Giardioză

Giardioza (cunoscută și sub numele de dizenterie lamblia sau lamblioză) este o boală infecțioasă diareică cauzată de parazitul Giardia lamblia. Giardioza este boala parazitară transmisă prin alimente și apă cel mai frecvent raportată în Europa (ECDC, 2014-2022; Leitsch, 2015). Boala este încă insuficient recunoscută și subraportată, cu o incidență estimată de 4 până la 100 de ori mai mare decât rapoartele de caz reale (Huang and White, 2006). Se preconizează că temperaturile în creștere și evenimentele mai extreme asociate cu schimbările climatice vor crește numărul de cazuri de giardioză.

Rata de notificare a giardiozei (hartă) și cazurile raportate (grafic) în Europa

_{Sursă: ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase}

_{Observații: Harta și graficul prezintă date pentru țările membre ale SEE. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Boala este cu declarare obligatorie la nivelul UE, dar perioada de raportare variază de la o țară la alta. Atunci când țările raportează zero cazuri, rata de notificare pe hartă este afișată ca „0”. Atunci când țările nu au raportat boala într-un anumit an, rata nu este vizibilă pe hartă și este etichetată ca „neraportată” (actualizată ultima dată în septembrie 2024).}

Sursă & amperi; transmisie

ParazițiiGiardia lamblia pot supraviețui în intestinul subțire al oamenilor, mamiferelor sălbatice și domestice. Înainte ca paraziții microscopici să fie trecuți în fecale, ei devin înveliți în cochilii dure numite chisturi, ceea ce le permite să supraviețuiască luni de zile în afara corpului în apă rece sau sol. O persoană infectată poate purta chisturi Giardia neobservate și poate infecta alte persoane atunci când practicile de igienă sunt inadecvate (Adam, 2001; Huang și White, 2006).

Principalele surse de infecție sunt apa contaminată, alimentele, solul sau suprafețele. Focarele de boală apar adesea după consumul de apă potabilă netratată sau contactul cu surse de apă contaminate în timpul recreerii. În plus, infecțiile sunt frecvente în centrele de îngrijire de zi sau din cauza practicilor nesănătoase de preparare a alimentelor. Clorurarea ca tratament al apei nu poate ucide chisturile Giardia, în special atunci când apa este rece (Stuart et al., 2003; Thompson, 2011). În Europa, aproximativ 35 % din cazurile confirmate sunt asociate călătoriilor (ECDC, 2023).

Efecte asupra sănătății

Efectele asupra sănătății variază de la diaree asimptomatică la diaree cronică severă. Mai multe chisturi Giardia din corpul pacientului cauzează infecții mai severe, deoarece paraziții utilizează nutrienți esențiali ai gazdei sale. De obicei, boala duce la crampe abdominale și stomacale, greață, vărsături și diaree cu balonare severă. Diareea este apoasă sau chiar spumoasă, iar simptomele durează câteva săptămâni. Dacă pierderea de lichid este foarte mare, aceasta poate duce la deshidratare. Când este netratată, giardioza poate avea un curs foarte supărător și prelungit. Giardioza, de obicei, nu pune viața în pericol, cu excepția persoanelor care sunt în stare precară de sănătate, subnutrite sau cu un sistem imunitar slab (Carmena, 2010).

Morbiditate și amplitudine; mortalitate

În țările membre ale SEE (cu excepția Danemarcei, Franței, Italiei, Liechtensteinului, Țărilor de Jos, Elveției și Turciei din cauza lipsei datelor), în perioada 2007-2022:

• 213 156 de infecții confirmate în perioada 2007-2023.
• Rata de notificare de 4,08 cazuri la 100 000 de locuitori în 2022
• Probabilitate scăzută de spitalizare[1]
• 12 morți
• Tendință stabilă din 2015. S-a înregistrat o scădere a numărului de cazuri în 2020, posibil din cauza restricțiilor legate de COVID-19 și a subraportării. În 2021, numărul cazurilor a crescut din nou, cu mult peste nivelul din perioada 2015-2019. În 2023, s-au înregistrat 6 decese.

(ECDC, 2014-2022; ECDC, 2023)

Distribuția în rândul populației

• Grupa de vârstă cu cea mai mare incidență a bolilor din Europa: 0-4 ani (ECDC, 2014-2022)
• Grupe cu risc de evoluție severă a bolii: Copiii și persoanele cu un sistem imunitar slăbit
• Grupuri cu risc mai mare de infecție: persoanele care locuiesc sau lucrează în zone cu condiții sanitare precare sau în centre de îngrijire de zi (Huang and White, 2006)

Sensibilitate la schimbările climatice

Adecvarea climatică

ParazițiiGiardia pot supraviețui temperaturilor de până la -4 ° C. Cu toate acestea, paraziții suferă de temperaturi de peste 23 ° C și niveluri ale pH-ului de peste 7,1 (Thompson, 2011).

Caracterul sezonier

În Europa, nu există un model sezonier foarte clar, deși un număr mai mare de cazuri este adesea raportat în perioada august-octombrie (ECDC, 2014-2022).

Impactul schimbărilor climatice

Cazurile de giardioză cresc odată cu creșterea temperaturilor și a evenimentelor extreme. Sarcina parazitară Giardia este adesea amplificată la animale, cum ar fi șobolani sau castori. Precipitațiile abundente intensificate și mai frecvente, asociate schimbărilor climatice, au potențialul de a crește concentrațiile de Giardia în corpurile de apă, de unde și riscul de infecție (Rupasinghe et al., 2022). Inundațiile pot duce la contaminarea surselor naturale de apă atunci când chisturile Giardia provenite din gunoiul de grajd se spală de pe câmpuri. Același lucru se poate întâmpla atunci când capacitatea sistemelor de canalizare este depășită. Seceta, pe de altă parte, poate crește concentrațiile de agenți patogeni la niveluri dăunătoare (Semenza și Menne, 2009) sau poate provoca fluxuri scăzute care determină ca parazitul Giardia să se stabilească în noroi sau nisip (Patz et al., 2000).

Prevenire & amplitudine; Tratament

Prevenirea

• Instalații sanitare îmbunătățite
• Filtrarea apei potabile și recreative
• Manipularea corectă a alimentelor și a apei pentru a preveni contaminarea încrucișată
• Sensibilizarea cu privire la transmiterea bolilor, igiena personală și publică și carantina persoanelor infectate

Tratamentul

• Rehidratarea și înlocuirea electroliților
• Medicamente pe bază de nitazoxanidă

Referințe

Adam, R. D., 2001, Biology of Giardia lamblia, Clinical Microbiology Reviews 14(3), 447–475. https://doi.org/10.1128/CMR.14.3.447-475.2001

Carmena, D., 2010, Transmiterea pe apă a Cryptosporidium și Giardia: detectarea, supravegherea și implicațiile pentru sănătatea publică, în: Méndez-Vilas, A. (ed.), Current Research, Technology and Education Topics in Applied Microbiology and Microbial Biotechnology (Tehnologii actuale de cercetare, tehnologie și educație în domeniul microbiologiei aplicate și al biotehnologiei microbiene), p. 3-14.

ECDC, 2014-2022, Rapoarte epidemiologice anuale pentru perioada 2012-2019 – Giardioza (lambliasis). Disponibilă la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/giardiasis. Accesat ultima dată în august 2023.

ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase. Disponibilă la adresa https://atlas.ecdc.europa.eu/public/index.aspx. Accesat ultima dată în septembrie 2024.

Huang, D. B. și White, A. C., 2006, An Updated Review on Cryptosporidium and Giardia. Clinici de gastroenterologie din America de Nord 35(2), 291-314. https://doi.org/10.1016/j.gtc.2006.03.006

Leitsch, D., 2015, Drug Resistance in the Microaerophilic Parasite Giardia lamblia (Rezistența la medicamente în parazitul microaerofil Giardia lamblia). Rapoartele actuale privind medicina tropicală 2(3), 128-135. https://doi.org/10.1007/s40475-015-0051-1

Patz, J. A., et al., 2000, Effects of environmental change on emerging parasit diseases (Efectele schimbărilor de mediu asupra bolilor parazitare emergente). Jurnalul Internațional de Parazitologie 30 (12-13), 1395-1405. https://doi.org/10.1016/S0020-7519(00)00141-7

Rupasinghe, R., et al., 2022, Climate change and zoonoses: O analiză a situației actuale, a lacunelor în materie de cunoștințe și a tendințelor viitoare, Acta Tropica 226, 106225. https://doi.org/10.1016/j.actatropica.2021.106225

Semenza, J. C., și Menne, B., 2009, Climate change and infectious diseases in Europe, The Lancet Infectious Diseases 9(6), 365–375. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(09)70104-5https://doi.org/10.1016/S1473-3099(09)70104-5

Stuart, J. M., et al., 2003, Factori de risc pentru giardioza sporadică: Un studiu de caz-control în sud-vestul Angliei, Emerging Infectious Diseases 9(2), 229–233. https://doi.org/10.3201/eid0902.01048

Thompson, R. C. A., 2011, Giardia infections, în: Palmer, S.R. et al. (Eds), Oxford Textbook of Zoonoses (Manualul Oxford al zoonozelor): Biology, Clinal Practice, and Public Health,^{ediția a} doua, p. 522-535, Oxford University Press. https://doi.org/10.1093/med/9780198570028.003.0052

[1] Probabilitatea de spitalizare este etichetată ca fiind scăzută, moderată sau ridicată atunci când < 25 %, 25-75% sau > 75 % din cazuri sunt spitalizate.