Asigurarea ca instrument de gestionare a riscurilor

Riscurile de dezastre și pierderile reprezintă o preocupare majoră pentru societate, deoarece au crescut în ultimii ani. Se preconizează că aceste evenimente se vor intensifica în continuare din cauza unor factori precum dezvoltarea demografică, schimbarea destinației terenurilor, extinderea activităților rezidențiale și economice în zonele predispuse la dezastre și schimbările climatice preconizate. Dovezile arată că schimbările climatice au sporit deja frecvența și gravitatea anumitor evenimente meteorologice și climatice extreme, cum ar fi secetele, valurile de căldură și precipitațiile abundente, în mai multe regiuni europene. Se preconizează că aceste tendințe vor continua dacă nu sunt puse în aplicare măsuri eficace de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea (RaportulAEM nr. 15/2017). În plus, riscurile induse de schimbările climatice vor avea, de asemenea, un impact și vor transforma industria asigurărilor. (EIOPA, 2022). Prin urmare, punerea în aplicare a mecanismului de gestionare a riscurilor de compresie (cum ar fi asigurările) capătă din ce în ce mai multă importanță.

Asigurarea transferă riscul de la o persoană, un obiect sau o organizație asigurată către un asigurător. Despăgubirea depinde de evaluarea pierderilor cauzate de evenimentele periculoase specificate, de exemplu, pierderea culturilor în agricultură, pierderea locuințelor din cauza inundațiilor, pierderea pădurilor din cauza furtunilor sau a incendiilor forestiere. Pentru condiții meteorologice extreme, asigurarea este un instrument valoros, deoarece ajută la prevenirea ca pierderile financiare să nu se transforme în daune economice pe termen lung. În cazul în care o casă sau o afacere este deteriorată, asigurarea poate acoperi costurile de reconstrucție sau despăgubire, permițând persoanelor afectate să se recupereze rapid. Înainte ca asigurarea să poată fi furnizată pentru evenimente meteorologice extreme, asigurătorul trebuie să identifice riscul, să cuantifice daunele pe care le-ar putea provoca și să poată suporta costurile în cazul în care se produce evenimentul extrem. În cele din urmă, pentru a avea asigurare pentru vreme extremă, trebuie să fie imprevizibilă.  Ora exactă și locația evenimentului nu pot fi cunoscute în avans.

Cartea verde a Comisiei Europene din 2013 privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om face parte din pachetul privind strategia de adaptare. Scopul său este de a îmbunătăți modul în care asigurătorii gestionează riscurile legate de schimbările climatice, de a extinde accesul la asigurările împotriva dezastrelor și de a debloca întregul potențial al prețurilor de asigurare și al altor produse financiare.

Un raport al Comisiei Europene privind asigurarea împotriva riscurilor de dezastre meteorologice și climatice analizează diferitele sisteme de asigurare instituite în mai multe state membre. Pe baza evaluării lor, piețele asigurărilor (la nivel de țări și sectoare) pot fi împărțite în trei mari grupuri:

• Piața asigurărilor voluntare: Pe această piață, deținătorii de polițe decid dacă să cumpere o asigurare, iar asigurătorii decid dacă vor oferi acoperirea.
• Piața asigurărilor semivoluntare: Este similar cu piața voluntară, unde atât asigurătorul, cât și deținătorul poliței de asigurare pot alege să participe. Cu toate acestea, poate exista o presiune indirectă, cum ar fi cerințele creditorilor ipotecari sau acordurile informale, care încurajează persoanele fizice să participe la piața asigurărilor.
• Piețe obligatorii: Pe această piață, fie asigurătorul, fie deținătorul poliței de asigurare are obligația legală de a participa. De exemplu, asigurătorii ar putea fi obligați din punct de vedere legal să ofere acoperire pentru condiții meteorologice extreme, iar deținătorii de polițe pot fi obligați prin lege să cumpere o asigurare de incendiu care să includă acoperirea pentru evenimente meteorologice extreme.

Unele țări (de exemplu, Franța, Elveția) au asigurări de stat sau cvasi-monopol de stat, în timp ce alte țări (de exemplu, Germania, Italia, Regatul Unit) au „soluții de piață liberă” structurate din punct de vedere comercial, care sunt însoțite în mod sistematic de ajutor ad-hoc finanțat de stat. Alte țări (de exemplu, Austria, Danemarca) au fonduri publice pentru dezastre finanțate din banii contribuabililor, iar altele au diverse soluții mixte ale furnizorilor privați de asigurări, completate de fonduri publice pentru dezastre (de exemplu, Belgia, Țările de Jos, Norvegia) (Schwarze et al., 2009). Spania are o schemă de parteneriat public-privat în cadrul căreia entitatea publică (Consorcio de Compensación de Seguros - CSS) acoperă riscurile climatice extraordinare (și altele) și își colectează primele printr-o suprataxă proporțională inclusă în facturile societăților private (AEM,2017).

Asigurarea împotriva riscurilor induse de schimbările climatice devine rapid o prioritate pentru persoane fizice și întreprinderi. Practica de management al afacerilor implică în mod natural strategii de diversificare a riscurilor. Având în vedere relevanța tot mai mare a riscurilor legate de climă, în ceea ce privește daunele aduse activelor fizice și perturbarea activităților economice, este recomandabil ca firmele să ia în considerare încheierea unor polițe de asigurare împotriva dezastrelor naturale sau a altor efecte asupra climei care ar putea avea un impact asupra operațiunilor lor.