Amenajarea teritoriului

Mesaje-cheie

• Amenajarea teritoriului este identificată ca fiind unul dintre cele mai eficiente procese de facilitare a adaptării locale la schimbările climatice. Procesele și instrumentele existente disponibile prin intermediul procesului municipal de planificare a utilizării terenurilor în UE, inclusiv planurile oficiale, zonarea și/sau autorizațiile de dezvoltare, contribuie la reducerea la minimum a riscurilor de dezvoltare pentru o municipalitate ca urmare a impactului preconizat al inundațiilor, incendiilor forestiere, alunecărilor de teren și/sau al altor pericole naturale cauzate de schimbările climatice.

Impacturi, vulnerabilități și riscuri

Europa este unul dintre cele mai intens utilizate continente de pe glob. Are cea mai mare proporție de terenuri (până la 80 %) utilizate pentru așezări, sisteme de producție (în special agricultură și silvicultură) și infrastructură. Cu toate acestea, cererile contradictorii de utilizare a terenurilor apar adesea, necesitând decizii care implică compromisuri dificile.

Ocuparea terenurilor, extinderea urbană și activitățile economice conduc la fragmentarea habitatelor, reducând reziliența ecosistemelor. Fragmentarea afectează toate zonele Europei, chiar și pe cele foarte slab populate. Monitorizarea fragmentării sprijină acțiunile de politică care vizează asigurarea faptului că habitatele rămase pot sprijini biodiversitatea.

Amenajarea teritoriului este identificată ca fiind unul dintre cele mai eficiente procese de facilitare a adaptării locale la schimbările climatice. Procesele și instrumentele existente disponibile prin intermediul procesului municipal de planificare a utilizării terenurilor în UE, inclusiv planurile oficiale, zonarea și/sau autorizațiile de dezvoltare, contribuie la reducerea la minimum a riscurilor de dezvoltare pentru o municipalitate ca urmare a impactului preconizat al inundațiilor, incendiilor forestiere, alunecărilor de teren și/sau al altor pericole naturale cauzate de schimbările climatice.

Cadrul de politică

Deciziile de amenajare și gestionare a teritoriului sunt luate, de obicei, la nivel local sau regional, de exemplu ca parte a planificării urbane sau a practicilor agricole și forestiere. Cu toate acestea, Comisia Europeană are un rol de jucat în asigurarea faptului că statele membre iau în considerare preocupările legate de mediu în planurile lor de dezvoltare a utilizării terenurilor și practică gestionarea integrată a terenurilor. De exemplu, aplicarea Directivei privind evaluarea strategică de mediu și a Directivei privind evaluarea impactului asupra mediului, dar și a reglementărilor sectoriale, cum ar fi Directiva-cadru privind apa, Directiva privind inundațiile, politica agricolă comună, TEN-T, au un impact asupra politicilor locale de utilizare a terenurilor.

Modul în care ne folosim terenurile are cel mai mare impact asupra emisiilor noastre de gaze cu efect de seră. Mai mult de jumătate din emisiile noastre brute de gaze cu efect de seră (metan, dioxid de azot și dioxid de carbon) provin din agricultură. De exemplu, creșterea animalelor este responsabilă pentru o mare parte din emisiile noastre totale de metan. În iulie 2021, Comisia Europeană a adoptat o serie de propuneri legislative care stabilesc modul în care intenționează să realizeze neutralitatea climatică în UE până în 2050, inclusiv obiectivul intermediar de reducere netă cu cel puțin 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030. Pachetul propune revizuirea mai multor acte legislative ale UE în domeniul climei, inclusiv a legislației privind transporturile și utilizarea terenurilor.

În temeiul legislației actuale a UE adoptate în mai 2018, statele membre ale UE trebuie să se asigure că emisiile de gaze cu efect de seră contabilizate provenite din exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor sau silvicultură sunt echilibrate printr-o eliminare contabilizată cel puțin echivalentă a CO₂ din atmosferă în perioada 2021-2030. Regulamentul LULUCF pune în aplicare acordul dintre liderii UE din octombrie 2014 conform căruia toate sectoarele ar trebui să contribuie la obiectivul UE de reducere a emisiilor până în 2030, inclusiv sectorul exploatării terenurilor.

Economiile europene și bunăstarea umană depind de resursele naturale, inclusiv de materiile prime și de spațiu (resurse terestre), precum și de condițiile de mediu favorabile furnizării de aer curat, apă și alimente sănătoase. Unul dintre obiectivele prioritare ale celui de Al optulea program de acțiune pentru mediu este„progresul continuu în ceea ce privește consolidarea și integrarea capacității de adaptare, inclusiv pe baza abordărilor ecosistemice, consolidarea rezilienței și a adaptării și reducerea vulnerabilității mediului, a societății și a tuturor sectoarelor economiei la schimbările climatice, îmbunătățind în același timp prevenirea dezastrelor meteorologice și climatice și pregătirea pentru acestea”. Una dintre condițiile favorizante pentru atingerea obiectivelor prioritare este abordarea degradării terenurilor și asigurarea protecției și a utilizării durabile a solului.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Evaluarea europeană a riscurilor climatice din 2024 oferă o evaluare cuprinzătoare a riscurilor climatice majore cu care se confruntă Europa în prezent și în viitor. Acesta identifică 36 de riscuri climatice majore care ne amenință securitatea energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, sistemele financiare și sănătatea oamenilor, având în vedere, de asemenea, riscul pentru sectorul amenajării teritoriului.

Serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre furnizează date prin teledetecție privind acoperirea terenurilor și modificările acoperirii terenurilor. Serviciul funciar este împărțit în patru componente principale, dintre care două sunt cele mai importante legate de utilizarea terenurilor:

• Serviciul paneuropean oferă informații cu privire la ocuparea și utilizarea terenurilor și la modificările acestora, precum și cu privire la parametrii biogeofizici la scară europeană la rezoluție înaltă. Componenta paneuropeană este coordonată de Agenția Europeană de Mediu (AEM) și produce seturi de date CORINE privind acoperirea terenurilor, straturi de înaltă rezoluție, parametri biofizici și Serviciul european de mișcare la sol. Acoperirea terenurilor CORINE este prevăzută pentru anii 1990, 2000, 2006, 2012 și 2018. Acest set de date bazat pe vectori include 44 de clase de acoperire a terenurilor și de utilizare a terenurilor. Seria cronologică include, de asemenea, un strat de schimbare a terenului, evidențiind schimbările în ceea ce privește acoperirea și utilizarea terenurilor.
• Serviciul local se axează pe diferite hotspoturi, și anume zone care sunt predispuse la provocări și probleme de mediu specifice. Componenta locală este coordonată de Agenția Europeană de Mediu și urmărește să furnizeze informații specifice și mai detaliate, care să vină în completarea informațiilor obținute prin intermediul componentei paneuropene. Componenta locală se axează pe diferite puncte fierbinți, și anume zone care sunt predispuse la provocări și probleme de mediu specifice.

Seturi suplimentare de date Copernicus, cum ar fi Imperviozitatea și alte straturi tematice de înaltă rezoluție, precum și Atlasul urban au fost dezvoltate pentru a completa datele din seriile cronologice Corine Land Cover și sunt utilizate pentru evaluări suplimentare, cum ar fi reciclarea terenurilor și fragmentarea peisajului.

Principala sursă de date a AEM este serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre, care include setul de date Corine Land Cover, care a fost produs pentru 1990, 2000, 2006, 2012 și 2018 și se bazează pe cooperarea cu țările membre ale AEM și cu țările colaboratoare, precum și pe programul Copernicus. Acesta este, de exemplu, baza indicatorului privind ocuparea terenurilor. AEM primește sprijin tehnic din partea Centrului tematic european pentru sisteme urbane, terestre și de sol (ETC/ULS).