eea flag

Chikungunya este transmis la om prin țânțari infectați cu virusul chikungunya (CHIKV). La nivel global, boala afectează mai mult de 1 milion de persoane în fiecare an. În Europa, chikungunya este răspândită în cea mai mare parte de călători. Boala are simptome similare (febră și dureri articulare) ca și alte boli virale cu o distribuție geografică suprapusă, cum ar fi dengue. Prin urmare, mulți pacienți sunt diagnosticați greșit, iar impactul socio-economic și povara totală a bolilor sunt probabil subestimate (Kam et al., 2015).

Rata de notificare Chikungunya (hartă) și cazurile raportate (grafic) în Europa

Sursă: ECDC, 2023, Atlasul de supraveghere al bolilor infecțioase

Note:

Harta și graficul prezintă date pentru țările membre ale SEE, cu excepția Bulgariei, Ciprului, Danemarcei, Islandei, Norvegiei, Elveției și Türkiye din cauza absenței datelor. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea oficială sau acceptarea de către Uniunea Europeană. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea oficială sau acceptarea de către Uniunea Europeană.

Boala este cu declarare la nivelul UE,darperioada de raportare variază de la o țară la alta.

Atunci când țările raportează zero cazuri, rata de notificare de pe hartă este indicată ca „0”. Atunci când țările nu au raportat boala într-un anumit an, rata nu este vizibilă pe hartă și este etichetată drept „neraportată” (actualizată ultima dată în aprilie 2023).

Sursă și transmisie

CHIKV este transmis în principal între oameni prin intermediul țânțarilor Aedes. Acești țânțari mușcă la lumina zilei, cu vârfuri de activitate dimineața devreme și după-amiaza târziu. Un țânțar neinfectat se poate infecta cu virusul atunci când se hrănește cu o persoană sau un animal infectat. După o scurtă perioadă de replicare a virusului, țânțarul infectat poate transmite virusul oamenilor neinfectați cu o mușcătură (Tsetsarkin et al., 2016) și rămâne infecțios pentru tot restul vieții sale (Mbaika et al., 2016). Comparativ cu alte virusuri transmise de țânțari, CHIKV se poate muta într-o nouă gazdă mai repede, cu ciclul complet de transmitere – de la om la țânțar și înapoi la un alt om – care are loc în mai puțin de o săptămână. În Europa, transmisia locală a fost raportată pentru prima dată în 2007 în nord-estul Italiei. Majoritatea cazurilor care apar în Europa (> 90 %) sunt legate de călătorii.

Dintre speciile de țânțari Aedes prezente în Europa, Ae.albopictus – țânțarul tigru asiatic – este responsabil pentru majoritatea transmisiilor CHIKV și pentru cele mai mari focare de boli. Une.albopictus a fost detectat pentru prima dată în Europa în 1979 și este prezent în prezent în 28 de țări europene (ECDC, 2021b). Specia prosperă într-o arie geografică mai largă decât Ae. Aegypti – țânțarul cu febră galbenă – care este, de asemenea, un vector eficient, dar încă destul de rar în Europa și în zonele învecinate. Cu toate acestea, este stabilit în Madeira (Portugalia), sudul Rusiei și Georgia și a fost introdus în Türkiye, Insulele Canare (Spania) și Cipru (ECDC, 2021a; Miranda et al., 2022).

Efecte asupra sănătății

Chikungunya se poate manifesta ca o boală acută, de la care pacienții se pot recupera rapid (în mai puțin de două săptămâni) sau care pot progresa la o boală cronică care durează săptămâni până la ani. De obicei, pacienții încep să se simtă rău la 4-8 zile după o mușcătură de țânțar. Boala provoacă o febră bruscă ridicată, asociată frecvent cu articulații dureroase, care necesită odihnă la pat. În plus, pacienții pot suferi de umflarea gleznelor și încheieturilor, a mușchilor durerosi, a durerilor de cap, a erupțiilor cutanate, a grețurilor sau a oboselii (OMS, 2022). Majoritatea persoanelor infectate suferă doar ușor și aproximativ 15 % nu prezintă niciun simptom. În aceste cazuri, recuperarea completă este comună și imunitatea împotriva CHIKV este considerată a fi pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, atunci când boala este gravă, pacienții pot fi spitalizați din cauza erupțiilor cutanate severe, infecții neurologice, inflamații ale mușchiului cardiac, infecții hepatice sau chiar insuficiență multi-organ. Astfel de complicații grave sunt destul de neobișnuite, dar pentru sugari sau chikungunya în vârstă poate pune viața în pericol (Burt et al., 2017).

Morbiditate

În țările membre ale SEE (cu excepția Bulgariei, Ciprului, Danemarcei, Islandei, Norvegiei, Elveției și Türkiye din cauza absenței datelor), în perioada 2008-2021:

  • 3771 de cazuri, din care > 90 % sunt cazuri importate (ECDC, 2023)
  • Rata de notificare UE/SEE a fost mai mică de 1 cazuri la 100000 de locuitori în 2020
  • Rareori se termină fatal: nu s-au înregistrat încă decese legate de Chikungunya în Europa
  • Numărul de cazuri a variat anual în perioada 2015-2019, între 111 în 2018 și 534 în 2015, fără o tendință evidentă. În 2020 și 2021, au fost raportate doar 59 și 13 cazuri. Aceste cifre reduse sunt, probabil, legate de măsurile legate de pandemia de COVID-19 și de subraportarea acestora.
  • Transmiterea locală de chikungunya este rară în Europa, dar cazurile dobândite la nivel local au fost raportate în Franța și Italia în 2017 (17 și, respectiv, 277 de cazuri), în Franța în 2014 (11 cazuri) și în 2010 și în Italia în 2007.

(ECDC, 2014-2022)

Distribuția în rândul populației

  • Grupa de vârstă cu cea mai mare rată a bolilor din Europa: 25-64 de ani (ECDC, 2014-2022)
  • Grupuri cu risc de boală severă: sugari, vârstnici, persoane cu o stare de sănătate preexistentă
  • Grupuri cu risc crescut de infecție: lucrătorii migranți și călătorii

Sensibilitate climatică

Adecvarea climatică

Țânțarul Ae.albopictus, cel mai important vector al CHIKV, poate supraviețui într-o gamă largă de condiții climatice și a fost găsit la altitudini de până la 1 200 m deasupra nivelului mării. Ouăle sale sunt foarte rezistente atât la temperaturi ridicate, cât și la temperaturi scăzute, precum și la perioade prelungite de secetă. Iernile blânde, cu temperaturi minime de -5 °C, permit stabilirea unei populații stabile de țânțari (Waldock et al., 2013), lafel ca precipitațiile abundente și inundațiile la începutul verii care stabilesc ariile de reproducere a țânțarilor (Tran et al., 2013). Temperatura medie optimă pentru transmiterea CHIKV este de 27 °C, la care încărcătura virală din saliva lui A e.albopictuseste cea mai mare (Alto et al., 2018). Cu toate acestea, acești țânțari sunt capabili să transmită CHIKV chiar și la 20 °C, ceea ce confirmă adecvarea climatică a Europei pentru acest vector CHIKV (Mercier et al., 2022). Ae. aegypti – o specie de țânțari mai puțin importantă cu potențialul de a transmite chikungunya în Europa – are o toleranță mai restrânsă la temperatură și nu supraviețuiește temperaturilor sub 4 °C (Brady et al., 2013). Pe de altă parte, această specie și încărcătura virală din saliva sa sunt relativ insensibile la variațiile de temperatură diurnă (Alto et al., 2018).

Caracterul sezonier

În Europa, nu există o tendință sezonieră clară în ceea ce privește numărul de cazuri de chikungunya. În câțiva ani, cazurile reflectă o transmitere crescută a virusului în țările probabile de infecție din cauza condițiilor climatice favorabile activității vectoriale și reproducerii virale în perioada respectivă a anului. Într-o măsură mai mică, variația numărului de călători care efectuează reglaje contribuie la caracterul sezonier al cazurilor legate de călătorie (ECDC, 2014-2022).

Impactul schimbărilor climatice

Schimbările climatice din Europa, inclusiv temperaturile medii mai ridicate, umiditatea și intensitatea precipitațiilor, conduc la o mai bună adecvare climatică pentru Ae.albopictus, prin urmare, riscuri mai mari pentru infecțiile cu chikungunya în majoritatea regiunilor Europei (Jourdain et al., 2020; Mercier et al., 2022). Adecvarea climatică pentru transmiterea de chikungunya în Europa a crescut deja în ultimele decenii, iar în viitor se preconizează că atât indicele de adecvare pentru țânțarul de tigru, cât și durata sezonului său activ vor crește în continuare în mai multe țări. Temperaturile mai ridicate conduc la condiții mai favorabile pentru reproducerea țânțarilor, la creșterea ratei de incubație a ouălor și la dezvoltarea mai rapidă a larvelor Ae.albopictus, precum și a anotimpurilor active mai lungi pentru țânțari. Acest lucru provoacă populații mai mari de țânțari și mai multe mușcături de țânțari. În plus, temperaturile medii mai ridicate din timpul verii promovează replicarea virusului în țânțari. Se preconizează că o umiditate mai mare va prelungi durata de viață a țânțarilor (Marini et al., 2020). Un studiu privind împrejurimile râurilor Rin și Rhone a identificat aceste medii ca puncte fierbinți pentru activitatea țânțarilor și focarele de boli în Europa (Tjaden et al., 2017). În Europa Centrală, în special în Franța și Italia, seașteaptăca populațiile de țânțari albopictus să se stabilească. Populațiile dealbopictusstabile s-au regăsit deja la altitudini mai mari de 900 m deasupra nivelului mării în centrul Italiei, unde temperaturile din timpul iernii scad la -5 °C. Țânțarii se așteaptă să se răspândească în regiuni și mai înalte în viitor (Romiti et al., 2022) și spre nord (Peach et al., 2019). Cu toate acestea, în alte țări care au în prezent condiții adecvate pentru populațiile de țânțari, cum ar fi nordul Italiei, creșterea preconizată a secetei de vară reduce adecvarea habitatului pentru țânțarii de tigru (Tjaden et al., 2017).

Pe continentul european, se așteaptă, de asemenea, o extindere a populației de țânțari Ae.aegypti. Această specie are un interval de temperatură preferat mai restrâns și va beneficia în principal de creșterea temperaturii care face clima Europei mai potrivită pentru supraviețuirea sa (Medlock and Leach, 2015).

Prevenire și tratament

Prevenire

  • Protecția personală: îmbrăcăminte cu mâneci lungi, repelente pentru țânțari, plase sau ecrane și evitarea habitatelor țânțarilor
  • Controlul țânțarilor: gestionarea mediului, de exemplu reducerea la minimum a posibilităților de reproducere în ape naturale și artificiale deschise și măsuri biologice sau chimice (de exemplu, a se vedea activitățile grupului de acțiune pentru controlul țânțarilor din Germania)
  • Sensibilizarea cu privire la simptomele bolii, transmiterea bolilor și riscurile de mușcătură de țânțari
  • Monitorizarea și supravegherea activă a țânțarilor, a cazurilor de boală și a mediului (de exemplu, a se vedea studiile de cazaleinițiativei„Mückenatlas” sau ale proiectului EYWA)
  • Vaccinurile sunt în faze ale studiilor clinice, dar nu sunt încă gata de utilizare

Tratament

  • Nu există terapie antivirală specifică și eficientă
  • Rehidratare și odihnă la pat
  • Pentru cazurile grave: medicamente pentru durere, medicamente care reduc febra sau tratamente pentru artrită

Referințe

Alto, B. W. et al., 2018, Diurnal Temperature Range și Chikungunya Virus Infection in Invazive Mosquito Vectors, Journal of Medical Entomology 55(1), 217-224. https://doi.org/10.1093/jme/tjx182

Brady, O. J. et al., 2013, Modelling adult Aedes aegypti and Aedes albopictus supraviețuire la diferite temperaturi în laboratoare și câmpuri, Parasites & Vectors 6(351), 1-11. https://doi.org/10.1186/1756-3305-6-351

Burt, F. J. et al., 2017, virusul Chikungunya: O actualizare privind biologia și patogeneza acestui agent patogen emergent, The Lancet Infectious Diseases 17(4), e107–e117. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(16)30385-1

ECDC, 2021a, Aedes aegypti – actuala distribuție cunoscută: Martie 2021. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/aedes-aegypti-current-known-distribution-march-2021. Accesat ultima dată în decembrie 2022.

ECDC, 2021b, Aedes albopictus – actuala distribuție cunoscută: Martie 2021. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/aedes-albopictus-current-known-distribution-march-2021. Accesat ultima dată în decembrie 2022.

ECDC, 2014-2022, Rapoarte epidemiologice anuale pentru perioada 2012-2020 – boala virusului Chikungunya. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/all-topics-z/chikungunya-virus-disease/surveillance-and-disease-data/annual-epidemiological-reports. Accesat ultima dată în aprilie 2023.

ECDC, 2023, Surveillance Atlas of Infectious Diseases (Atlasul de supraveghere al bolilor infecțioase). Disponibil la adresa https://atlas.ecdc.europa.eu/public/index.aspx. Accesat ultima dată în aprilie 2023.

Jourdain, F. et al., 2020, De la import la transmiterea autohtonă: Factori determinanți ai apariției Chikungunya și dengue într-o zonă temperată, PLOS Neglected Tropical Diseases 14(5), e0008320. https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0008320

Kam, Y.-W. et al., 2015, Sero-Prevalence and Cross-Reactivity of Chikungunya virus specific Anti-E2EP3 Anticorpes in Arbovirus -Infected Diseases 9(1), e3445. https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0003445

Marini, G. et al., 2020, Influence of Temperature on the Life-Cycle Dynamics of Aedes albopictus Population Established at Temperate Latitudes: Un experiment de laborator, Insecte 11(11), 808. https://doi.org/10.3390/insects11110808

Mbaika, S. et al., 2016, Competența vectorială a Aedes aegypti în transmiterea virusului Chikungunya: Efectele și implicațiile temperaturii de incubare extrinsecă asupra ratelor de diseminare și de infectare, Virology Journal 13(114), 1-9. https://doi.org/10.1186/s12985-016-0566-7

Medlock, J. M. și Leach, S. A., 2015, Efectul schimbărilor climatice asupra riscului de îmbolnăvire cu transmitere prin vectori în Regatul Unit, The Lancet Infectious Diseases 15(6), 721-730. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(15)70091-5

Mercier, A. et al., 2022, Impact of temperature on Dengue and chikungunya transmission by the țânquito Aedes albopictus, Scientific Reports 12(6973), 1-11. https://doi.org/10.1038/s41598-022-10977-4

Miranda, M. Á. et al., 2022, AIMSurv: Prima supraveghere paneuropeană armonizată a speciilor de țânțari invazivi Aedes cu relevanță pentru bolile cu transmitere prin vectori umani, Gigabyte 2022, 1-13. https://doi.org/10.46471/gigabyte.57

Peach, D. A. et al., 2019, distribuții modelate ale Aedes japonicus japonicus și Aedes togoi (Diptera: Culicidae) în Statele Unite, Canada și nordul Americii Latine, Journal of Vector Ecology 44(1), 119-129. https://doi.org/10.1111/jvec.12336

Romiti, F. et al., 2022, Aedes albopictus abundență și fenologie de-a lungul unui gradient altitudinal în regiunea Lazio (centrul Italiei), Parasites Vectors 15(92), 1-11. https://doi.org/10.1186/s13071-022-05215-9

Tjaden, N. B. et al., 2017, Modelarea efectelor schimbărilor climatice globale asupra transmiterii Chikungunya în secolul XXI, Scientific Reports 7(3813), 1-11. https://doi.org/10.1038/s41598-017-03566-3

TRAN, A. et al., 2013, A Rainfall- and Temperature-Driven Abundance Model for Aedes albopictus Populations, International Journal of Environmental Research and Public Health 10(5), 1698-1719. https://doi.org/10.3390/ijerph10051698

Tsetsarkin, K. A. et al., 2016, Transmiterea interspeciilor și apariția virusului chikungunya, Current Opinion in Virology 16, 143-150. https://doi.org/10.1016/j.coviro.2016.02.007

Waldock, J. et al., 2013, The role of environmental variables on Aedes albopictus biology and chikungunya epidemiology, Pathogens and Global Health 107(5), 224-241. https://doi.org/10.1179/2047773213Y.0000000100

OMS (2022). Organizația Mondială a Sănătății, https://www.who.int/. Accesat ultima dată în august 2022.

Linkuri către informații suplimentare

Language preference detected

Do you want to see the page translated into ?

Exclusion of liability
This translation is generated by eTranslation, a machine translation tool provided by the European Commission.