eea flag

Description

Transportul rutier este esențial pentru economie și societate la nivel mondial. În 2017, transportul rutier în UE28 a reprezentat 73,3 % din volumul total al transportului terestru de mărfuri și 80,1 % din transportul de călători. Pentru a asigura disponibilitatea neîntreruptă a rețelei rutiere, trebuie luate măsuri pentru a spori reziliența infrastructurii de transport rutier la fenomenele meteorologice extreme și la schimbările climatice, care ar trebui să abordeze, în paralel și în sinergie, celelalte provocări cu care se confruntă transportul rutier, cum ar fi creșterea sa treptată și scăderea intensității emisiilor de dioxid de carbon generate de transporturi, în conformitate cu strategia privind neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon. 

O modalitate eficace de a spori reziliența transportului rutier este identificarea, dezvoltarea sau revizuirea și, ulterior, punerea în aplicare a standardelor de construcție și proiectare. Aceste activități ar trebui încorporate într-un proces standardizat și bine descris, care să vizeze creșterea rezilienței globale a rețelei rutiere. Cadrul de adaptare pentru infrastructura rutieră a fost descris și pilotat de proiectul ROADAPT (Drumuri pentru astăzi, adaptate pentru mâine). Cadrul de adaptare este, de asemenea, abordat în raportul PIARC (2015), care definește patru etape principale: 

  1. Identificarea domeniului de aplicare, a variabilelor, a riscurilor și a datelor, cu accent pe scenariile privind schimbările climatice pentru teritoriul respectiv și pe analiza expunerii și sensibilității activelor rutiere la schimbările climatice. 
  2. Evaluarea și prioritizarea riscurilor. Această etapă include analiza vulnerabilității efectuată pentru a identifica elementele critice ale infrastructurii rutiere. 
  3. Elaborarea și selectarea răspunsurilor și strategiilor de adaptare. Această etapă descrie identificarea, selectarea și prioritizarea răspunsurilor de adaptare identificate în cadrul etapelor 1 și 2. 
  4. Integrarea rezultatelor în procesele de luare a deciziilor. Mai precis, rezultatele etapelor 1-3 ar trebui încorporate efectiv în instalațiile de gestionare a activelor, în planurile de investiții, în strategiile de gestionare a traficului și în alte documente și standarde strategice. 

Activele din transportul rutier care necesită standarde revizuite verificate pot fi grupate în următoarele categorii. 

Pavajul rutier 

Principalele riscuri pentru suprafața drumului asociate cu schimbările climatice sunt, în funcție de zona climatică, căldura extremă și izolarea, apariția mai mare a ploilor abundente și fluctuația temperaturii în jurul punctului de îngheț. 

Temperaturile foarte ridicate se manifestă printr-un risc crescut de frecare a asfaltului, spălare și sângerare a suprafețelor bituminoase și/sau crăpare. Pe măsură ce temperatura amestecului de asfalt crește, faza de liant își pierde rigiditatea, iar deformările ireversibile cauzate de încărcarea statică sau dinamică a traficului se vor acumula într-un ritm mai rapid. Printre soluțiile posibile se numără următoarele: 

  • Ajustarea designului amestecului bituminos (folosind lianți cu punct de înmuiere mai mare, inclusiv modificarea polimerică a bitumului, selectarea scheletului agregat mai puternic); 

  • Ajustarea designului structural al pavajului (proiecte flexibile, semirigide și rigide/compozite); 

  • Utilizarea mai mare a betonului datorită rezistenței sale la temperatură mai mare și a altor avantaje (durata de viață mai lungă, posibilitatea unei sarcini sporite, nevoia mai mică de întreținere), deși costurile de achiziție sunt ușor mai mari. 

  • Schimbarea designului amestecului de pavaj din beton pentru a reduce cantitatea de apă necesară. 

  • Creșterea gradului de reflexie (albedo) a suprafeței drumului, de exemplu prin utilizarea unor elemente luminoase și colorate pe drum sau a unor acoperiri reflectorizante ale suprafețelor drumului. 

  • Răcirea trotuarelor cu apă. 

Principalele efecte ale creșterii frecvenței precipitațiilor intense includ deteriorarea asfaltului de către apă, reducerea capacității portante a straturilor inferioare de pavaj și reducerea siguranței și confortului pentru utilizator (mai puțină frecare, mai puțin confort). Posibilele răspunsuri de adaptare, similare celor care se confruntă cu fluctuații de temperatură și cu o frecvență mai mare a ciclurilor de îngheț/dezgheț, sunt: 

  • Utilizarea pavajelor permeabile/de rezervor. Apa este stocată în structura trotuarului și infiltrată în sol sau evacuată printr-un sistem de drenaj. 

  • Utilizarea straturilor superioare poroase care pot facilita drenarea apei pe părțile laterale ale drumului și pot preveni acvaplanarea. 

  • Pentru suprafețele de beton se recomandă un conținut mai mare de ciment și un raport mai mic de ciment de apă. 

  • Dezvoltarea de acoperiri hidrofobe adecvate pentru utilizarea la nivel micromecanic și/sau pavaj. 

Sisteme de drenare a drumurilor 

Capacitatea sistemului de drenaj ar trebui adaptată la intensitatea și frecvența mai mari ale precipitațiilor extreme și completată cu instalații de reținere a apei (de exemplu, baraje, rezervoare) și cu măsuri de protecție structurală (diguri, diguri). Proiectarea canalelor ar trebui ajustată pentru a se adapta la volume mai mari de apă într-o perioadă scurtă de timp. În ceea ce privește definirea proiectării capacității sistemului de drenaj, ar trebui utilizate curbele intensitate-durată-frecvență (curbele IDF), ținând seama de influența schimbărilor climatice și actualizând aceste curbe IDF cu caracteristicile precipitațiilor preconizate în scenariile climatice viitoare. 

Poduri și infrastructuri similare 

Principalele preocupări legate de schimbările climatice relevante pentru proiectarea, construcția și gestionarea structurilor de poduri existente sunt incidența mai mare a inundațiilor, deversarea mai mare a râurilor, eroziunea și instabilitatea pantelor, precum și fluctuațiile de temperatură. Standardele pentru structurile de poduri utilizate în prezent prezintă o rezistență considerabilă la aceste efecte; cu toate acestea, cercetarea unor noi standarde rezistente la schimbările climatice este în curs de desfășurare. 

Vegetația de-a lungul drumurilor 

Vegetația de-a lungul drumurilor contribuie la protecția mediului, în special la reducerea zgomotului și a poluării, și poate avea, de asemenea, o funcție de adaptare, de exemplu protejarea drumului de lumina directă a soarelui. Pe de altă parte, utilizarea necorespunzătoare a vegetației de-a lungul drumului poate fi un factor de risc de perturbare a traficului atunci când apar fenomene meteorologice extreme și poate influența, de asemenea, siguranța rutieră. Recomandările pentru construirea de drumuri rezistente la schimbările climatice includ, prin urmare, înlocuirea arborilor maturi cu garduri vii (utilizând plante lemnoase elastice adecvate și mai adaptate la o anumită zonă climatică) și plantarea vegetației la o distanță suficientă de drum. 

Schimbările climatice vor afecta, de asemenea, întreținerea drumurilor, care, prin urmare, trebuie luată în considerare atunci când este vorba despre o infrastructură rutieră rezilientă la schimbările climatice. Se acordă atenție tuturor serviciilor de întreținere, cum ar fi curățarea și întreținerea sistemelor de drenaj, eliminarea daunelor provocate de furtuni, curățarea drumurilor, tăierea periilor și îndepărtarea zăpezii și a gheții. Eficiența măsurilor de adaptare și a planificării întreținerii poate fi completată în mod corespunzător cu elemente de telematică a traficului, în special camere online, stații meteorologice, senzori de rezistență la înaintare pe drum și sisteme telematice avansate care sunt capabile să reglementeze fluxul de trafic și să prevină congestionarea traficului. 

 

Adaptarea transportului rutier face parte din soluțiile de asigurare a continuității lanțurilor de aprovizionare pentru întreprinderi și sectorul industrial. Riscurile legate de schimbările climatice menționate mai sus afectează continuitatea lanțului de aprovizionare legat de transport. Perturbarea lanțului de aprovizionare ar putea genera, în cele din urmă, costuri sporite care pot avea un impact asupra cumpărătorului, furnizorului sau întregului lanț de aprovizionare.  Asigurarea rezilienței transporturilor pe drumuri rezistente la schimbările climatice este, de asemenea, esențială pentru a asigura conectivitatea destinațiilor care se bazează pe turism, contribuind la dezvoltarea economică a acestui sector. 

Pentru impactul inundațiilor și al creșterii nivelului mării asupra transportului rutier, a se vedea, de asemenea, opțiunea de adaptare Drumuri plutitoare sau supraînălțate. 

Detalii de adaptare

categorii IPCC
Structural și fizic: Opțiuni de inginerie și mediu construit, Structural și fizic: Opțiuni tehnologice
Participarea părților interesate

Identificarea, dezvoltarea și punerea în aplicare a unor standarde rezistente la schimbările climatice pentru infrastructura de transport rutier necesită implicarea unei game largi de părți interesate. În mod normal, procesul este declanșat și coordonat de administrațiile și/sau agențiile responsabile cu gestionarea transportului rutier. Aceste subiecte sunt susținute științific de instituții de cercetare care lucrează în domeniul transportului pentru dezvoltare durabilă, cum ar fi, de exemplu, FEHRL (Forumul laboratoarelor naționale europene de cercetare în domeniul autostrăzilor), precum și de institute de cercetare specializate în cercetarea în domeniul climei, care furnizează date de intrare pentru evaluarea riscurilor și a vulnerabilității. Odată identificate, noile standarde de construcție sunt implementate de companiile de construcții care lucrează în domeniul construcțiilor inginerești.

Succesul și factorii limitatori

Întrucât punerea în aplicare a standardelor noi sau revizuite are loc în principal în cadrul reconstrucției infrastructurii existente sau al construcției de noi infrastructuri, eficacitatea măsurilor de adaptare depinde de planurile de dezvoltare a infrastructurii rutiere. Alți factori importanți de succes sunt disponibilitatea și calitatea cunoștințelor generale detaliate privind riscul schimbărilor climatice și vulnerabilitatea rețelei rutiere într-un anumit domeniu, precum și resursele instituționale, financiare și umane suficiente.

Construirea de noi drumuri sau adaptarea celor existente în conformitate cu noile standarde rezistente la schimbările climatice pot intra în conflict cu planurile de dezvoltare teritorială (de exemplu, pentru locuințe), cu alte strategii sectoriale sau cu obiectivele de protecție a mediului. Prin urmare, identificarea și soluționarea potențialelor conflicte sunt necesare în faza inițială a proiectării și construcției drumurilor.

Costuri și beneficii

Costurile depind de dimensiunea zonei de interes, de lungimea rețelei rutiere cu care se confruntă intervenția de adaptare, de nivelul riscurilor legate de schimbările climatice cu care se confruntă infrastructura de transport rutier și de tipologiile specifice ale măsurilor de adaptare avute în vedere. Resursele de finanțare sunt în mod normal furnizate de autoritățile rutiere; acestea ar putea fi cofinanțate din bugetele publice destinate adaptării la schimbările climatice și dezvoltării infrastructurii, cu posibila utilizare a instrumentelor financiare europene. 

Se preconizează că principalele beneficii vor fi legate de asigurarea conectivității și a funcționării rețelei de transport rutier și în cazul unor fenomene meteorologice extreme și în condiții climatice modificate, cu implicații pozitive pentru prosperitatea economică, siguranță și bunăstare. Rețeaua rutieră este esențială pentru transportul de mărfuri: menținerea viabilității rețelelor rutiere menține viabilitatea actuală a comerțului și rentabilitatea industriilor care se bazează pe rețeaua rutieră pentru a-și expedia mărfurile către clienții lor și pentru a se aproviziona de la alte întreprinderi. Întrucât ultimul kilometru este întotdeauna pe șosea, conservarea drumurilor este deosebit de relevantă pentru transportul de bunuri și servicii care trebuie livrate de urgență la destinație. Printre exemple se numără produsele farmaceutice, materialele medicale și activitățile de transport de urgență (ambulanțe, pompieri, poliție etc.), care, întâmplător, sunt esențiale pentru gestionarea dezastrelor și răspunsul în situații de urgență în cazul unor evenimente extreme declanșate de schimbările climatice. În cele din urmă, se preconizează economii pe termen lung în ceea ce privește costurile de exploatare și întreținere a infrastructurii de transport.

Timp de implementare

Timpul necesar pentru punerea în aplicare a unei revizuiri complete a standardelor rezistente la schimbările climatice pentru infrastructura rutieră poate varia între 1-3 ani, în funcție de țară și de domeniul de aplicare. Implementarea la fața locului poate dura de la luni la câțiva ani, în funcție de dimensiunea și nivelul de complexitate al lucrărilor de construcție.

Durata de viață

Standardele revizuite aplicate construcției de noi infrastructuri rutiere și modernizării și întreținerii celor existente au, în mod normal, o durată de viață cuprinsă între 25 și 100 de ani. Durata de viață a infrastructurii rutiere este de câteva decenii, în funcție de nivelul de întreținere și de condițiile de exploatare (de exemplu, încărcarea traficului, condițiile naturale etc.).

Informații de referință

Site-uri web:
Referințe:

Publicat în Climate-ADAPT: Apr 13, 2025

Language preference detected

Do you want to see the page translated into ?

Exclusion of liability
This translation is generated by eTranslation, a machine translation tool provided by the European Commission.