Integrarea adaptării la schimbările climatice în planurile de gestionare a zonelor costiere

Se preconizează că schimbările climatice vor avea un impact grav asupra zonelor de coastă din cauza creșterii nivelului mării și a modificărilor frecvenței și amplorii furtunilor grave și a valurilor de furtună conexe. Acest lucru poate provoca o creștere a riscului de inundații, eroziunea costieră și pierderea sistemelor joase (de exemplu, delte, lagune costiere și insule-barieră) din cauza inundațiilor permanente. Creșterea nivelului mării poate, de asemenea, să inducă sau să sporească intruziunea apei sărate în sistemele de apă dulce, punând în pericol și mai mult ecosistemele costiere. În plus, creșterea preconizată a temperaturilor apei de mare va contribui la restructurarea ecosistemelor marine, cu implicații asupra circulației oceanelor, a ciclului biogeochimic și a randamentului pescuitului. Sistemele biologice vor fi, de asemenea, afectate de acidificarea oceanelor.

Provocările legate de schimbările climatice în zonele de coastă trebuie abordate prin abordări integrate și ecosistemice, luând în considerare și alte presiuni, cum ar fi concentrarea tot mai mare a populației umane, a activităților și a așezărilor din zonele de coastă. Managementul integrat al zonelor costiere (ICZM) este un proces recunoscut pentru a face față provocărilor costiere actuale și pe termen lung, inclusiv schimbărilor climatice. ICZM promovează o abordare strategică (vizionare pe termen lung), integrată și adaptivă a planificării și gestionării zonelor costiere pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a zonelor costiere. ICZM trebuie să recunoască în mod explicit incertitudinea condițiilor viitoare, oferind oportunități de a discuta scenarii viitoare alternative asociate cu schimbările climatice. Aceasta ar trebui să promoveze o gestionare flexibilă a zonei costiere, prin asigurarea unei monitorizări adecvate a punerii în aplicare a planului, a revizuirii periodice a acestuia, precum și a perfecționării și îmbunătățirii rezultatelor în conformitate cu abordarea bazată pe învățare prin practică. ICZM își propune să ofere un context mai bun pentru a beneficia de sinergii și pentru a echilibra neconcordanțele dintre diferitele politici și sectoare. Din această perspectivă, implicarea părților interesate și integrarea verticală și orizontală între autoritățile și sectoarele (naționale, regionale și locale) sunt factori-cheie ai procesului ICZM.

Abordarea strategică impusă de Recomandarea 2002/413/CE privind ICZM include principiul general al unei abordări ecosistemice pentru a menține integritatea și funcționarea zonelor costiere împotriva amenințărilor reprezentate de schimbările climatice. Mai multe țări europene au promovat inițiativele ICZM, inclusiv strategii, planuri și programe. Până în 2011, progresele înregistrate de statele membre în direcția ICZM au fost urmărite de studiul UE intitulat Analysis of Member States progress reports on Integrated Coastal Zone Management (Analiza rapoartelor intermediare ale statelor membre privind managementul integrat al zonelor costiere), care face trimitere la dispozițiile Recomandării UE privind ICZM (2002/413/CE). Directiva UE din 2014 privind amenajarea spațiului maritim (MSP) recomandă statelor membre să ia în considerare interacțiunile dintre uscat și mare în elaborarea planurilor lor privind amenajarea spațiului maritim. Prin urmare, se preconizează că planurile privind amenajarea spațiului maritim care urmează să fie finalizate în 2021 de către țările UE vor include, de asemenea, concepte și conținuturi relevante ale ICZM. Practicile și acțiunile-pilot privind ICZM în toate statele membre sunt stocate în Atlasul european al mărilor, care cuprinde rezultatele proiectului Ourcoast, și în Platforma europeană de amenajare a spațiului maritim.

Planurile costiere de combatere a eroziunii și a inundațiilor (denumite adesea planuri de gestionare a țărmului, planuri de apărare a zonelor costiere, planuri de acțiune pentru protecția zonelor costiere etc.) oferă o evaluare a riscurilor costiere în rândul instrumentelor legate de ICZM. Acestea prezintă, de asemenea, un cadru pe termen lung (inclusiv acțiuni concrete) pentru a reduce în mod durabil aceste riscuri pentru oameni și pentru mediul costier. Aceste planuri sunt documente operaționale la nivel înalt care formează un element important al strategiilor de gestionare a riscurilor de inundații și de eroziune costieră. Acestea se bazează adesea pe identificarea unităților de gestionare care pot fi delimitate în funcție de criteriile hidraulice, morfologice și de transport al sedimentelor. Având în vedere schimbările climatice și creșterea nivelului mării, opțiunile de gestionare a țărmului pot include o gamă largă de intervenții ecologice (de exemplu, hrănirea plajelor și a plajelor, construirea și consolidarea dunelor, refacerea și gestionarea zonelor umede costiere) și gri (de exemplu, porți pentru valuri de furtună și bariere împotriva inundațiilor; groine, diguri și recife artificiale; pereți de mare și debarcadere).

Implicarea și participarea părților interesate sunt câteva dintre principiile și cerințele esențiale ale unui proces ICZM. Recomandarea UE din 2002 privind ICZM subliniază importanța implicării tuturor părților și a tuturor nivelurilor implicate (inclusiv administrațiile naționale, regionale și locale, operatorii economici, actorii sociali, organizațiile neguvernamentale, organizațiile care reprezintă comunitățile locale, instituțiile de cercetare etc.) în procesul ICZM și în elaborarea strategiilor și planurilor aferente. Participarea părților interesate este considerată o activitate transversală relevantă pentru toate etapele procesului ICZM; prin urmare, stabilirea acesteia dintr-un stadiu incipient este vitală. Unele aspecte ale procesului ICZM sunt deosebit de relevante pentru participarea părților interesate, și anume schimbul de date și informații, acordul comun privind obiectivele strategice și viziunea viitoare, obținerea consensului și acceptarea publică a strategiilor și planurilor ICZM, comunicarea transparentă, monitorizarea și ajustarea punerii în aplicare a ICZM. Într-adevăr, politicile, strategia și planul privind zonele de coastă pot fi puse în aplicare cu succes numai dacă se asigură participarea și sprijinul deplin al părților interesate.

Există mai multe modalități diferite de participare a publicului la ICZM, inclusiv:

• Informarea publicului cu privire la procesul, obiectivele și rezultatele progreselor ICZM;

• creșterea gradului de sensibilizare a publicului și dezvoltarea oportunităților de formare privind aspectele costiere și principiile ICZM;
• Implicarea părților interesate în pregătirea deciziilor care formează strategia și/sau planul ICZM;
• Construirea de alianțe strategice sau parteneriate între diferite subiecte (de exemplu, autorități locale, experți și comunități locale) pentru a promova și a pune în aplicare ICZM.

Cooperarea transfrontalieră este recomandată nu numai pentru a asigura coerența și coordonarea strategiilor și planurilor ICZM elaborate de țările învecinate, ci și pentru a partaja și a reuni resursele și competențele în abordarea aspectelor transfrontaliere, de exemplu: gestionarea durabilă a resurselor limitate (de exemplu, zăcăminte de nisip submarin, care sunt resurse strategice pentru hrănirea plajelor în unele zone marine), conservarea stocurilor de pește la nivel de bazin sau subbazin, crearea de rețele între zonele costiere și marine protejate, dezvoltarea unei viziuni economice comune și a unor strategii de stimulare a investițiilor în dezvoltarea durabilă etc. Participarea publicului poate implica mai mult timp pentru luarea unei decizii, dar poate promova un proces mai eficient din punctul de vedere al costurilor și poate oferi alegeri acceptate.

Principalii factori de succes ai ICZM pentru adaptarea zonelor costiere la schimbările climatice pot fi identificați în unele dintre principiile și abordările sale cheie, și anume: 

• (Coordonarea între administrații și integrarea competențelor dincolo de fragmentarea sectorială;
• cooperarea transfrontalieră în chestiuni transfrontaliere comune;
• implicarea părților interesate și participarea publicului, în special pentru a asigura acceptarea de către public a strategiei și a planului ICZM;

• Viziune pe termen lung și abordare adaptivă a managementului;
• Furnizarea unui cadru general care să poată fi orientat către particularitățile locale și la diferite scări (de la nivel național la nivel local). 

ICZM poate fi stimulată prin inițiative care facilitează schimbul de bune practici între părțile interesate, factorii de decizie și factorii de decizie. Platforma ICZM gestionată de UNEP/MAP PAP RAC (în special pentru regiunea mediteraneeană) și Platforma MSP (la nivel european) sunt instrumente importante care acționează în această direcție. Potrivit raportului intitulat „The way to a regional framework for ICZM in the Mediterranean 2017-2021” (Calea către un cadru regional pentru ICZM în Marea Mediterană 2017-2021), elementele care pot afecta negativ procesul ICZM, împiedicând punerea sa reală în aplicare, sunt:

• Aspecte legate de guvernanță, de exemplu lipsa angajamentului politic, lipsa unei viziuni și a unor priorități comune, lipsa unei conduceri recunoscute, lipsa coordonării.
• aspecte juridice și instituționale; necesitatea de a adapta legislația națională pentru a raționaliza ICZM, lipsa strategiilor naționale, lipsa de coerență între legislația națională și cea subnațională;

• informații și cunoștințe; lipsa bazelor de date comune, a instrumentelor și platformelor GIS, accesul limitat la informațiile și cunoștințele existente;
• Capacitate și competențe; necesitatea de a forma părțile interesate din domeniul ICZM, lipsa de expertiză.

O mai bună înțelegere și demonstrare a beneficiilor socioeconomice concrete (pe lângă beneficiile de mediu care sunt, în general, mai bine cunoscute și mai ușor de perceput), în special pentru comunitățile costiere locale, ar consolida punerea în aplicare reală a proceselor ICZM și acceptarea pe scară largă a strategiilor și planurilor ICZM.

Costurile elaborării și punerii în aplicare a strategiilor și planurilor ICZM sunt foarte specifice sitului, în funcție de domeniul de aplicare, de abordarea adoptată, de scara spațială avută în vedere, de etapele puse în aplicare în cadrul procesului ICZM etc. Începând din 1985, UNEP/MAP PAP RAC a coordonat Programul de management al zonelor costiere (PAC), cu scopul de a pune în aplicare proiecte practice de management al zonelor costiere în anumite zone costiere mediteraneene, aplicând ICZM ca un cadru major și facilitând astfel punerea în aplicare a Protocolului privind managementul integrat al zonelor costiere în țările mediteraneene. Proiectele au un buget mediu de 300 000 EUR, furnizat de Fondul fiduciar pentru Mediterana și de fondurile naționale, regionale și locale. 

Principalul beneficiu preconizat este gestionarea durabilă a spațiului costier și a resurselor terestre și marine aferente. Acest lucru implică echilibrul diferitelor obiective și nevoi, cum ar fi: dezvoltarea economică, inclusiv beneficiile pentru comunitățile locale, beneficiile sociale care asigură faptul că coasta este un loc atractiv și sigur în care oamenii trăiesc și muncesc, protecția calității mediului costier și conservarea habitatelor costiere și a biodiversității. Într-adevăr, se preconizează că ICZM va depăși fragmentarea competențelor și va promova în mod activ integrarea între sectoare și diferite administrații. De asemenea, pe baza publicației proiectului Ourcoast „Beneficiile socioeconomice ale practicilor ICZM în Europa”, pot fi identificate următoarele beneficii legate de guvernanță și de aspectele socioeconomice ale ICZM:

• Îmbunătățirea schimbului de date și informații, cu posibila reducere a costurilor de colectare și achiziție a datelor;
• reducerea costurilor legate de lipsa de coordonare între diferitele autorități;
• un proces decizional îmbunătățit și o amenajare mai coerentă a spațiului costier, care pot, de asemenea, să accelereze procedurile birocratice și să îmbunătățească climatul de investiții;

• reducerea conflictelor și a costurilor de tranziție aferente între activitățile umane (inclusiv protecția naturii) care au loc de-a lungul coastei și posibila valorificare a sinergiei în utilizarea aceluiași spațiu costier;
• îmbunătățirea conservării calității mediului, a conservării naturii și a conservării resurselor costiere și marine, care reprezintă baza fundamentală pentru unele activități economice costiere (de exemplu, pescuitul și acvacultura sau scăldatul și turismul naturalist);
• sustenabilitatea socioeconomică a comunităților costiere;
• O mai bună pregătire pentru schimbările climatice și, prin urmare, reducerea costurilor de adaptare.

Recomandarea 2002/413/CE a Parlamentului European și a Consiliului identifică principiile generale ale abordării ICZM. Acesta promovează dezvoltarea strategiilor naționale ICZM și cooperarea transfrontalieră în planificarea și gestionarea zonelor costiere. În martie 2013, Comisia a lansat o inițiativă care propune o directivă de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim și managementul integrat al zonelor costiere [CE COM(2013) 133], cu scopul de a promova creșterea durabilă a economiilor maritime și costiere și utilizarea durabilă a resurselor marine și costiere. Directiva de instituire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim în Europa, aprobată în cele din urmă, se axează mai degrabă pe amenajarea spațiului maritim decât pe abordarea explicită a ICZM. Cu toate acestea, directiva subliniază importanța luării în considerare a interacțiunilor dintre uscat și mare. În mod specific, articolul 7 prevede: „Pentru a ține seama de interacțiunile dintre uscat și mare în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), în cazul în care acest lucru nu face parte din procesul de amenajare a spațiului maritim ca atare, statele membre pot utiliza alte procese formale sau informale, cum ar fi managementul integrat al zonelor costiere. Rezultatul este reflectat de statele membre în planurile lor de amenajare a spațiului maritim”.

După ce a fost ratificat de șase țări (inclusiv de Uniunea Europeană), la 24 martie 2011 a intrat în vigoare Protocolul privind managementul integrat al zonelor costiere la Convenția de la Barcelona. Această etapă a implicat faptul că protocolul a devenit parte a legislației UE, devenind obligatoriu din punct de vedere juridic pentru țările mediteraneene. „Cadrul regional comun (CCR) pentru ICZM”(2019) este instrumentul strategic menit să faciliteze punerea în aplicare a Protocolului ICZM în conformitate cu principii comune. CRF introduce amenajarea spațiului marin (MSP) ca principal instrument și proces pentru punerea în aplicare a ICZM în partea marină a zonei costiere și, în special, pentru planificarea și gestionarea durabilă a acesteia.

De obicei, elaborarea unei strategii și a unui plan IC Z M poate necesita 2-4 ani. 

Planurile ICZM se bazează pe o viziune pe termen lung, în special atunci când se iau în considerare în mod explicit schimbările climatice. Planurile propun, de regulă, măsuri pentru o perioadă de 10-15 ani, inclusiv măsuri pe termen scurt (1-2 ani), pe termen mediu (2-5 ani) și pe termen lung. Soluțiile avute în vedere trebuie să fie adaptabile la incertitudini, iar planul trebuie revizuit periodic în conformitate cu cele mai recente cunoștințe privind dinamica zonelor costiere și scenariile de schimbare a limelor.