5.3 Integrarea: Integrarea adaptării în instrumente și politici sectoriale

5.3 Integrarea: Integrarea adaptării în instrumente și politici sectoriale

Adoptarea și punerea în aplicare a obiectivelor și măsurilor de adaptare în politicile sectoriale și în instrumentele acestora sunt esențiale, deoarece schimbările climatice afectează practic toate sectoarele administrației și ale activităților socioeconomice, iar planurile de acțiune naționale sau subnaționale în materie de adaptare sunt, prin urmare, în cea mai mare parte documente de politică multisectoriale și transversale. Prin urmare, adaptarea nu poate fi realizată separat de politicile existente (de exemplu, legislație, sisteme de finanțare), de instrumente (de exemplu, legislație, strategii, planuri, programe, proiecte, finanțare, educație), de structurile de gestionare (de exemplu, rețele) și de procesele (de exemplu, în procesul decizional) din alte sectoare, ci trebuie pusă în aplicare în mare parte prin linii de acțiune sectoriale. Prin urmare, punerea în aplicare a adaptării necesită integrarea politicilor de adaptare în sectoare. O parte importantă a acestei integrări a adaptării este integrarea în instrumentele de politică sectorială. Principalul mijloc de realizare a integrării politicilor este guvernanța orizontală, care implică mecanisme, instituții și procese de coordonare, colaborare și colaborare în rețea.

Integrarea înseamnă, în esență, integrarea adaptării la toate nivelurile de elaborare a politicilor sectoriale, de la agende politice, legislații, strategii, instrumente (cum ar fi programe și planuri) până la bugete, proiecte și activități zilnice. Un obiectiv principal este de a obține coerența politicilor publice, și anume alinierea și armonizarea diferitelor politici sectoriale cu obiectivele de adaptare la schimbările climatice pentru a reduce la minimum conflictele, a evita compromisurile și a promova sinergiile reciproce în vederea obținerii unor rezultate comune generale în materie de adaptare.

În principiu, este disponibil un portofoliu larg de instrumente existente care pot fi utilizate pentru a pune în aplicare strategii de adaptare și planuri de acțiune la toate sectoarele și nivelurile, transformându-le într-un mijloc principal de realizare a integrării și a punerii în aplicare verticale. Integrarea adaptării în instrumentele de politică implică examinarea și revizuirea instrumentelor relevante existente, identificarea punctelor de intrare pentru adaptare și încorporarea obiectivelor și preocupărilor în materie de adaptare. În cazul în care modificările instrumentelor deja existente nu ar trebui să fie suficiente, trebuie elaborate și instituite noi instrumente pentru punerea în aplicare a adaptării. Este probabil ca o combinație amplă de instrumente de politică care să echilibreze stimulii „soft” și „hard” să fie cea mai eficace pentru punerea în practică a gamei largi de măsuri de adaptare prevăzute în mod obișnuit în planurile de acțiune pentru adaptare.

Instrumentele posibile pot acoperi următorul spectru:

• Instrumente juridice (legi, regulamente, decrete, instrumente juridice neobligatorii, cum ar fi standardele)
• Instrumente economice (finanțare, impozite, taxe, achiziții publice, granturi, împrumuturi, bazate pe piață)
• Instrumente de informare (studii, baze de date, campanii de informare, consiliere, cursuri de formare, orientare și asistență la locul de muncă, evenimente, site-uri web)
• Instrumente de parteneriat (acorduri de parteneriat public-privat, acorduri voluntare, proiecte de colaborare)
• Instrumente strategice/de planificare hibride (planuri, strategii, programe, instrumente de planificare, scheme de raportare)

Un exemplu de integrare a reglementărilor este elaborarea de planuri sectoriale de adaptare, care pot fi determinate de cerințe legale sau promovate de un cadru strategic general pentru integrare. Obligațiile obligatorii de elaborare a planurilor sectoriale de adaptare sau de integrare a adaptării în documentele de politică sectorială existente, astfel cum sunt în vigoare în unele țări europene, reprezintă cu siguranță un factor determinant pentru integrarea politicii de adaptare. Cu toate acestea, ele singure nu sunt suficiente pentru a asigura punerea în aplicare efectivă, dar ar trebui combinate cu forme „soft” de guvernanță orizontală. Acestea pot include acordarea unei marje de manevră adecvate reprezentanților sectorului pentru elaborarea în comun a măsurilor lor de adaptare respective, permițându-le astfel să își dezvolte responsabilitatea pentru punerea în aplicare, sau dezvoltarea unor soluții de adaptare care să fie atractive și adaptate sectoarelor și să aducă beneficii în propriul lor interes.

Integrarea adaptării la schimbările climatice la nivelul politicilor UE este un factor important al integrării politicii de adaptare la nivel național. Printre exemple se numără politicile UE privind gestionarea apei (Directiva-cadruprivind apa), gestionarea riscului de inundații (Directivaprivind inundațiile), reducerea riscului de dezastre (Mecanismulde protecție civilă), planificarea urbană (Agenda urbană a UE, Convenția primarilor pentru climă și energie) și infrastructura ecologică (Strategiaprivind infrastructura ecologică), precum și politicile transsectoriale, cum ar fi evaluarea impactului asupra mediului și polița de asigurare. Vă rugăm să consultați paginile sectoriale Climate-ADAPT pentru a vedea stadiul actual al integrării.

În plus, programele Interreg din regiunile de cooperare transnațională, strategiile macroregionale și convențiile internaționale sprijină integrarea adaptării în țările și regiunile europene la nivel de program și de proiect. Climate-ADAPT oferă informații cu privire la diverse politici ale UE în care integrarea adaptării la schimbările climatice este în curs de desfășurare sau explorată.