Parteneriate public-privat (PPP) pentru adaptarea și întreținerea infrastructurii și a serviciilor

În prezent, măsura în care părțile interesate sunt implicate în PPP-uri contractuale este un aspect insuficient studiat (Nederhand și Klijn, 2019) al finalizării cu succes a acestor proiecte. În general, este necesar să se facă distincția între rolul părților interesate în cadrul proiectului în sine (de exemplu, dezvoltarea infrastructurii) și rolul acestora în instituirea PPP. Printre părțile interesate se numără cele care sunt membri oficiali ai PPP și care controlează în mod direct resursele și cele care, deși sunt „externe” proiectului, sunt afectate în mod direct de acesta și sunt interesate de succesul său (Selim& Amr Soliman ElGohary, 2020).

Unele constatări ale studiului indică faptul că un PPP face ca mediul părților interesate să fie mai complex de gestionat, din cauza implicării mai multor relații într-o structură de achiziții publice PPP. Acest lucru poate crea posibile conflicte de interese sau așteptări diferite ale părților interesate implicate în proiecte PPP. Gestionarea defectuoasă a relațiilor cu părțile interesate a condus la unul dintre principalele motive ale eșecului proiectelor PPP într-un context global (Jayasuriya et al., 2020). Deși s-a reclamat lipsa unor studii privind gestionarea părților interesate în cadrul PPP-urilor, sunt deja cunoscute aspecte esențiale pentru prevenirea conflictelor în cadrul proiectelor PPP. Printre exemple se numără desfășurarea unor consultări ample, convenirea și stabilirea clară a obiectivelor convenite, precum și definirea rolurilor și responsabilităților actorilor publici și privați. Elementele-cheieale gestionării cu succes a părților interesate sunt rezumate în instrumentul de gestionare a contractelor PPP al Global Infrastructure Hub și al Băncii Mondiale (capitolul 3). Instrumentul include orientări pentru gestionarea relațiilor cu societatea privată a PPP, cu alte părți interesate din sectorul privat, cu utilizatorii finali, cu întreprinderile și cu comunitatea, precum și cu agențiile guvernamentale.

PPP-urile oferă o cale potențială de a furniza infrastructură și servicii publice pentru a se adapta în mod eficient la schimbările climatice. Succesul lor depinde de mai mulți factori cheie.

• Domeniul de aplicare, obiectivele și livrabilele clar definite ale proiectului oferă o bază solidă.
• Punerea în aplicare a unor proiecte PPP de succes necesită o capacitate administrativă considerabilă. Acest lucru poate fi asigurat numai prin intermediul unor cadre instituționale și juridice adecvate și al unei experiențe îndelungate în punerea în aplicare a proiectelor de parteneriat public-privat. În plus, cadrele de guvernanță eficace, cu roluri, responsabilități și procese decizionale clare, sunt vitale pentru succesul PPP-urilor.
• Alocarea eficace a riscurilor, în cazul în care riscurile sunt împărțite în mod echitabil între sectorul public și cel privat, este esențială pentru viabilitatea proiectului. Acest lucru ar putea fi, de asemenea, un factor dificil, deoarece riscul s-ar putea schimba în timp din cauza schimbărilor climatice.
• Promovarea unor relații strânse de colaborare între parteneri este esențială pentru punerea în aplicare cu succes a proiectului, precum și pentru exprimarea într-o singură voce a părților interesate afectate.
• Structurile financiare solide, inclusiv strategiile adecvate de gestionare a riscurilor, sunt esențiale pentru atragerea investițiilor private.
• Utilizarea procedurilor MRE poate permite urmărirea eficacității măsurilor și ajustarea proiectelor în curs, precum și generarea de învățăminte pentru proiectele viitoare. Gestionarea performanței unui partener privat în cadrul unui proiect PPP este deosebit de importantă: ar trebui să se asigure alocarea unor resurse adecvate și identificarea clară a indicatorilor-cheie de performanță. Orientări detaliate privind monitorizarea performanței sunt furnizate în Instrumentul de gestionare a contractelor de parteneriat public-privat al Global Infrastructure Hub și al Băncii Mondiale (capitolul 3).

Provocările legate de PPP sunt instabilitatea politică, încetinirea creșterii economice și procesele complexe de reglementare care pot avea un impact semnificativ asupra punerii în aplicare a proiectelor (de exemplu, calendare, costuri). Înțelegerea insuficientă a normelor și a caracteristicilor sectorului public de către investitorii privați și viceversa poate împiedica dezvoltarea și punerea în aplicare a proiectelor. În plus, percepția negativă a părților interesate/publicului și rezistența la privatizare pot crea obstacole.

Proiectele tradiționale pot fi împărțite în loturi pentru a atrage mai mulți ofertanți. Proiectele PPP necesită o dimensiune minimă pentru a justifica costul achizițiilor publice și pentru a facilita economiile de scară necesare pentru o eficiență sporită a exploatării și întreținerii. Cu toate acestea, domeniul de aplicare foarte larg al proiectelor potențiale poate reduce uneori nivelul concurenței, deoarece puține întreprinderi dispun, în general, de mijloacele financiare necesare pentru a depune oferte. În cazul contractelor cu valoare foarte mare, doar un număr mic de operatori, poate chiar unul singur, sunt în măsură să ofere toate produsele sau serviciile solicitate. Acest lucru ar putea plasa autoritatea contractantă într-o poziție de dependență (Curteade Conturi Europeană, 2018).

Pentru a depăși aceste provocări, planificarea atentă, gestionarea eficientă a riscurilor și implicarea puternică a părților interesate sunt imperative. Prin abordarea acestor factori, guvernele și partenerii privați pot crește probabilitatea unor proiecte de succes de adaptare a PPP-urilor care să ofere un bun raport costuri-beneficii și servicii publice îmbunătățite.

PPP-urile pot oferi o abordare cu două tăișuri pentru orice proiect de adaptare. Pe de o parte, acestea accelerează realizarea proiectelor prin mobilizarea eficienței și a capitalului din sectorul privat. Pe de altă parte, PPP-urile pot introduce soluții inovatoare și pot îmbunătăți calitatea serviciilor. PPP-urile permit finanțarea unor proiecte care altfel nu ar fi fezabile, din cauza limitărilor bugetelor publice.

Cu toate acestea, aceste avantaje vin cu un cost. Cheltuielile de proiect sau costurile de întreținere depășesc adesea modelele tradiționale din sectorul public din cauza marjelor de profit din sectorul privat. Complexitatea negocierilor contractuale și a angajamentelor financiare pe termen lung pentru guverne reprezintă dezavantaje semnificative. În plus, transferul anumitor riscuri către sectorul privat ar putea duce la provocări și conflicte neprevăzute între partenerii publici și privați.

UE reglementează PPP-urile prin utilizarea directivelor, care pun în aplicare și extind principiile și libertățile stabilite prin tratatele UE. Scopul acestor directive este de a face procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice transparente și deschise tuturor furnizorilor din întreaga UE. Prin urmare, acești furnizori își pot oferi serviciile și produsele autorităților publice din întreaga piață unică a UE.

În martie 2014, UE a adoptat două directive relevante pentru PPP-uri în domeniul achizițiilor publice: în special, achizițiile publice și concesiunile. Directiva privind achizițiile publice (2014/24/UE) și Directiva privind concesiunile (2014/23/UE), care reflectă dorința UE de a reglementa mai îndeaproape concesiunile (BancaEuropeană de Investiții, 2016). Ambele directive trebuie transpuse în legislația națională. Punerea în aplicare efectivă a PPP-urilor este, de asemenea, limitată de cadrele juridice naționale sau subnaționale. Acestea pot stabili norme specifice pentru contracte, limitări ale domeniului de aplicare și diferite tipologii ale relațiilor dintre sectorul public și cel privat.

Intervalul de timp pentru înființarea unui PPP poate varia semnificativ, în funcție de mai mulți factori:

• Complexitatea proiectului: Negocierea și punerea în aplicare a proiectelor mai mari și mai complexe necesită, în mod firesc, mai mult timp.
• Mediul de reglementare: Un cadru de reglementare clar și eficient poate accelera procesul.
• Proceduri de achiziții publice: complexitatea procedurilor de achiziții publice poate avea un impact asupra termenelor.
• Competențe de negociere: negocierea eficientă între partenerii publici și privați poate accelera procesul.
• Condiții economice: factorii economici pot influența disponibilitatea finanțării private și fezabilitatea proiectelor.

În general, înființarea unui PPP poate dura aproximativ doi până la cinci ani sau chiar mai mult.

SPC sunt, de obicei, acorduri pe termen lung. În funcție de tipul de proiect reglementat de PPP, durata de viață variază între 20 și 30 de ani, dar poate fi mai lungă sau mai scurtă, în funcție de proiectul specific. PPP-urile nu acoperă doar faza de construcție a unei infrastructuri. Acesta acoperă, de asemenea, funcționarea și întreținerea sa, din care se obțin beneficii economice prin taxe pentru utilizatori sau plăți guvernamentale.