Analiza bilanțului și perspectivele politicilor, planificării și gestionării secetei în statele membre ale UE

Prezentul raport de referință sprijină obiectivul Comisiei Europene de a înțelege mai bine impactul și riscurile de secetă pentru diferite sectoare ale societății, de a sensibiliza toate părțile interesate din domeniul apei cu privire la riscul crescut de secetă cauzat de schimbările climatice, de a face schimb de informații cu privire la opțiunile eficiente de abordare a riscului de secetă și de a orienta discuțiile către o abordare armonizată la nivel european. Prezentul raport prezintă o analiză de bilanț a politicilor, planificării și gestionării în materie de secetă în statele membre ale UE și o perspectivă a activităților planificate la nivelul statelor membre și la nivelul UE. Acesta a fost elaborat pe baza evaluărilor individuale ale statelor membre cu privire la legislația, planificarea și gestionarea corespunzătoare, inclusiv cele mai recente versiuni disponibile ale (proiectelor) de planuri de management al bazinelor hidrografice în primăvara anului 2022, utilizând un chestionar comun, precum și peste 70 de interviuri cu administrațiile statelor membre și cu părțile interesate și un proces amplu de revizuire. Seceta și deficitul de apă au devenit mai evidente și au un impact mai puternic în întreaga UE în ultimul deceniu, iar odată cu încălzirea globală, riscul de secetă va crește și mai mult în mari părți ale Europei. Acest lucru a declanșat acțiuni suplimentare ale statelor membre de reducere a cererii de apă și/sau de creștere a aprovizionării cu apă pentru o mai bună pregătire, precum și de consolidare a capacităților de gestionare a ameliorării și redresării în caz de secetă și, astfel, de reducere a impactului secetei asupra societății, economiei și ecosistemelor. În prezent, în două treimi (19 din 27) din statele membre ale UE, modul de abordare a secetei este reglementat de legislație. Statele membre ale UE utilizează o varietate semnificativă de abordări, structuri de guvernanță și acțiuni la nivel de politici, planificare și gestionare, care reflectă relevanța variabilă a secetei, precum și opțiunile de politică și de gestionare. Schimbul de bune practici și de lecții învățate din gestionarea secetei din trecut poate promova sisteme de gestionare mai bune.