Dezghețarea permafrostului

Probleme de sănătate

Permafrostul este stratul înghețat de sol și rocă de pe tot parcursul anului, care acoperă un sfert din emisfera nordică a Pământului. Acesta este acoperit de un „strat activ” de sol care se dezgheață și îngheață sezonier, poate sprijini creșterea plantelor și, în același timp, servește ca izolație, menținând temperatura permafrostului sub 0 °C. În Europa, permafrostul se găsește în regiunile polare din zona arctică înaltă a Svalbardului și în părțile nordice ale țărilor nordice, precum și în munții de înaltă altitudine din țările nordice și din Alpi. Încălzirea globală provoacă dezghețarea permafrostului, care poate afecta negativ sănătatea umană prin mai multe căi, inclusiv calitatea apei, pericolele fizice, deteriorarea infrastructurii, eliberarea deșeurilor periculoase, agricultura, securitatea și siguranța alimentară și expunerea la agenți patogeni.

Calitatea apei

Dezghețul permafrostului eliberează apele subterane din solurile înghețate, schimbând căile hidrologice, creând mai multe scurgeri și afectând procesele de reîncărcare a apelor subterane. Dezghețul permafrostului eliberează, de asemenea, oligoelemente stocate în mod natural (inclusiv mercur) și ioni majori în căile navigabile (Colombo et al., 2018; Lamontagne-Hallé et al., 2018). Acest lucru deteriorează calitatea apei potabile, care, dacă este consumată în cantități mari, poate duce la tulburări de dezvoltare, imune și reproductive, neurotoxicitate, cancer și alte efecte asupra sănătății (OMS, 2022).

Pericole fizice, deteriorarea infrastructurii și eliberarea de deșeuri periculoase

Degradarea și dezghețarea permafrostului pot cauza deplasarea deșeurilor înghețate și alunecări de teren, reprezentând o amenințare directă pentru oameni. De asemenea, aceasta reduce stabilitatea infrastructurii (inclusiv a clădirilor, a drumurilor, a liniilor de cale ferată), ceea ce poate duce la un acces redus la serviciile esențiale pentru comunitățile deja îndepărtate. Acest lucru poate avea un impact grav asupra mijloacelor de subzistență ale comunităților locale, conducând la efecte mentale (Bell et al., 2010) și fizice asupra sănătății, inclusiv vătămări și decese (IPCC, 2022). Dezghețarea permafrostului poate, de asemenea, să destabilizeze siturile industriale (inclusiv infrastructura de depozitare și eliminare a deșeurilor) și să provoace daune depozitelor de deșeuri, siturilor de foraj, rezervoarelor de stocare și conductelor, punând astfel în pericol sănătatea oamenilor. În plus, substanțele periculoase, inclusiv deșeurile chimice și radioactive, depozitate anterior în permafrost pot fi, de asemenea, eliberate (Langer et al., 2023). Contactul cu aceste materiale periculoase poate duce la o serie de riscuri pentru sănătate, inclusiv boala radiologică, cancerul și deficiențele fiziologice (Miner et al., 2021).

Agricultură, securitate și siguranță alimentară

Modificările aduse permafrostului afectează agricultura și creșterea renilor, ceea ce are un impact direct asupra mijloacelor de subzistență ale comunităților locale care se bazează pe aceste practici, conducând la niveluri ridicate de stres și la o sănătate mintală precară, precum și la o sănătate fizică precară din cauza disponibilității reduse a apei și a alimentelor (Jungsberg et al., 2022). Dezghețarea permafrostului poate duce, de asemenea, la contaminarea alimentelor și la boli asociate transmise prin alimente în comunitățile locale, datorită eficacității mai scăzute a permafrostului pentru refrigerarea naturală a alimentelor (Parkinson și Evengård, 2009).

Mercurul eliberat prin dezghețarea permafrostului poate prezenta, de asemenea, riscuri pentru sănătate prin intermediul lanțului alimentar, deoarece neurotoxina foarte puternică metil mercur se acumulează în pești și mamifere artice, cum ar fi focile (OMS, 2017). Persoanele care trăiesc în regiunea arctică sunt deosebit de expuse riscului de otrăvire cu mercur și de boli de dezvoltare și neurologice asociate (cum ar fi boala Minamata), deoarece peștii și mamiferele artice constituie o mare parte din alimentație (Nedkvitne et al., 2021).

Expunerea crescută la agenți patogeni

Dezghețarea permafrostului poate duce, de asemenea, la creșterea expunerii la agenți patogeni, atât direct prin eliberarea de agenți patogeni congelați anterior în permafrost (Miner et al., 2021), cât și indirect prin îmbunătățirea condițiilor de transmitere a bolilor (de exemplu, solurile umede sau asemănătoare turbăriilor favorizează condițiile de reproducere a țânțarilor și extinderea bolilor transmise prin vectori; apa îmbogățită cu nutrienți ca urmare a decongelării permafrostului sporește virulența agenților patogeni la pești și crește riscul de boli cu transmitere prin alimente) (Wu et al., 2022; Wedekind et al., 2010). Anii deosebit de călduroși au fost asociați cu riscuri crescute de eliberare a bacteriilor antrax înghețate anterior și a focarelor de antrax, o amenințare gravă atât pentru sănătatea umană, cât și pentru efectivele de animale (și anume, sursa lor de venit) din comunitățile de păstori din regiunea arctică (Stella et al., 2020).

Așezări umane expuse riscului de dezghețare a permafrostului până în 2060

Source: Ramage et al., 2021

Harta prezintă așezările actuale (2017) de pe permafrost (i) amenințate de dezghețarea permafrostului, unde oamenii vor trebui să se adapteze la schimbările legate de pierderea permafrostului până în 2060 (puncte maro) și (ii) cele care vor rămâne așezări de permafrost în 2060 (puncte verzi). Dintre toate așezările europene permafrost, doar 2 așezări din Norvegia și mai puțin de jumătate din așezările existente în prezent în Groenlanda vor fi încă situate pe permafrost până în 2060.

_{Sursă: Ramage et al., 2021}