Asigurarea ca instrument de gestionare a riscurilor

Riscurile și pierderile în caz de dezastre reprezintă o preocupare majoră pentru societate, deoarece acestea au crescut în ultimii ani. Se preconizează că aceste evenimente se vor intensifica și mai mult din cauza unor factori precum dezvoltarea demografică, schimbarea destinației terenurilor, extinderea activităților rezidențiale și economice în zonele predispuse la dezastre și schimbările climatice preconizate. Dovezile arată că schimbările climatice au sporit deja frecvența și gravitatea anumitor evenimente meteorologice și climatice extreme, cum ar fi secetele, valurile de căldură și precipitațiile abundente, în mai multe regiuni europene. Se preconizează că aceste tendințe vor continua dacă nu se pun în aplicare măsuri eficace de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea (RaportulAEM 15/2017). În plus, riscurile induse de climă vor avea, de asemenea, un impact asupra sectorului asigurărilor și îl vor transforma (EIOPA, 2022). Prin urmare, punerea în aplicare a mecanismului de gestionare a riscurilor compresive (cum ar fi asigurările) capătă o importanță din ce în ce mai mare.

Asigurarea transferă riscul de la o persoană asigurată, un obiect sau o organizație către un asigurător. Despăgubirea depinde de evaluarea pierderilor cauzate de evenimentele periculoase specificate, de exemplu pierderea culturilor în agricultură, pierderile de locuințe cauzate de inundații, pierderile forestiere cauzate de furtuni sau incendii forestiere. Pentru condiții meteorologice extreme, asigurarea este un instrument valoros, deoarece ajută la prevenirea ca pierderile financiare să nu se transforme în daune economice pe termen lung. În cazul în care o casă sau o afacere este deteriorată, asigurarea poate acoperi costurile de reconstrucție sau despăgubire, permițând persoanelor afectate să se recupereze rapid. Înainte ca asigurarea să poată fi furnizată pentru evenimente meteorologice extreme, asigurătorul trebuie să identifice riscul, să cuantifice daunele pe care le-ar putea provoca și să poată suporta costurile în cazul în care are loc evenimentul extrem. În cele din urmă, pentru a avea asigurare pentru condiții meteorologice extreme, trebuie să fie imprevizibilă.  Ora exactă și locația evenimentului nu pot fi cunoscute în avans.

Cartea verde a Comisiei Europene din 2013 privind asigurarea împotriva dezastrelor naturale și a celor provocate de om face parte din pachetul privind strategia de adaptare. Scopul său este de a îmbunătăți modul în care asigurătorii gestionează riscurile legate de schimbările climatice, de a extinde accesul la asigurările împotriva dezastrelor și de a debloca întregul potențial al prețurilor asigurărilor și al altor produse financiare.

Un raport al Comisiei Europene privind asigurarea riscurilor de dezastre legate de condițiile meteorologice și climatice analizează diferite sisteme de asigurare instituite în mai multe state membre. Pe baza evaluării lor, piețele asigurărilor (din diferite țări și sectoare) pot fi împărțite în trei mari grupe:

• Piața asigurărilor voluntare: Pe această piață, deținătorii de polițe decid dacă să cumpere o acoperire de asigurare, iar asigurătorii decid dacă vor oferi acoperirea.
• Piața asigurărilor semivoluntare: Este similar cu piața voluntară, unde atât asigurătorul, cât și deținătorul poliței de asigurare pot alege să participe. Cu toate acestea, pot exista presiuni indirecte, cum ar fi cerințe din partea creditorilor ipotecari sau acorduri informale, care încurajează persoanele fizice să participe la piața asigurărilor.
• Piețe obligatorii: Pe această piață, fie asigurătorul, fie deținătorul poliței de asigurare are obligația legală de a participa. De exemplu, asigurătorii ar putea fi obligați din punct de vedere legal să ofere acoperire pentru fenomene meteorologice extreme, iar deținătorii de polițe pot fi obligați prin lege să cumpere o asigurare împotriva incendiilor care include acoperire pentru fenomene meteorologice extreme.

Unele țări (de exemplu, Franța, Elveția) au asigurări de stat sau cvasi-statale de monopol, în timp ce alte țări (de exemplu, Germania, Italia, Regatul Unit) au „soluții de piață liberă” structurate din punct de vedere comercial, care sunt însoțite în mod sistematic de ajutoare ad-hoc finanțate de stat. Alte țări (de exemplu, Austria, Danemarca) dispun de fonduri publice pentru dezastre finanțate din banii contribuabililor, iar altele dispun de diverse soluții mixte ale furnizorilor privați de asigurări, completate de fonduri publice pentru dezastre (de exemplu, Belgia, Țările de Jos, Norvegia) (Schwarze et al., 2009). Spania are un sistem de parteneriat public-privat în cadrul căruia entitatea publică (Consorcio de Compensación de Seguros – CSS) acoperă riscurile climatice extraordinare (și altele) și își colectează primele printr-o suprataxă proporțională inclusă în facturile societăților private (SEE,2017).

Asigurarea împotriva riscurilor induse de schimbările climatice devine rapid o prioritate pentru persoane fizice și întreprinderi. Practica de management al afacerilor implică în mod natural strategii de diversificare a riscurilor. Având în vedere relevanța din ce în ce mai mare a riscurilor legate de climă, în ceea ce privește daunele aduse activelor fizice și perturbarea activităților comerciale, este recomandabil ca firmele să ia în considerare încheierea de polițe de asigurare împotriva dezastrelor naturale sau a altor efecte climatice care le-ar putea afecta operațiunile.