Adaptarea la schimbările climatice în zonele urbane

Orașele sunt centre vitale ale activităților economice și culturale din Europa. Acestea sunt deja afectate de pericole climatice, cum ar fi precipitațiile intense și valurile de căldură, care, în condițiile schimbărilor climatice, se preconizează că vor deveni mai intense și mai frecvente. Pe măsură ce schimbările climatice progresează, orașele trebuie să se adapteze pentru a rămâne viabile, funcționale și prospere în viitor. Adaptarea este procesul de adaptare la pericolele climatice și climatice reale sau preconizate, care urmărește să reducă impactul negativ sau să exploateze oportunitățile benefice. La fel ca în cazul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, există, de asemenea, o urgență în pregătirea pentru efectele inevitabile ale schimbărilor climatice. Orașele trebuie să acționeze acum pentru a evita sau a reduce decesele cauzate de condițiile meteorologice (de exemplu, din cauza valurilor de căldură) și pierderile economice cauzate de fenomenele climatice extreme în viitor. Până în aprilie 2020, aproape 3 000 de orașe din întreaga Europă s-au angajat să ia măsuri de adaptare în temeiul Convenției primarilor, iar acest număr este în creștere.

Creșterea preconizată a frecvenței și intensității pericolelor legate de climă – de exemplu, inundații, valuri de căldură, incendii forestiere și secete – necesită un răspuns nu numai din partea guvernelor naționale, ci și din partea autorităților locale. Adaptarea poate fi un proces puternic localizat datorită caracteristicilor geografice, sociodemografice sau economice specifice ale unui anumit loc. Autoritățile municipale și orășenești cunosc cel mai bine pericolele care apar la nivel local (a se vedea etapa 2.1)și cauzele specifice ale vulnerabilității din zona locală (de exemplu, caracteristicile populației, tipurile de infrastructură, sectoarele cele mai importante din punct de vedere economic etc.; a se vedea etapa 2.3)și, prin urmare, sunt bine plasate pentru a le aborda.

Adaptarea la schimbările climatice la nivel local – prin evitarea sau reducerea riscurilor – are sens din punct de vedere economic. Potrivit E3G, costurile economice generate de fenomenele meteorologice extreme pentru orașele din UE ar putea ajunge la peste 190 de miliarde EUR anual până în 2070, dacă nu se iau măsuri. De exemplu, în Copenhaga, inundațiile din centrul orașului cauzate de precipitațiile abundente din 2011 au provocat daune de peste 6 miliarde DKK (peste 800 de milioane EUR). Costurile potențiale ale viitoarelor precipitații au fost atât de ridicate încât au justificat cheltuirea a 12 miliarde DKK pentru peste 300 de proiecte de gestionare a apelor pluviale în oraș pe o perioadă de 20 de ani.

În plus, agențiile de rating de credit de top iau din ce în ce mai mult în considerare gradul de pregătire a orașelor în ceea ce privește schimbările climatice atunci când evaluează riscul de a le împrumuta bani. De asemenea, orașele care sunt sigure în fața dezastrelor naturale și în care este plăcut să trăiești (de exemplu, prin furnizarea de spațiu verde) tind să atragă și să păstreze mai multe investiții și forță de muncă calificată.