Îmbunătățirea siguranței operaționale în operațiunile offshore și inshore

Această opțiune include adoptarea unor sisteme și strategii de sporire a siguranței atât pentru activitățile offshore (navigație, operațiuni de pescuit), cât și pentru operațiunile costiere (porturi, activități de prelucrare), ca răspuns la provocările generate de schimbările climatice. Această opțiune este relevantă în special pentru sectorul pescuitului, care este considerat de FAO ca fiind o activitate deosebit de periculoasă pe mare, dar este relevantă și pentru alte activități maritime, cum ar fi navigația, operațiunile portuare, acvacultura și activitățile legate de platformele offshore, deoarece fenomenele meteorologice nefavorabile și furtunile contribuie la multe accidente maritime.

Creșterea nivelului mării și creșterea nivelurilor de creștere a furtunilor, în special în nordul Europei (AEM,2017, Vousdoukas et al., 2016) au cauzat daune mai multor infrastructuri portuare și instalații terestre, inclusiv inundații, întreruperi ale alimentării cu energie electrică, opriri ale lucrărilor și închideri de porturi. Aceleași evenimente au pus în pericol siguranța echipajului și a pasagerilor pe mare în timpul navigației și ar putea cauza reducerea desfășurării și a desfășurării activității de pescuit. În plus, s-a raportat că iernile severe și furtunoase forțează navele de pescuit să rămână blocate în port pentru perioade lungi de timp, pentru a evita riscurile pentru pescari, cu pierderi economice clare. Multe dintre aceste impacturi sunt descrise ca fiind relevante la scară mondială și la nivel european (a se vedea, printre altele, publicația FAO din 2018 privind impactul schimbărilor climatice asupra pescuitului și acvaculturii, Studiul UNCTAD al industriei portuare privind impactul schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, raportul JRC privind impactul schimbărilor climatice asupra transporturilor).

Industria pescuitului răspunde deja mai multor efecte ale schimbărilor climatice, cu scopul de a spori siguranța operațională, investind în reducerea vulnerabilității la riscurile de dezastre. Exemple sunt raportate în prima revizuire a adaptării la schimbările climatice pentru industria fructelor de mare din Regatul Unit și în informările succesive ale acesteia, care actualizează progresiv informațiile și colectează noi feedback-uri de la părțile interesate din industrie. Strategiile de adaptare care abordează siguranța pe mare sunt, de asemenea, luate în considerare în Orientările IFAD pentru adaptare și atenuare (2015) și în proiectul ClimeFish finanțat prin programul Orizont 2020, cu scopul de a se asigura că creșterea producției de fructe de mare are loc în zone și pentru specii în care există un potențial de creștere durabilă, având în vedere schimbările climatice preconizate.

Măsurile posibile de sporire a siguranței pe mare, în timpul operațiunilor offshore, se referă la: (i) adoptarea unor dispozitive personale de flotabilitate îmbunătățite (ii) investiții în stabilitatea navelor și (iv) efectuarea de cursuri de formare specifice pentru siguranța pe mare pentru operatori. Pentru activitățile de pescuit, adaptarea ar putea include, de asemenea, ridicarea punților și deplasarea uneltelor, operarea pompelor și a echipajului la pupa navei. Pentru operațiunile de pe uscat, măsurile de adaptare care sporesc siguranța operatorilor includ (i) diguri și diguri care protejează infrastructurile, (ii) instituirea unor proceduri de urgență portuară cu personal specializat și instruit, (ii) diverse acțiuni orientate către creșterea rezilienței porturilor și protejarea componentelor strategice (de exemplu, modificări ale proiectării infrastructurii și ale materialelor utilizate) și (iii) relocarea pe căile navigabile interioare a siturilor de prelucrare.

Potrivit raportului JRC privind impactul schimbărilor climatice asupra transporturilor, principalele abordări de adaptare pentru porturile maritime europene includ creșterea infrastructurii pentru a compensa nivelurile preconizate ale mării, construirea de sisteme de protecție împotriva furtunilor și relocarea porturilor maritime. Aceste abordări pot contribui la creșterea siguranței operatorilor care lucrează pe mare sau în instalații terestre în condiții nefavorabile. Relocarea porturilor maritime ar trebui luată în considerare numai atunci când portul maritim este expus în mod semnificativ riscului de inundații, fiind o soluție foarte costisitoare. Ar trebui analizate cu atenție mijloacele dure de apărare costieră pentru a proteja porturile maritime împotriva inundațiilor (inclusiv digurile, pereții marini și digurile), evaluându-se posibilele efecte conexe asupra mediului, cum ar fi eroziunea costieră și degradarea habitatelor.

Pe lângă cele descrise mai sus, alte opțiuni de adaptare pot sprijini siguranța operațiunilor offshore și terestre, inclusiv instituirea unor sisteme de monitorizare, modelare și prognoză și a unor sisteme de alertă timpurie care pot informa operatorii în timp util cu privire la riscurile generate de condițiile meteorologice nefavorabile. Zonarea și amplasarea în funcție de riscuri, ținând seama de riscurile climatice prezente și viitoare, pot spori, de asemenea, siguranța pe mare, în special pentru sectorul acvaculturii. În cele din urmă, creșterea accesului la serviciile financiare și la mecanismele de asigurare poate contribui la creșterea rezilienței întreprinderilor, în special pentru comunitățile sărace. Luarea în considerare a riscurilor climatice prezente și viitoare poate, de asemenea, să sporească siguranța pe mare, în special pentru sectorul acvaculturii. În cele din urmă, creșterea accesului la serviciile financiare și la mecanismele de asigurare (a se vedea opțiunea Asigurări ca instrument de gestionare a riscurilor)poate contribui la creșterea rezilienței întreprinderilor, în special pentru comunitățile sărace.

Adaptarea transportului maritim face parte din soluțiile de asigurare a continuității lanțurilor de aprovizionare pentru întreprinderi și sectorul industrial. Riscurile legate de schimbările climatice menționate mai sus provoacă perturbări care ar putea genera, în cele din urmă, costuri sporite și ar putea avea un impact asupra cumpărătorului, furnizorului sau întregului lanț de aprovizionare.