eea flag

Virusul West Nile (WNV) este un virus transmis de țânțari care cauzează febra West Nile și are o distribuție geografică largă. Este probabil ca temperaturile în creștere să sporească transmiterea și să extindă distribuția WNV și durata sezonului de transmitere, sporind astfel riscul de infectare în punctele fierbinți existente, precum și în regiunile neafectate anterior din Europa.

Numărul total de cazuri de febră West Nile și rata de notificare a cazurilor dobândite la nivel local (hartă) și numărul total de cazuri raportate și de cazuri dobândite la nivel local (grafic) în Europa
Sursa: ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase

Observații: Harta și graficul prezintă date pentru țările membre ale SEE și țările cooperante, cu excepția Danemarcei, Elveției și Turciei din cauza absenței datelor. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Boala este cu declarare obligatorie la nivelul UE, dar perioada de raportare variază de la o țară la alta. Atunci când țările raportează zero cazuri, rata de notificare pe hartă este afișată ca „0”. Atunci când țările nu au raportat boala într-un anumit an, rata nu este vizibilă pe hartă și este etichetată ca „neraportată” (actualizată ultima dată în iulie 2024).

Sursă & amperi; transmisie

WNV apare într-un număr remarcabil de mare de specii (păsări) diferite, ceea ce explică distribuția sa geografică largă (Blitvich, 2008). În timp ce păsările acționează ca gazdă primară a virusului, oamenii și alte mamifere se pot îmbolnăvi atunci când sunt mușcate de un țânțar infectat cu WNV. Cu toate acestea, mamiferele nu sunt capabile să infecteze țânțarii înșiși (Chancey et al., 2015). Infecțiile constante între țânțari și păsări în sezoanele active de țânțari au ca rezultat menținerea unor cantități virale ridicate, ceea ce duce la riscuri constant ridicate pentru infecția umană. De-a lungul sezonului de iarnă în Europa, WNV poate persista în țânțari (Rudolf et al., 2017).

WNV este transmis predominant de țânțarii Culex și , într-o mai mică măsură , de țânțarii Aedes. ȚânțariiCulex sunt răspândiți pe scară largă în Europa (ECDC, 2022a,b). Cu toate acestea, există o probabilitate mai mare de transmitere a WNV în Europa de Sud în comparație cu Europa de Nord, deoarece temperaturile mai ridicate accelerează potențialul de transmitere al țânțarilor Culex (Colpitts et al., 2012; Vogels et al., 2017). Țânțarii pot transmite, de asemenea, WNV la ouăle și larvele lor, menținând astfel circulația virusului (Colpitts et al., 2012).

În afară de calea de infectare cu vectorul țânțar, WNV poate fi, de asemenea, transmis prin transfuzii de sânge, transplanturi de organe sau transmiterea maternă de la mamă la copilul nenăscut (Hayes et al., 2005).

Efecte asupra sănătății

Doar 20% dintre persoanele infectate cu WNV prezintă simptome. Aproximativ o cincime dintre acești pacienți dezvoltă febră, care este adesea însoțită de alte simptome, cum ar fi dureri de cap, dureri, vărsături, diaree sau erupții cutanate. Majoritatea persoanelor care dezvolta febra se recupereaza complet, dar pot prezenta slabiciune si oboseala pentru o perioada lunga de timp.

O minoritate de persoane infectate dezvoltă o boală severă, adică boala neuroinvazivă West Nile (WNND). Cu toate acestea, în cazul donării de organe, riscul de a dezvolta WNND este relativ ridicat: 40 % dintre persoanele care primesc un organ infectat cu WNV primesc WNND (Anesi et al., 2019). WNND poate include meningită (inflamația membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării), encefalită (inflamația creierului însuși) sau, în cazuri rare, poliomielită, care poate duce la paralizie parțială și leziuni ale mușchilor inimii sau plămânilor. Simptomele includ febră mare, dureri de cap, rigiditate a gâtului, tremor, convulsii, pierderea vederii, amorțeală sau chiar paralizie și comă. Pacienții cu simptome severe pot să nu se recupereze complet și, uneori, WNND are un rezultat fatal.

Morbiditatea și mortalitatea în Europa

În țările membre ale SEE și în țările cooperante (cu excepția Danemarcei, a Elveției și a Turciei din cauza lipsei de date), în perioada 2008-2022:

  • 6.537 de cazuri
  • Rata de notificare în UE/SEE a fost de 0,1 cazuri la 100 000 de locuitori în 2019, comparativ cu 0,3 pentru 2018
  • Cazul de deces în rândul infecțiilor cu rezultat cunoscut a fost în medie de 12 % în perioada 2016-2019
  • Peste 90 % din cazurile cu stare de spitalizare raportată au fost spitalizate în perioada 2016-2019
  • Un număr tot mai mare de infecții identificate ca fiind dobândite la nivel local, >90 % din cazuri fiind dobândite la nivel local între 2016 și 2022.
  • Între 2010 și 2019 nu a putut fi observată nicio tendință clară în ceea ce privește numărul de infecții raportate dobândite la nivel local. Cu toate acestea, vârfurile au avut loc în 2010, 2012, 2013, 2016, 2018 și 2022.

(ECDC, 2014-2022)

Distribuția în rândul populației

  • Ratele de infectare cresc odată cu vârsta și sunt cele mai ridicate în grupa de vârstă cu cea mai mare rată a bolii din Europa: > 65 de ani
  • Ratele de infectare sunt mai mari în rândul bărbaților decât al femeilor (ECDC, 2014-2021)
  • Grupe cu risc de evoluție severă a bolii: persoanele în vârstă și persoanele cu imunitate scăzută
  • Grupuri cu risc mai mare de infecție: lucrători migranți și călători

Sensibilitate la schimbările climatice

Caracterul adecvat din punct de vedere climatic

VWN poate infecta țânțarii Culex la temperaturi de până la 18 °C. Cu toate acestea, temperaturile mai ridicate conduc la perioade de incubație mai scurte (și anume, perioada de dezvoltare a virusului în țânțar), mutație și evoluție mai rapidă a virusului și o încărcătură virală amplificată (Leggewie et al., 2016). Speciile de țânțari Culex prosperă între aproximativ 11 și 35 °C, cu rate de dezvoltare mai rapide și sezoane mai lungi la temperaturi mai ridicate (Mordecai et al., 2019; Rueda et al., 1990). Temperaturile suficient de ridicate din lună pot avea un impact important asupra dinamicii transmisiei WNV pe tot parcursul sezonului (Angelou et al., 2021). Pe lângă temperatura aerului, țânțarii Culex sunt, de asemenea, sensibili la alți factori climatici, cum ar fi temperatura solului, umiditatea relativă, conținutul de apă din sol și viteza vântului, care sunt factori importanți care determină epidemiologia WNV (Stilianakis et al., 2016). Precipitațiile mai abundente, umiditatea ridicată și vântul scad abundența țânțarilor și, prin urmare, riscul WNV (Ferraccioli et al., 2023). Cu toate acestea, recipientele naturale sau artificiale umplute cu apă sunt necesare pentru reproducere.

Caracterul sezonier

În Europa, majoritatea cazurilor apar între iulie și octombrie, cu un vârf de infecții în principal în august (ECDC, 2014-2021). Caracterul sezonier al infecțiilor coincide cu o perioadă mai caldă, când vectorii țânțari sunt cei mai activi, ratele de mușcare a păsărilor sunt ridicate, iar temperatura ambiantă suficient de ridicată permite multiplicarea virusului în vectori în întreaga Europă (ECDC, 2014-2021; Kioutsioukis et al., 2019).

Impactul schimbărilor climatice

Factorii climatici sunt principalii factori determinanți ai dinamicii populației de țânțari care transmit VWN, temperatura și perioadele lungi de climă moderată până la caldă fiind cei mai puternici factori determinanți pentru creșterea populațiilor de țânțari (Ferraccioli et al., 2023). Un climat mai cald în Europa va conduce, în general, la o perioadă mai scurtă de incubație a VWN și va accelera rata de evoluție a virusului, sporind astfel încărcătura virală în rândul populațiilor-gazdă. În plus, la temperaturi mai ridicate, țânțarii Culex se dezvoltă mai repede, își extind sezonul de reproducere și se hrănesc mai des. Prin urmare, este probabil ca creșterea temperaturilor să conducă la o transmitere mai rapidă și la o distribuție mai largă a WNV, la sezoane de transmitere mai lungi și la un risc mai mare de dobândire locală a infecțiilor cu WNV umane atât în zonele de transmitere existente, cât și în regiunile europene neafectate anterior (Leggewie et al., 2016).

Prevenire & amplitudine; Tratament

Prevenirea

  • Protecția personală: haine cu mâneci lungi, produse împotriva țânțarilor, plase sau ecrane, aer condiționat și limitarea activităților în aer liber pe timp de noapte
  • Controlul țânțarilor: gestionarea mediului, de exemplu, reducerea la minimum a posibilităților de reproducere în apele naturale și artificiale deschise și măsuri biologice sau chimice, de exemplu insecticide și produse chimice de tratare a apei (de exemplu, a se vedea activitățile grupului de acțiune pentru combaterea țânțarilor din Germania)
  • Monitorizarea și supravegherea activă a țânțarilor, a cazurilor de boli și a mediului pentru a preveni transmiterea (de exemplu, a se vedea studiile de caz ale inițiativei „Mückenatlas”,proiectul EYWA sau supravegherea WNV în Grecia)
  • Creșterea gradului de conștientizare cu privire la simptomele bolilor, transmiterea bolilor și riscurile de mușcături de țânțari
  • Screening-ul donatorilor de sânge și organe
  • În prezent, niciun vaccin WNV nu este autorizat pentru a fi administrat la om (DeBiasi and Tyler, 2006)

Tratamentul

  • Nu există terapie antivirală specifică și eficientă
  • Tratament simptomatic cu control al durerii sau terapie de rehidratare
  • Monitorizarea atentă a pacienților cu encefalită sau inflamație a creierului. Suport ventilator sau masaj cardiac pentru a evita insuficiența respiratorie sau cardiacă (Chancey et al., 2015; DeBiasi și Tyler, 2006).

Informațiisuplimentare

Referințe

Language preference detected

Do you want to see the page translated into ?

Exclusion of liability
This translation is generated by eTranslation, a machine translation tool provided by the European Commission.