Boli transmise prin vectori

Capacitatea climatică pentru transmiterea dengue – Schimbarea capacității vectoriale de transmitere a denguei de la linia de bază 1950-1959, prin vector.
_{Sursă: Watts, N., et al., 2021
Notă: Datele se referă la regiunea europeană a OMS}

Probleme de sănătate

Condițiile climatice (temperatura, umiditatea și nivelul precipitațiilor) limitează distribuția geografică și sezonieră a bolilor infecțioase, iar vremea afectează momentul și intensitatea focarelor de boli. Vectorii purtători de boli de o importanță deosebită pentru Europa sunt țânțarii Aedes albopictus (un vector pentru chikungunya, dengue și dirofilariasis), țânțarii Aedes aegypti (un vector pentru chikungunya, dengue, febra galbenă și zika), țânțarii Culex (un vector pentru febra Nilului de Vest), fluturii de nisip Phlebotomus (un vector pentru leishmaniasis) și Ixodes ricinus căpușe (un vector pentru brelioza Lymeor și encefalita transmisă de căpușe). Pe lângă factorii climatici, riscurile regionale de îmbolnăvire sunt, de asemenea, afectate de factori precum utilizarea terenurilor, controlul vectorilor, comportamentul uman, comerțul și călătoriile la nivel mondial și capacitățile de sănătate publică.

Efecte observate

Temperaturile mai calde au permis multor vectori purtători de boli să-și extindă distribuția spre nord și la altitudini mai mari în Europa. Focarele locale de dengue, chikungunya, febra Nilului de Vest și chiar malaria au apărut în ultimii ani în sudul și sud-estul Europei (mai ales din 2010). Îmbunătățirea adecvării climatice pentru vectorii bolii a contribuit la apariția acestor focare.

Dengue duce în cea mai mare parte la o boală febrilă, dar formele severe includ febra hemoragică și moartea. Cazurile dengue transmise local în Europa continentală, unde este prezent A. albopictus, continuă să apară cu o frecvență mai mare. Până în 2010, Europa a fost lipsită de transmitere autohtonă dengue de la epidemia din 1927/28 din Grecia cu 82 de ani înainte. Primele rapoarte privind cazurile dengue contractate la nivel local au avut loc în Croația și Franța în 2010. De atunci, au apărut focare sporadice în 2013, 2014, 2015, 2018, 2019 și 2020 în Franța, Spania și Italia. O ipoteză cu privire la motivul pentru care frecvența acestor focare pare să crească este că schimbările climatice din sudul Europei au îmbunătățit adecvarea climatică pentru A. albopictus. Deși adecvarea medie pentru dengue a rămas scăzută în Europa, 2018 a fost cel mai potrivit an înregistrat până în prezent pentru ambele specii-vectori din această regiune, cu o modificare de 25 % față de valoarea de referință din anii 1950 pentru A. aegypti și de 60 % pentru A. albopictus. Tendințele în creștere pot fi observate în toate țările UE.

Encefalita transmisă de căpușe (TBE) și borrelioza Lyme (boala Lyme) sunt două dintre cele mai importante boli transmise de căpușe în Europa, ambele fiind transmise în principal prin Ixodes ricinus. Mai multe țări europene au raportat că Ixodes ricinus a migrat spre nord și la altitudini mai mari. Lyme are o incidență raportată de aproximativ 65000 de cazuri pe an în UE pe an. Raportarea anuală medie a cazurilor de TBE a crescut cu aproximativ 400 % în zonele endemice europene în ultimii 30 de ani, deși acest lucru este aproape sigur rezultatul unor metode și diagnostice mai solide de detectare. O incidență ridicată a ambelor boli este corelată cu ierni blânde și veri calde și umede.

Efecte preconizate

Se preconizează că un climat de încălzire va extinde zona adecvată pentru transmiterea bolilor transmise prin vectori în Europa, în special înspre nord. Analizele detaliate pentru infecțiile cu virusul West Nile, dengue și chikungunya sugerează că expansiunea ar avea loc în principal la marginea regiunilor actuale de transmitere. Cu toate acestea, într-un scenariu cu emisii ridicate în^secolul 21, o mare parte din sudul Europei riscă să fie invadată de Aedes aegypti care transmite dengue.

Prăspunsuri la olicie

Îmbunătățirea serviciilor de sănătate publică poate contracara extinderea vectorilor bolilor, cum ar fi vectorii de țânțari Aedes pe termen scurt și mediu, dar schimbările climatice vor face astfel de eforturi din ce în ce mai dificile și costisitoare. Prezența unor sisteme de sănătate eficiente și schimbările în utilizarea terenurilor ar trebui să fie suficiente pentru a preveni reapariția malariei în Europa, în pofida creșterii gradului de adecvare climatică.

Linkuri către informații suplimentare

• Indicatori privind adecvarea climatică pentru transmiterea bolilor infecțioase - chikungunya, dengue, malaria, virusul West Nile, Zika
  
• Indicatori privind adecvarea climatică pentru țânțarul tigru - adecvare, lungimea sezonului
  
• Pagini web cu informații despre boli și dovezi privind legăturile cu clima pentru chikungunya, dengue, febra Nilului de Vest, malarie, encefalită transmisă de căpușe
  
• Material video privind răspândirea țânțarilor și a bolilor transmise de țânțari în Europa
  
• Articole din Catalogul de resurse
  
• Organizație: Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor

Referințe

• EASAC, 2019, imperativul acțiunilor climatice pentru protejarea sănătății umane în Europa, Raport de politică al EASAC 38, European Academies Science Advisory Council (Consiliul consultativ științific al Academiilor Europene).

• Lillepold, K., et al., 2019, „Mai multe focare de boală arbovirală în Europa continentală ca urmare a încălzirii climatice?”, Journal of Travel Medicine 26(5), p. taz017 (DOI: 10.1093/jtm/taz017).

• Liu-Helmersson, J., et al., 2019, „Schimbările climatice pot permite infestarea cu Aedes aegypti în marile orașe europene până în 2100”, Environmental Research 172, pp. 693-699 (DOI: 10.1016/j.envres.2019.02.026).

• Semenza, J. C. și Suk, J. E., 2018, „Bolile transmise prin vectori și schimbările climatice: o perspectivă europeană”, FEMS Microbiology Letters 365(2) (DOI: 10.1093/femsle/fnx244).

• Watts, N., et al., 2021, „The 2020 report of The Lancet Countdown on health and climate change:”Raportul din 2020 al The Lancet Countdown privind sănătatea și schimbările climatice: răspunsul la crize convergente”, The Lancet 397(10269), p. 129-170.

• OMS Europa, 2018, Sănătate publică și politici de adaptare la schimbările climatice în Uniunea Europeană, Biroul regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății, Copenhaga.