Chikungunya

Chikungunya se transmite la om prin țânțari infectați cu virusul Chikungunya (CHIKV). La nivel global, boala afectează mai mult de 1 milion de persoane în fiecare an. În Europa, Chikungunya este răspândită în cea mai mare parte de călători. Boala are simptome similare (febră și dureri articulare) cu alte boli virale cu o distribuție geografică care se suprapune, cum ar fi febra denga. Prin urmare, mulți pacienți sunt diagnosticați greșit, iar impactul socioeconomic și povara totală a bolii sunt probabil subestimate (Kam et al., 2015).

Rata de notificare Chikungunya (hartă) și cazurile raportate (grafic) în Europa

_{Sursă: ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase}

_{Observații: Harta și graficul prezintă date pentru țările membre ale SEE. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Boala este cu declarare obligatorie la nivelul UE, dar perioada de raportare variază de la o țară la alta. Atunci când țările raportează zero cazuri, rata de notificare pe hartă este afișată ca „0”. Atunci când țările nu au raportat boala într-un anumit an, rata nu este vizibilă pe hartă și este etichetată ca „neraportată” (actualizată ultima dată în iulie 2024).}

Sursă & amperi; transmisie

CHIKV este transmis în primul rând între oameni prin țânțarii Aedes. Acești țânțari mușcă în lumina zilei, cu vârfuri de activitate dimineața devreme și după-amiaza târziu. Un țânțar neinfectat se poate infecta cu virusul atunci când se hrănește cu o persoană sau un animal infectat. După o scurtă perioadă de replicare a virusului, țânțarul infectat poate transmite apoi virusul oamenilor neinfectați printr-o mușcătură (Tsetsarkin et al., 2016) și rămâne infecțios pentru tot restul vieții sale (Mbaika et al., 2016). În comparație cu alte virusuri transmise de țânțari, CHIKV se poate muta într-o nouă gazdă mai rapid, cu ciclul complet de transmitere – de la om la țânțar și înapoi la un alt om – care are loc în mai puțin de o săptămână. În Europa, transmiterea locală a fost raportată pentru prima dată în 2007 în nord-estul Italiei. Majoritatea cazurilor care apar în Europa (>90 %) sunt legate de călătorii.

Dintre speciile de țânțari Aedes prezente în Europa, Ae. albopictus – țânțarul tigru asiatic – este responsabil pentru majoritatea transmisiilor de CHIKV și pentru cele mai mari focare de boală. Une.albopictus a fost detectat pentru prima dată în Europa în 1979 și este prezent în prezent în 28 de țări europene (ECDC, 2021b). Specia prosperă într-o arie geografică mai largă decât Ae. Aegypti – țânțarul febrei galbene – care este, de asemenea, un vector eficient, dar încă destul de rar în Europa și în zonele învecinate. Cu toate acestea, este stabilită în Madeira (Portugalia), sudul Rusiei și Georgia și a fost introdusă în Turcia, Insulele Canare (Spania) și Cipru (ECDC, 2021a; Miranda et al., 2022).

Efecte asupra sănătății

Chikungunya se poate manifesta ca o boală acută, din care pacienții se pot recupera rapid (în mai puțin de două săptămâni) sau care poate progresa la o boală cronică care durează săptămâni până la ani. De obicei, pacienții încep să se simtă rău la 4-8 zile după o mușcătură de țânțar. Boala provoacă o febră bruscă ridicată, asociată frecvent cu articulații dureroase, care necesită odihnă la pat. În plus, pacienții pot suferi de glezne și încheieturi umflate, mușchi dureroși, dureri de cap, erupții cutanate, greață sau oboseală (OMS, 2022). Majoritatea persoanelor infectate suferă doar ușor și aproximativ 15% nu prezintă simptome deloc. În aceste cazuri, recuperarea completă este comună și imunitatea împotriva CHIKV este considerată a fi pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, atunci când boala este gravă, pacienții pot fi spitalizați din cauza erupțiilor cutanate severe, a infecțiilor neurologice, a inflamațiilor mușchiului cardiac, a infecțiilor hepatice sau chiar a insuficienței multi-organe. Astfel de complicații grave sunt destul de rare, dar pentru sugari sau vârstnici chikungunya poate fi viața în pericol (Burt et al., 2017).

Morbiditatea

În țările membre ale SEE (cu excepția Bulgariei, Ciprului, Danemarcei, Islandei, Norvegiei, Elveției și Turciei din cauza lipsei datelor), în perioada 2008-2021:

• 3 735 de cazuri, din care > 90 % sunt cazuri importate (ECDC, 2024)
• Rata de notificare în UE/SEE a fost sub 1 caz la 100 000 de locuitori în 2022
• Rareori se termină fatal: nu s-a înregistrat încă niciun deces legat de chikungunya în Europa
• Numărul de cazuri anuale este variat. În perioada 2015-2019, au fost raportate între 111 cazuri în 2018 și 534 în 2015, fără o tendință evidentă. În 2021 și 2022, au fost raportate doar 13 și 64 de cazuri. Aceste cifre scăzute sunt probabil legate de măsurile legate de COVID-19 și de subraportare.
• Transmiterea locală a chikungunya este rară în Europa, dar au fost raportate cazuri dobândite la nivel local în Franța și Italia în 2017 (17 și, respectiv, 277 de cazuri), în Franța în 2014 (11 cazuri) și în 2010 și în Italia în 2007.

(ECDC, 2014-2022)

Distribuția în rândul populației

• Grupa de vârstă cu cea mai mare rată de îmbolnăvire din Europa: 25-64 de ani (ECDC, 2014-2022)
• Grupe cu risc de evoluție severă a bolii: sugari, persoane în vârstă, persoane cu o stare de sănătate preexistentă
• Grupuri cu risc mai mare de infecție: lucrători migranți și călători

Sensibilitate la schimbările climatice

Adecvarea climatică

Țânțarul Ae.albopictus, cel mai important vector al CHIKV, poate supraviețui într-o gamă largă de condiții climatice și a fost găsit la altitudini de până la 1200 m deasupra nivelului mării. Ouăle sale sunt foarte rezistente atât la temperaturi ridicate, cât și la temperaturi scăzute, precum și la perioade prelungite de secetă. Iernile blânde, cu temperaturi minime de -5 °C, permit stabilirea unei populații stabile de țânțari (Waldock et al., 2013),la fel ca și precipitațiile abundente și inundațiile de la începutul verii, care stabilesc situri de reproducere a țânțarilor (Tran et al., 2013). Temperatura medie optimă pentru transmiterea CHIKV este de 27 ° C, la care încărcătura virală în saliva lui Ae. albopictus este cea mai mare (Alto et al., 2018). Cu toate acestea, acești țânțari sunt capabili să transmită CHIKV chiar și la 20 °C, ceea ce confirmă adecvarea climatică a climei Europei pentru acest vector CHIKV (Mercier et al., 2022). Ae.aegypti – o specie de țânțari mai puțin importantă, cu potențial de transmitere a chikungunya în Europa – are o toleranță mai redusă la temperatură și nu supraviețuiește temperaturilor sub 4 °C (Brady et al., 2013). Pe de altă parte, această specie și încărcătura virală din saliva sa sunt relativ insensibile la variațiile de temperatură diurnă (Alto et al., 2018).

Caracterul sezonier

În Europa, nu există o tendință sezonieră clară în ceea ce privește numărul de cazuri de chikungunya. În unii ani, cazurile reflectă o creștere a transmiterii virusului în țările probabile de infectare din cauza condițiilor climatice favorabile activității vectorilor și replicării virale în perioada respectivă a anului. Într-o măsură mai mică, și variația numărului de călători cărora li s-a acordat reglajul contribuie la caracterul sezonier al cazurilor legate de călătorii (ECDC, 2014-2022).

Impactul schimbărilor climatice

Schimbările climatice din Europa, inclusiv temperaturile medii mai ridicate, umiditatea și intensitatea precipitațiilor, conduc la o mai bună adecvare climatică pentru Ae.albopictus și, prin urmare, la riscuri mai mari de infecții cu chikungunya în majoritatea părților Europei (Jourdain et al., 2020; Mercier et al., 2022). Adecvarea climatică pentru transmiterea chikungunya în Europa a crescut deja în ultimele decenii și, în viitor, atât indicele de adecvare pentru țânțarul tigru, cât și durata sezonului său activ sunt de așteptat să crească în continuare în mai multe țări. Temperaturile mai ridicate conduc la condiții mai favorabile pentru reproducerea țânțarilor, la creșterea ratei de eclozare a ouălor și la dezvoltarea mai rapidă a larvelor Ae.albopictus, precum și la sezoane active mai lungi pentru țânțari. Acest lucru provoacă populații mai mari de țânțari și mai multe mușcături de țânțari. În plus, temperaturile medii mai ridicate din timpul verii favorizează replicarea virusului în țânțar. Se preconizează că umiditatea mai ridicată va prelungi durata de viață a țânțarilor (Marini et al., 2020). Un studiu privind împrejurimile râurilor Rin și Rhone a identificat aceste medii ca fiind puncte fierbinți pentru activitatea țânțarilor și focarele de boli din Europa (Tjaden et al., 2017). În Europa Centrală, în special în Franța și Italia, se așteaptă să se stabilească populații de țânțari Ae. albopictus. Populațiistabile deAe.albopictus au fost deja găsite la altitudini de peste 900 m deasupra nivelului mării în centrul Italiei, unde temperaturile din timpul iernii scad la -5 °C. Se preconizează că țânțarii se vor răspândi în regiuni și mai înalte în viitor (Romiti et al., 2022) și spre nord (Peach et al., 2019). Cu toate acestea, în alte țări care au în prezent condiții adecvate pentru populațiile de țânțari, cum ar fi nordul Italiei, creșterea preconizată a secetei de vară scade caracterul adecvat al habitatului pentru țânțarul tigru (Tjaden et al., 2017).

Pe continentul european, se preconizează, de asemenea, o extindere a populațieide țânțari Ae.aegypti. Această specie are un interval de temperatură preferat mai restrâns și va beneficia în principal de creșterea temperaturii care face ca clima Europei să fie mai adecvată pentru supraviețuirea sa (Medlock și Leach, 2015).

Prevenire & amplitudine; Tratament

Prevenirea

• Protecția personală: haine cu mâneci lungi, repelente împotriva țânțarilor, plase sau paravane și evitarea habitatelor de țânțari
• Controlul țânțarilor: gestionarea mediului, de exemplu, reducerea la minimum a posibilităților de reproducere în ape naturale și artificiale deschise și măsuri biologice sau chimice (de exemplu, a se vedea activitățile grupului de acțiune pentru combaterea țânțarilor din Germania)
• Creșterea gradului de conștientizare cu privire la simptomele bolilor, transmiterea bolilor și riscurile de mușcături de țânțari
• Monitorizarea și supravegherea activă a țânțarilor, a cazurilor de boli și a mediului (de exemplu, a se vedea studiile de caz ale inițiativei „Mückenatlas” sau ale proiectului EYWA)
• Vaccinurile se află în faza de studiu clinic, dar nu sunt încă gata de utilizare

Tratamentul

• Nu există terapie antivirală specifică și eficientă
• Rehidratare și repaus la pat
• Pentru cazurile grave: medicamente pentru durere, medicamente pentru reducerea febrei sau tratamente pentru artrită

Referințe

Alto, B. W. et al., 2018, Diurnal Temperature Range and Chikungunya Virus Infection in Invasive Mosquito Vectors (Intervalul de temperatură diurnă și infecția cu virusul Chikungunya în vectorii invazivi ai țânțarilor), Journal of Medical Entomology 55(1), 217-224. https://doi.org/10.1093/jme/tjx182

Brady, O. J. et al., 2013, Modelling adult Aedes aegypti and Aedes albopictus survival at different temperatures in laboratory and field settings (Modelarea supraviețuirii adulților Aedes aegypti și Aedes albopictus la temperaturi diferite în laborator și pe teren), Parasites & Vectors 6(351), 1-11. https://doi.org/10.1186/1756-3305-6-351

Burt, F. J. et al., 2017, virusul Chikungunya: O actualizare privind biologia și patogeneza acestui agent patogen emergent, The Lancet Infectious Diseases 17(4), e107–e117. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(16)30385-1

ECDC, 2021a, Aedes aegypti – distribuția cunoscută actuală: martie 2021. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/aedes-aegypti-current-known-distribution-march-2021. Accesat ultima dată în decembrie 2022.

ECDC, 2021b, Aedes albopictus – distribuția cunoscută actuală: martie 2021. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/publications-data/aedes-albopictus-current-known-distribution-march-2021. Accesat ultima dată în decembrie 2022.

ECDC, 2014-2022, Rapoarte epidemiologice anuale pentru perioada 2012-2020 – boala cauzată de virusul Chikungunya. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/all-topics-z/chikungunya-virus-disease/surveillance-and-disease-data/anual-epidemiological-reports. Accesat ultima dată în aprilie 2023.

ECDC, 2023, Surveillance Atlas of Infectious Diseases (Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase). Disponibilă la adresa https://atlas.ecdc.europa.eu/public/index.aspx. Accesat ultima dată în aprilie 2023.

Jourdain, F. et al., 2020, From import to autochthonous transmission: (De la import la transmitere autohtonă: Factori determinanți ai apariției chikungunya și dengue într-o zonă temperată, PLOS Neglected Tropical Diseases 14(5), e0008320. https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0008320

Kam, Y.-W. et al., 2015, Sero-Prevalence and Cross-Reactivity of Chikungunya Virus Specific Anti-E2EP3 Antibodies in Arbovirus-Infected Patients (Seroprevalența și reactivitatea încrucișată a anticorpilor anti-E2EP3 specifici virusului Chikungunya la pacienții infectați cu arbovirus), PLoS Neglected Tropical Diseases 9(1), e3445. https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0003445

Marini, G. et al., 2020, Influence of Temperature on the Life-Cycle Dynamics of Aedes albopictus Population Established at Temperate Latitudes (Influența temperaturii asupra dinamicii ciclului de viață al populației Aedes albopictus stabilite la latitudini temperate): Un experiment de laborator, Insecte 11(11), 808. https://doi.org/10.3390/insects11110808

Mbaika, S. et al., 2016, Vector competence of Aedes aegypti in transmitting Chikungunya virus (Competența vectorială a Aedes aegypti în transmiterea virusului Chikungunya): Efectele și implicațiile temperaturii de incubare extrinsecă asupra ratelor de diseminare și de infectare, Virology Journal 13(114), 1-9. https://doi.org/10.1186/s12985-016-0566-7

Medlock, J. M. și Leach, S. A., 2015, Effect of climate change on vector-borne disease risk in the UK (Efectul schimbărilor climatice asupra riscului de boli transmise prin vectori în Regatul Unit), The Lancet Infectious Diseases 15(6), 721-730. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(15)70091-5

Mercier, A. et al., 2022, Impact of temperature on dengue and chikungunya transmission by the tansquito Aedes albopictus (Impactul temperaturii asupra transmiterii febrei denga și chikungunya de către țânțarul Aedes albopictus), Scientific Reports 12(6973), 1-11. https://doi.org/10.1038/s41598-022-10977-4

Miranda, M. Á. et al., 2022, AIMSurv: Prima supraveghere armonizată paneuropeană a speciilor invazive de țânțari Aedes relevante pentru bolile cu transmitere prin vectori umani, Gigabyte 2022, 1-13. https://doi.org/10.46471/gigabyte.57

Peach, D. A. et al., 2019, Modeled distributions of Aedes japonicus japonicus and Aedes togoi (Diptera: Culicidae) în Statele Unite, Canada și nordul Americii Latine, Journal of Vector Ecology 44(1), 119-129. https://doi.org/10.1111/jvec.12336

Romiti, F. et al., 2022, Aedes albopictus abundance and fenology along a altitudinal gradient in Lazio region (Central Italy), Parasites Vectors 15(92), 1-11. https://doi.org/10.1186/s13071-022-05215-9.

Tjaden, N. B. et al., 2017, Modelling the effects of global climate change on Chikungunya transmission in the 21st century (Modelarea efectelor schimbărilor climatice globale asupra transmiterii Chikungunya în secolul XXI), Scientific Reports 7(3813), 1-11. https://doi.org/10.1038/s41598-017-03566-3

Tran, A. și colab., 2013, A Rainfall- and Temperature-Driven Abundance Model for Aedes albopictus Populations, International Journal of Environmental Research and Public Health 10(5), 1698-1719. https://doi.org/10.3390/ijerph10051698.

Tsetsarkin, K. A. et al., 2016, Transmiterea interspecii și emergența virusului chikungunya, Current Opinion in Virology 16, 143–150. https://doi.org/10.1016/j.coviro.2016.02.007

Waldock, J. et al., 2013, The role of environmental variables on Aedes albopictus biology and chikungunya epidemiology, Pathogens and Global Health 107(5), 224-241. https://doi.org/10.1179/2047773213Y.0000000100 (Rolul variabilelor de mediu în epidemiologia Aedes albopictus și în epidemiologia chikungunya, agenții patogeni și sănătatea globală 107(5), 224-241. https://doi.org/10.1179/2047773213Y.0000000100)

OMS (2022). Organizația Mondială a Sănătății, https://www.who.int/. Accesat ultima dată în august 2022.