Shigellosis

Shigelloza este o boală relativ rară în Europa, care duce la probleme gastro-intestinale cauzate de bacteriile Shigella. Cu toate acestea, este o preocupare de sănătate pentru anumite grupuri de populație și în anumite țări, de asemenea, în lumea dezvoltată. În Europa, o șesime până la o treime din cazuri sunt importate de călători (ECDC, 2014-2024). Infecțiile apar după înghițirea contaminării fecale. Boala afectează în special copiii de vârstă mică din țările în curs de dezvoltare, iar focarele sunt frecvente în condiții în care aprovizionarea cu apă și instalațiile sanitare sunt deficitare, ceea ce duce anual la aproximativ 160 000 de decese la nivel mondial (Chung The et al., 2021). Cu toate acestea, boala este subraportată și adesea diagnosticată greșit. Deosebit de îngrijorătoare este rezistența multidrog a bacteriilor Shigella în diferite regiuni (Lampel et al., 2018).

Rata de notificare a cazurilor totale și interne de Shigellosis (hartă) și a cazurilor raportate (grafic) în Europa

_{Sursă: ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase}

_{Observații: Harta și graficul prezintă date pentru țările membre ale SEE. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Limitele și denumirile indicate pe această hartă nu implică aprobarea sau acceptarea oficială de către Uniunea Europeană. Boala este cu declarare obligatorie la nivelul UE, dar perioada de raportare variază de la o țară la alta. Atunci când țările raportează zero cazuri, rata de notificare pe hartă este afișată ca „0”. Atunci când țările nu au raportat boala într-un anumit an, rata nu este vizibilă pe hartă și este etichetată ca „neraportată” (actualizată ultima dată în iulie 2024).}

Sursă & amperi; transmisie

Shigelloza este transmisă în primul rând prin contaminarea fecală de la o persoană infectată la gura unei alte persoane. Persoanele infectate care nu se spală bine pe mâini după defecare pot provoca noi infecții prin contact fizic direct (inclusiv contact sexual) sau indirect prin contaminarea alimentelor sau a apei. În Europa, transmiterea sexuală este astăzi o cale comună de infectare. Pacienții pot transmite boala atât timp cât bacteria Shigella este excretată în fecale, ceea ce se întâmplă, în general, în timpul infecției acute, dar poate continua până la 4 săptămâni sau, ocazional, câteva luni.

Alături de infecțiile de la persoană la persoană, laptele crud contaminat și produsele lactate sau legumele nefierte sunt alte căi de transmitere (Gerba, 2009). În plus, muștele pot transmite bacteriile Shigella de la latrine la alimentele descoperite (Gerba, 2009). Cu toate acestea, în afara corpului uman, Shigella poate supraviețui doar pentru o perioadă scurtă de timp (Niyogi, 2005). În mod remarcabil, boala se poate manifesta deja la doze foarte mici de mai puțin de zece celule bacteriene, care este de peste zece mii de ori mai mică decât pentru majoritatea celorlalte infecții bacteriene (Chung The et al., 2016).

Focarele apar mai ales în locurile în care mulți oameni sunt împreună (cum ar fi în închisori, instituții pentru copii, centre de zi sau spitale de boli mintale), în special atunci când igiena personală este precară, precum și în rândul bărbaților care fac sex cu bărbați (Rebmann, 2009).

Efecte asupra sănătății

Infecțiile cuShigella pot avea simptome ușoare până la severe, iar unele persoane infectate nu prezintă simptome. Daca sunt simptomatice, simptomele dureaza de obicei intre 4 si 7 zile, iar majoritatea pacientilor se recupereaza fara interventii medicale, cu exceptia rehidratarii corespunzatoare. Simptomele apar rapid, la aproximativ una până la trei zile după infecție și includ diaree – adesea cu mucus și/sau sânge, febră, greață, crampe stomacale și, uneori, urinare sau defecare dureroasă. Bacteria Shigella poate produce, de asemenea, toxine care circulă în fluxul sanguin al unei persoane infectate (toxemie). În cazuri mai severe, scaunul poate fi sângeros și lipicios (dizenterie) și pot apărea complicații, cum ar fi mușchii intestinali slăbiți (care duc la prolaps rectal), apendicită sau o inflamație a colonului care pune viața în pericol. De asemenea, deshidratarea, nivelurile scăzute de sare (hiponatremie) sau zahăr (hipoglicemie) în sânge, infecțiile neurologice (meningită), inflamația oaselor (osteomielită), artrita, abcesele splinei sau infecțiile vaginale pot rezulta din shigeloză. Printre cele mai periculoase manifestări clinice se numără convulsiile, leziunile neurologice sau creșterea numărului de globule albe din sânge care imită leucemia. Ca efecte pe termen lung, pacienții pot dezvolta un sindrom de colon iritabil, artrită sau sindrom hemolitic uremic, care afectează globulele roșii, rinichii și sistemul nervos (Pacheco & Sperandio, 2012).

Morbiditate și amplitudine; mortalitate

În țările membre ale SEE (cu excepția Elveției și a Turciei din cauza lipsei datelor), în perioada 2007-2023:

• 80,014 infecții (ECDC, 2024)

• 18 decese (ECDC,2024) și o rată globală a mortalității de 0,025%. Cu toate acestea, ratele mortalității variază în funcție de tulpina bacteriană și de starea pacientului și pot crește la 20 % pentru pacienții spitalizați (Bagamian et al., 2020; Ranjbar et al., 2010).

• Tendința de creștere a incidenței între 2015 și 2019, după o scădere a cazurilor raportate între 2007 și 2014. În 2020, numărul cazurilor raportate a scăzut drastic, ceea ce este posibil să se fi datorat subraportării și scăderii expunerii în urma restricțiilor de călătorie și sociale și a măsurilor de igienă asociate pandemiei de COVID-19.

• Până în 2019, aproximativ jumătate din cazuri erau legate de călătorii. Transmiterea se face mai ales prin alimente și mai puțin frecvent prin contact sexual și de la persoană la persoană.

(ECDC, 2014-2024)

Distribuția în rândul populației

• Grupa de vârstă cu cea mai mare rată de îmbolnăvire din Europa: copii sub 5 ani și bărbați cu vârste cuprinse între 25 și 44 de ani (ECDC, 2014-2024)
• Grupuri cu risc de evoluție severă a bolii: copiii cu vârsta sub 10 ani, persoanele lipsite de o bună asistență medicală sau care se confruntă cu insecuritate alimentară, persoanele în vârstă și persoanele cu un sistem imunitar slăbit (Kotloff et al., 2018; Niyogi, 2005; Launay et al., 2017)

Sensibilitate la schimbările climatice

Adecvarea climatică

BacteriileShigella cresc cel mai bine la temperaturi ambientale cuprinse între 21 și 38 ° C. Intervalul optim al pH-ului este cuprins între 5,8 și 6,4 (Ghosh et al., 2007).

Caracterul sezonier

În Europa, majoritatea infecțiilor apar la sfârșitul verii/toamnei (ECDC, 2014-2024).

Impactul schimbărilor climatice

Temperaturile crescute, cantitățile de precipitații și umiditatea aerului accelerează reproducerea bacteriană și cresc riscul de apă contaminată (băută), ceea ce poate crește riscurile de infecție cu shigellosis. Studiile din Asia sugerează că modificările condițiilor climatice pot modifica modelul de distribuție geografică a bacteriilor Shigella și pot crește riscul de infecție cu shigellosis (Song et al., 2018; Chen et al., 2019). Acest lucru poate avea un impact indirect asupra populației europene, deoarece infecțiile cu shigelloză din Europa sunt legate de călătorii.

Prevenire & amplitudine; Tratament

Prevenirea

• Sensibilizarea cu privire la eficacitatea spălării mâinilor și a igienei generale, în special în timpul călătoriilor în regiuni cu condiții de igienă precare sau atunci când se manipulează alimente
• Identificarea și închiderea surselor de apă contaminate
• Izolarea pacienților în unitățile de îngrijire pentru a preveni apariția focarelor
• Sistemele de supraveghere permit detectarea bolilor și măsuri de răspuns ulterioare pentru limitarea focarelor și reducerea numărului de cazuri
• Vaccinurile se află într-o fază experimentală

(Academiile Naționale de Științe, Inginerie și Medicină, 2020; Sciuto et al., 2021)

Tratamentul

• Rehidratare, medicamente antidiareice sau pentru reducerea febrei
• Antibioticele pot scurta durata transmiterii potențiale și a bolii. Tulpinile rezistente la mai multe medicamente și la scară largă sunt din ce în ce mai problematice pentru grupurile cu risc ridicat.

(Kotloff et al., 2018; CDC, 2022)

Referințe

Bagamian, K. H. et al., 2020, Heterogeneity in enterotoxigenic Escherichia coli and shigella infections in children under 5 years of age from 11 African countries: (Eterogenitatea în infecțiile enterotoxigene cu Escherichia coli și shigella la copiii cu vârsta sub 5 ani din 11 țări africane: O abordare subnațională de cuantificare a riscului, mortalității, morbidității și retardului de creștere, The Lancet Global Health 8(1), e101–e112. https://doi.org/10.1016/S2214-109X(19)30456-5

CDC, 2022, Centrele pentru controlul bolilor și impactul schimbărilor climatice, https://www.cdc.gov. Accesat ultima dată în august 2022.

Chen, C.-C., et al., 2019, Epidemiologic features of shigellosis and associated climate factors in Taiwan (Caracteristicile epidemiologice ale shigellozei și factorii climatici asociați în Taiwan), Medicine 98(34), e16928. https://doi.org/10.1097/MD.0000000016928

Chung The, H., et al., 2021, Evolutionary histories and antimicrobial resistance in Shigella flexneri and Shigella sonnei in Southeast Asia (Istorii evolutive și rezistența la antimicrobiene în Shigella flexneri și Shigella sonnei în Asia de Sud-Est), Communications Biology 4(1), 353. https://doi.org/10.1038/s42003-021-01905-9

Chung The, H., et al., 2016, The genomic signatures of Shigella evolution, adaptation and geographical spread (Semnături genomice ale evoluției, adaptării și răspândirii geografice a Shigella), Nature Reviews Microbiology 14(4), 235–250. https://doi.org/10.1038/nrmicro.2016.10

ECDC, 2014-2022, Rapoarte epidemiologice anuale pentru perioada 2012-2020 – Shigellosis. Disponibil la adresa https://www.ecdc.europa.eu/en/shigellosis/surveillance-and-disease-data. Accesat ultima dată în august 2023.

ECDC, 2024, Atlasul de supraveghere a bolilor infecțioase. Disponibilă la adresa https://atlas.ecdc.europa.eu/public/index.aspx. Accesat ultima dată în septembrie 2024.

Gerba, C. P., 2009, Agenți patogeni cu transmitere ecologică. În Environmental microbiology, Academic Press, p. 445-484. https://doi.org/10.1016/B978-0-12-370519-8.00022-5

Ghosh, M., et al., 2007, Prevalence of enterotoxigenic Staphylococcus aureus and Shigella spp. (Prevalența stafilococului auriu enterotoxigen și a Shigella spp.). În unele alimente indiene vândute pe stradă, International Journal of Environmental Health Research 17(2), 151-156. https://doi.org/10.1080/096031207012

Kotloff, K. L., et al., 2018, Shigellosis The Lancet 391(10122), 801-812. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(17)33296-8

Lampel, K. A., et al., 2018, A Brief History of Shigella, EcoSal Plus 8(1), 1-25, https://doi.org/10.1128/ecosalplus.ESP-0006-2017

Launay, O., et al., 2017, Safety Profile and Immunologic Responses of a Novel Vaccine Against Shigella sonnei Administered Intramuscularly, Intradermally and Intranasally (Profilul de siguranță și răspunsurile imunologice ale unui vaccin nou împotriva Shigella sonnei administrat intramuscular, intradermic și intranazal): Results from Two Parallel Randomized Phase 1 Clinical Studies in Healthy Adult Volunteers in Europe (Rezultatele a două studii clinice paralele randomizate de fază 1 efectuate pe voluntari adulți sănătoși din Europa), EBioMedicine, 22, 164-172. https://doi.org/10.1016/j.ebiom.2017.07.013

Niyogi, S. K., 2005, Shigellosis, The Journal of Microbiology 43(2), 133-143.

Pacheco, A. R., & Sperandio, V., 2012, Toxina Shiga în E.coli enterohemoragic: Reglementare și noi strategii antivirulență, Frontiers in Cellular and Infection Microbiology 2, 2235-2988. https://doi.org/10.3389/fcimb.2012.00081

Ranjbar, R., et al., 2010, Fatality due to shigellosis with special reference to molecular analysis of Shigella sonnei strains isolated from the fatal cases (Falalitatea datorată shigellozei, cu referire specială la analiza moleculară a tulpinilor de Shigella sonnei izolate din cazurile fatale), Iranian Journal of Clinical Infectious Diseases 5(1) 36-39.

Rebmann, T., 2009, Spotlight on shigellosis, Nursing 39(9), 59–60. https://doi.org/10.1097/01.NURSE.0000360253.18446.0f

Song, Y. J., et al., 2018, The epidemiologic influence of climate factors on shigellosis incidence rates in Korea (Influența epidemiologică a factorilor climatici asupra ratelor de incidență a shigellozei în Coreea), International Journal of Environmental Research and Public Health 15(10), 2209. https://doi.org/10.3390/ijerph15102209