Amenajarea teritoriului

Mesaje-cheie

• Planificarea utilizării terenurilor este identificată ca fiind unul dintre cele mai eficiente procese de facilitare a adaptării locale la schimbările climatice. Procesele și instrumentele existente disponibile prin procesul municipal de amenajare a teritoriului în UE, inclusiv planurile oficiale, zonarea și/sau autorizațiile de dezvoltare, contribuie la reducerea la minimum a riscurilor de dezvoltare pentru o municipalitate generate de impactul preconizat al creșterii inundațiilor, incendiilor forestiere, alunecărilor de teren și/sau al altor pericole naturale cauzate de schimbările climatice.

Impacturi, vulnerabilități și riscuri

Europa este unul dintre cele mai intens utilizate continente de pe glob. Acesta are cea mai mare proporție de terenuri (până la 80 %) utilizate pentru așezări, sisteme de producție (în special agricultură și silvicultură) și infrastructură. Cu toate acestea, cererile contradictorii privind utilizarea terenurilor apar adesea, necesitând decizii care implică compromisuri dificile.

Ocuparea terenurilor, extinderea urbană și activitățile economice conduc la fragmentarea habitatelor, reducând reziliența ecosistemelor. Fragmentarea afectează toate zonele Europei, chiar și pe cele foarte slab populate. Monitorizarea fragmentării sprijină acțiunile de politică menite să asigure că habitatele rămase pot sprijini biodiversitatea.

Planificarea utilizării terenurilor este identificată ca fiind unul dintre cele mai eficiente procese de facilitare a adaptării locale la schimbările climatice. Procesele și instrumentele existente disponibile prin procesul municipal de amenajare a teritoriului în UE, inclusiv planurile oficiale, zonarea și/sau autorizațiile de dezvoltare, contribuie la reducerea la minimum a riscurilor de dezvoltare pentru o municipalitate generate de impactul preconizat al creșterii inundațiilor, incendiilor forestiere, alunecărilor de teren și/sau al altor pericole naturale cauzate de schimbările climatice.

Cadrul de politică

Deciziile privind amenajarea teritoriului și gestionarea sunt luate, de obicei, la nivel local sau regional, de exemplu ca parte a planificării urbane sau a practicilor agricole și forestiere. Cu toate acestea, Comisia Europeană are un rol de jucat în asigurarea faptului că statele membre iau în considerare preocupările legate de mediu în planurile lor de amenajare a teritoriului și în practica gestionării integrate a terenurilor. De exemplu, aplicarea Directivei privind evaluarea strategică de mediu și a Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului, dar și a regulamentelor sectoriale, cum ar fi Directiva-cadru privind apa, Directiva privind inundațiile, politica agricolă comună, TEN-T, au un impact asupra politicilor locale de utilizare a terenurilor.

Modul în care ne utilizăm terenurile are cel mai mare impact asupra emisiilor noastre de gaze cu efect de seră. Mai mult de jumătate din emisiile noastre brute de gaze cu efect de seră (metan, dioxid de azot și dioxid de carbon) provin din agricultură. De exemplu, creșterea animalelor este responsabilă pentru o mare parte din emisiile noastre totale de metan. În iulie 2021, Comisia Europeană a adoptat o serie de propuneri legislative care stabilesc modul în care intenționează să realizeze neutralitatea climatică în UE până în 2050, inclusiv obiectivul intermediar de reducere netă cu cel puțin 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030. Pachetul propune revizuirea mai multor acte legislative ale UE privind clima, inclusiv a legislației privind transportul și utilizarea terenurilor.

În temeiul legislației actuale a UE adoptate în mai 2018, statele membre ale UE trebuie să se asigure că emisiile de gaze cu efect de seră contabilizate provenite din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor sau silvicultură sunt echilibrate printr-o eliminare contabilizată cel puțin echivalentă a CO₂ din atmosferă în perioada 2021-2030. Regulamentul LULUCF pune în aplicare acordul dintre liderii UE din octombrie 2014 potrivit căruia toate sectoarele ar trebui să contribuie la obiectivul UE de reducere a emisiilor pentru 2030, inclusiv sectorul exploatării terenurilor.

Economiile europene și bunăstarea umană depind de resursele naturale, inclusiv de materiile prime și de spațiu (resurse terestre), precum și de condițiile de mediu favorabile furnizării de aer curat, apă și alimente sănătoase. Al 8-lea program de acțiune pentru mediu s etseste unul dintre obiectivele prioritare: „progrese continue în ceea ce privește consolidarea și integrarea capacității de adaptare, inclusiv pe baza abordărilor ecosistemice, consolidarea rezilienței și a adaptării și reducerea vulnerabilității mediului, a societății și a tuturor sectoarelor economiei la schimbările climatice, îmbunătățind în același timp prevenirea dezastrelor legate de vreme și climă și pregătirea pentru acestea”. Una dintre condițiile favorizante pentru atingerea obiectivelor prioritare este abordarea degradării terenurilor și asigurarea protecției și a utilizării durabile a solului.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Evaluarea europeană a riscurilor climatice din 2024 oferă o evaluare cuprinzătoare a riscurilor climatice majore cu care se confruntă Europa în prezent și în viitor. Acesta identifică 36 de riscuri climatice majore care amenință securitatea noastră energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, sistemele financiare și sănătatea oamenilor, luând în considerare, de asemenea, riscul pentru sectorul amenajării teritoriului.

Serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre furnizează date prin teledetecție privind acoperirea terenurilor și schimbările în ceea ce privește acoperirea terenurilor. Serviciul funciar este împărțit în patru componente principale, dintre care două sunt cele mai importante legate de utilizarea terenurilor:

• Serviciul paneuropean oferă informații cu privire la ocuparea și utilizarea terenurilor și la modificările acestora, precum și cu privire la parametrii biogeofizici la scară europeană de înaltă rezoluție. Componenta paneuropeană este coordonată de Agenția Europeană de Mediu (AEM) și produce seturi de date CORINE privind acoperirea terenurilor, straturi de înaltă rezoluție, parametri biofizici și Serviciul european de mișcare la sol. Acoperirea terenului CORINE este prevăzută pentru 1990, 2000, 2006, 2012 și 2018. Acest set de date bazat pe vectori include 44 de clase de acoperire a terenurilor și de utilizare a terenurilor. Seria cronologică include, de asemenea, un strat de schimbare a terenului, evidențiind schimbările în ceea ce privește acoperirea și utilizarea terenului.
• Serviciul local se axează pe diferite hotspoturi, și anume zone care sunt predispuse la provocări și probleme de mediu specifice. Componenta locală este coordonată de Agenția Europeană de Mediu și își propune să furnizeze informații specifice și mai detaliate, care să vină în completarea informațiilor obținute prin intermediul componentei paneuropene. Componenta locală se axează pe diferite hotspoturi, și anume zone care sunt predispuse la provocări și probleme de mediu specifice.

Seturi de date Copernicus suplimentare, cum ar fi impermeabilitatea și alte niveluri tematice de înaltă rezoluție, precum și Atlasul urban au fost elaborate pentru a completa datele din seria cronologică Corine Land Cover și sunt utilizate pentru evaluări suplimentare, cum ar fi reciclarea terenurilor și fragmentarea peisajului.

Principala sursă de date a AEM este serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre, care include setul de date Corine Land Cover care a fost produs pentru 1990, 2000, 2006, 2012 și 2018 și se bazează pe cooperarea cu țările membre ale AEM și cu țările colaboratoare și cu programul Copernicus. Acesta este, de exemplu, baza indicatorului Land take. AEM primește asistență tehnică din partea Centrului tematic european pentru sisteme urbane, terestre și de sol (ETC/ULS).