarea și a spori eficiența planificării adaptării și pentru a maximiza sinergiile transsectoriale, o gamă largă de părți interesate instituționale și civile ar trebui, în mod ideal, să fie implicate în stabilirea criteriilor, în evaluarea opțiunilor de adaptare, precum și în stabilirea ulterioară a priorităților (a se vedea etapa 4.3).

Rezultatele evaluării pot fi descrise în fișe informative concise privind opțiunile, începând cu crearea unui catalog (a se vedea etapa 3.1)care nu conține prea multe detalii tehnice, ci oferă mai degrabă o imagine de ansamblu rapidă, ușor de înțeles de către nespecialiști. Aceste fișe informative pot fi foarte utile ulterior pentru exercițiul de stabilire a priorităților (a se vedea etapa 4.3). Informațiile din fișele informative ar trebui furnizate cel puțin cu privire la următoarele puncte:

• Descrierea opțiunii de adaptare
• Care este impactul (impacturile) schimbărilor climatice pe care îl (le) abordează opțiunea
• Potențialul de reducere a vulnerabilității la impactul (impacturile) identificat(e) al(e) schimbărilor climatice, eficacitatea, flexibilitatea care trebuie modernizată sau retrogradată, dacă este necesar
• Domeniul de aplicare spațial, cartografiere vizuală
• Informații privind necesitatea sau recomandarea participării părților interesate și tipul de părți interesate care ar trebui implicate
• Factori de succes și de limitare (bazați pe propria experiență sau pe alte cazuri)
• Costurile (de punere în aplicare și operaționale) și beneficiile economice exprimate în termeni monetari
• Beneficii conexe sau dezavantaje sociale și de mediu, măsuri de remediere necesare
• Resursele financiare necesare, calendarul investițiilor și sursele de finanțare
• Intervalul de timp pentru planificare și implementare până la durata de viață pe deplin funcțională și operațională
• Responsabilitatea pentru punerea în aplicare și întreținerea în cadrul departamentelor municipale sau al altor instituții
• Interconexiuni cu alte opțiuni de adaptare propuse, interschimbabilitate, combinabilitate
• Informații de referință