Leptospiroză

Leptospiroza este o zoonoză (adică o boală umană cu origine la animale) cauzată de bacteriile Leptospira. Leptospiroza este o boală larg răspândită, cu peste 1 milion de cazuri diagnosticate anual în întreaga lume (Thibeaux et al., 2018). În Europa, leptospiroza rămâne o boală relativ rară (ECDC, 2014-2023). La nivel mondial, se consideră că doar una din zece infecții este diagnosticată corect la nivel mondial (Samrot et al., 2021) din cauza varietății simptomelor (dacă există) și a similitudinii acestora cu simptomele altor boli. Zonele urbane sunt din ce în ce mai expuse riscului, în special în timpul inundațiilor cauzate de ploi abundente. Atât încălzirea globală, cât și modificările tiparelor precipitațiilor au potențialul de a crește povara bolilor în Europa, fenomenele meteorologice extreme și inundațiile mai frecvente prezentând probabil cel mai mare risc de apariție a mai multor infecții cu leptospiroză în viitor.

Rata de notificare a leptospirozei (hartă) și cazurile raportate (grafic) în Europa

_{Sursă: ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase}

_{Observații: Harta și graficul prezintă date pentru țările membre ale SEE. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Boala este cu declarare obligatorie la nivelul UE, dar perioada de raportare variază de la o țară la alta. Atunci când țările raportează zero cazuri, rata de notificare pe hartă este afișată ca „0”. Atunci când țările nu au raportat boala într-un anumit an, rata nu este vizibilă pe hartă și este etichetată ca „neraportată” (actualizată ultima dată în septembrie 2024).}

Sursă & amperi; transmisie

Multe tulpini diferite de bacterii Leptospira pot provoca infecții și o varietate de semne clinice la om și la mai multe animale (inclusiv animale sălbatice și domestice, mamifere, reptile și amfibieni). Oamenii contractează de obicei leptospiroza prin ingerarea sau contactul pielii cu solul contaminat, apa, vegetația sau prin contactul cu animalele infectate sau urina acestora. Focarele sunt adesea asociate cu râuri, pâraie, canale sau lacuri contaminate. În țările industrializate, expunerea la apa contaminată cu Leptospiraîn timpul activităților recreative sau profesionale crește riscul de infecție cu leptospiroză, în timp ce în țările în curs de dezvoltare, infecțiile sunt adesea legate de expunerea la ape uzate netratate și fecale animale. O altă cale, dar mai puțin importantă, de transmitere a bolilor este inhalarea aerosolilor contaminați. Transmiterea directă de la persoană la persoană este rară (Mwachui et al., 2015).

Efecte asupra sănătății

Cel mai adesea, infecțiile cu Leptospira nu provoacă simptome ușoare sau doar ușoare, ceea ce complică diagnosticarea corectă. Dacă simptomele se manifestă - de obicei la aproximativ 10 zile după infecție - acestea includ febră bruscă, dureri de cap, frisoane, dureri musculare sau inflamații oculare. Acesta din urmă este un simptom foarte specific al leptospirozei care ar afecta între 10 și 44% dintre toți pacienții din Europa (Rathinam, 2005). Simptomele mai severe ale bolii includ inflamația creierului și a măduvei spinării (meningită), erupții cutanate, distrugerea globulelor roșii din sânge (anemie), sângerare necontrolată și formarea de mâzgă, insuficiență renală severă, colorarea galbenă a pielii, confuzie mentală și depresie, inflamație a mușchiului inimii (miocardită) sau chiar insuficiență multiplă de organe. Boala durează de obicei de la câteva zile până la 3 săptămâni sau chiar mai mult. Recuperarea cazurilor netratate poate dura câteva luni. Simptomele întârziate pot include oboseală cronică, paralizie, depresie și infecții oculare (CDC, 2022; De Brito et al., 2018; Haake și Levett, 2015; Samrot et al., 2021).

Morbiditate și amplitudine; mortalitate

În țările membre ale SEE (cu excepția Liechtensteinului, Norvegiei, Elveției și Turciei din cauza lipsei datelor), în perioada 2007-2023:

• 11.752 infecții confirmate
• 0,30 cazuri la 100 000 de locuitori în 2023 (în creștere de la 0,18 în 2022).
• Rata ridicată de spitalizare: > 90%[1]
• 176 de decese și o rată medie a mortalității de 3%. Cu toate acestea, în cazul simptomelor severe, rata mortalității crește la 5-20 %, în special pentru pacienții netratați cu insuficiență renală (Calvopiña et al., 2018).
• Tendința de creștere a incidenței începând din 2015, cazurile din 2023 fiind cele mai ridicate raportate din 2007. În 2020, incidența leptospirozei a scăzut la nivelul din 2015, dar este posibil ca acest lucru să fi fost determinat de comportamentele populației și de perturbarea activităților de supraveghere legate de COVID-19. În 2021, numărul cazurilor a crescut din nou.

(ECDC, 2024-2023; 2023)

Distribuția în rândul populației

• Grupa de vârstă cu cea mai mare rată de îmbolnăvire din Europa: Bărbați cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani, femei cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani (ECDC, 2014-2023)
• Grupe cu risc de evoluție severă a bolii: persoanele în vârstă și persoanele cu un sistem imunitar slăbit
• Grupuri cu risc mai mare de infecție: persoanele care intră în contact cu apa contaminată, solul contaminat sau animalele infectate la locul de muncă, de exemplu, medicii veterinari, fermierii, pescarii, minerii sau trupele militare, precum și sportivii, înotătorii, scăldătorii sau călătorii (Bandara et al., 2014; Mwachui et al., 2015). Boala este mai frecventă în rândul bărbaților (ECDC, 2014-2023).

Sensibilitate la schimbările climatice

Adecvarea climatică

Leptospira spp. prosperă cel mai bine la temperaturi cuprinse între 28 și 30 °C, iar pH-ul variază între 6,8 și 7,4 într-un mediu cu apă ușor sărată (Bharti et al., 2003; Wongbutdee et al., 2016).

Caracterul sezonier

În Europa, infecțiile apar mai ales între iulie și octombrie, cu un vârf în august-septembrie. Acest model sezonier este probabil determinat de o combinație de factori climatici (de exemplu, prezența unor precipitații abundente și a unor temperaturi ridicate) și de comportamentul uman (de exemplu, creșterea activităților în aer liber) (ECDC, 2014-2023).

Impactul schimbărilor climatice

Temperaturile medii anuale mai ridicate sporesc creșterea și activitatea Leptospira spp. și, în același timp, prelungesc sezonul infecțios și extind distribuția geografică a bacteriilor. De asemenea, cantități mai mari de precipitații și condiții mai umede sunt legate de creșterea și supraviețuirea sporită a Leptospira spp. Se preconizează că modificările preconizate vor crește povara bolii (Desvars et al., 2011; Pawar et al., 2018). Un alt factor important de risc climatic viitor pentru infecțiile cu leptospiroză este frecvența crescută a fenomenelor meteorologice extreme. Precipitațiile abundente, furtunile și inundațiile asociate sporesc expunerea umană la apa contaminată (Bharti et al., 2003), în special în combinație cu salubritatea precară, asistența medicală insuficientă sau condițiile aglomerate, ceea ce ar putea expune oamenii la riscuri crescute de infectare (Mwachui et al., 2015). Episoadele de secetă,pe de altă parte, stimulează activitățile recreative, cum ar fi înotul și scăldatul, precum și riscurile de expunere profesională, de exemplu atunci când fermele utilizează surse alternative de apă contaminată în perioade de secetă și restricții de utilizare a apei. Ambele ar putea duce la o creștere a infecțiilor cu leptospiroză.

Prevenire & amplitudine; Tratament

Prevenirea

• Evitarea sau limitarea contactului cu apa potențial contaminată sau cu animalele infectate
• Îmbrăcăminte de protecție, în special atunci când este expusă la apă potențial contaminată sau la animale infectate în medii de lucru
• Siguranța apei publice pentru a evita infecțiile în timpul activităților recreative
• Vaccinarea șeptelului și a animalelor de companie și controlul rozătoarelor pentru a reduce infecțiile de la animal la persoană
• Sensibilizarea cu privire la căile de infectare
• (CDC, 2022; Jittimanee și Wongbutdee, 2019)

Tratamentul

• Antibiotice

Referințe

Bandara, M., et al., 2014, Globalization of leptospirosis through travel and migration (Globalizarea leptospirozei prin călătorii și migrație), Globalization and Health 10(61), 1-9. https://doi.org/10.1186/s12992-014-0061-0

Bharti, A. R., et al., 2003, Leptospirosis: O boală zoonotică de importanță mondială, The Lancet Infectious Diseases 3(12), 757-771. https://doi.org/10.1016/S1473-3099(03)00830-2

Calvopiña, M., et al., 2022, Leptospirosis: Morbiditatea, mortalitatea și distribuția spațială a cazurilor spitalizate în Ecuador. Un studiu la nivel național 2000-2020, PLOS Neglected Tropical Diseases 16(5), e0010430. https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0010430

CDC, 2022, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, https://www.cdc.gov. Accesat ultima dată în august 2022.

De Brito, T., et al., 2018, Patologia și patogeneza leptospirozei umane: O recenzie comentată. Revista Do Instituto de Medicina Tropical de São Paulo 60(e23), 1-10. https://doi.org/10.1590/s1678-9946201860023

Desvars, A., et al., 2011, Seasonality of Human Leptospirosis in Reunion Island (Indian Ocean) and Its Association with Meteorological Data, PLoS ONE 6(5), e20377. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0020377

ECDC, 2014-2023, Rapoarte epidemiologice anuale pentru perioada 2012-2021 – Leptospiroza. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/leptospirosis/surveillance-and-disease-data. Accesat ultima dată în august 2023.

ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase. Disponibilă la adresa https://atlas.ecdc.europa.eu/public/index.aspx. Accesat ultima dată în septembrie 2024.

Haake, D. A. și Levett, P. N., 2015, Leptospirosis in Humans. În: Adler, B. (Ed.), Leptospira and Leptospirosis, Current Topics in Microbiology and Immunology vol. 387, Springer Berlin Heidelberg, pp. 65–97. https://doi.org/10.1007/978-3-662-45059-8_5

Jittimanee, J. și Wongbutdee, J., 2019, Prevention and control of leptospirosis in people and surveillance of the pathogenic Leptospira in rats and in surface water found at villages (Prevenirea și controlul leptospirozei la oameni și supravegherea leptospirei patogene la șobolani și în apele de suprafață găsite la sate), Journal of Infection and Public Health 12(5), 705-711. https://doi.org/10.1016/j.jiph.2019.03.019

Mwachui, M. A., et al., 2015, Environmental and Behavioural Determinants of Leptospirosis Transmission: O analiză sistematică, PLOS Neglected Tropical Diseases 9(9), e0003843. https://doi.org/10.1371/journal.pntd.0003843

Pawar, S. D. et al., 2018, Seasonality of leptospirosis and its association with rainfall and humidity in Ratnagiri (Sezonalitatea leptospirozei și asocierea acesteia cu precipitațiile și umiditatea în Ratnagiri), Maharashtra, International Journal of Health & Allied Sciences 7, 37-40. https://doi.org/10.4103/ijhas.IJHAS_35_16

Rathinam, S. R., 2005, Manifestări oculare ale leptospirozei, Journal of Postgraduate Medicine 51(3), 189-194. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16333191/

Samrot, A. V. și colab., 2021, Leptospiral Infection, Pathogenesis and Its Diagnosis—A Review, Pathogens 10(2), 145. https://doi.org/10.3390/pathogens10020145

Thibeaux, R., et al., 2018, Biodiversity of Environmental Leptospira: Îmbunătățirea identificării și revizuirea diagnosticului, Frontiere în microbiologie 9, 1-14. https://doi.org/10.3389/fmicb.2018.00816

Wongbutdee, J., et al., 2016, Perceptions and risky behaviors associated with Leptospirosis in an endemic area in a village of Ubon Ratchathani Province, Thailand (Percepții și comportamente riscante asociate cu leptospiroza într-o zonă endemică dintr-un sat din provincia Ubon Ratchathani, Thailanda), African Health Sciences 16(1), 170-176. https://doi.org/10.4314/ahs.v16i1.23

[1] Rata de spitalizare se bazează pe analiza datelor privind cazurile cu stare de spitalizare cunoscută. Exhaustivitatea datelor privind spitalizarea este furnizată din 2009 și variază între 0 și 100% pentru diferite țări. În general, pentru aproximativ 50 % din toate cazurile raportate în Europa, se raportează, de asemenea, starea de spitalizare.