Prevenirea daunelor cauzate pădurilor de schimbările climatice

Participarea părților interesate este vitală pentru succesul strategiilor de gestionare a pădurilor în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice. Implicarea comunităților locale, a proprietarilor de terenuri, a guvernelor, a ONG-urilor, a asociațiilor forestiere, a centrelor de consiliere forestieră și a întreprinderilor asigură faptul că strategiile sunt bine rotunjite, durabile și adaptate nevoilor locale. Mai jos este prezentată o imagine de ansamblu a rolurilor părților interesate în cadrul diferitelor grupuri de strategie:

• Prevenirea incendiilor (focuri de incendiu verzi, ardere prescrisă, pășunat gestionat): Colaborarea cu comunitățile locale, fermierii și departamentele de pompieri este esențială pentru gestionarea strategică a vegetației, reducerea riscurilor de incendiu și asigurarea unor practici sigure și eficiente.
• Gestionarea pădurilor (exploatare forestieră selectivă, subțiere, specii rezistente la foc, capcane cu feromoni și îndepărtarea arborilor sau a buștenilor infestați): Administratorii de păduri, asociațiile de mediu și forestiere și proprietarii locali de terenuri trebuie să colaboreze pentru a se asigura că recoltarea selectivă, rărirea și gestionarea dăunătorilor se realizează în moduri care mențin sănătatea pădurilor, echilibrând în același timp interesele economice.
• Gestionarea speciilor (migrație asistată, agrosilvicultură): Implicarea părților interesate locale în proiectele de migrație asistată și agrosilvicultură favorizează gestionarea pe termen lung. Guvernele, asociațiile forestiere, ONG-urile și oamenii de știință pot oferi sprijin tehnic și financiar, în timp ce implicarea comunității asigură întreținerea adecvată și relevanța pentru ecosistemele locale.

Implicarea părților interesate asigură faptul că strategiile de gestionare a pădurilor sunt adaptate la condițiile locale, promovând reziliența pe termen lung și asumarea de către comunitate a inițiativelor în materie de sănătate forestieră.

Mai multe inițiative europene subliniază importanța participării părților interesate la gestionarea durabilă a pădurilor pentru a atenua impactul schimbărilor climatice, al incendiilor forestiere și al altor perturbări forestiere. De exemplu, în Portugalia (studiude caz Viseu Dão Lafões),un efort de colaborare între comunitățile locale, administratorii de păduri și autoritățile publice a pus în aplicare pășunatul animalelor și a prescris arderea pentru a reduce riscul de incendii forestiere. Dezvoltate în parteneriat cu fermierii și pompierii locali, aceste metode utilizează pășunatul animalelor pentru a reduce în mod natural tufișurile și vegetația, creând zone rezistente la foc.

În mod similar, în Belgia (studiude caz privind pădurile din regiunea Mării Ionice),selecția speciilor și exploatarea forestieră selectivă sunt utilizate pentru gestionarea vegetației și reducerea riscului de incendii forestiere. Autoritățile publice, administratorii de păduri, drumurile și municipalitățile colaborează pentru a echilibra sănătatea ecologică cu interesele economice. Aceste abordări arată modul în care participarea activă a diferitelor părți interesate - comunități, organisme publice și proprietari de terenuri - poate promova gestionarea durabilă a pădurilor în Europa.

Limitări

Subțierea, reîmpădurirea și agrosilvicultura necesită resurse financiare semnificative pentru forța de muncă, echipamente și gestionarea regulată. Deși exploatarea forestieră selectivă este mai bună pentru mediu, ea este adesea mai puțin profitabilă decât tăierea rasă, ceea ce o face mai puțin atractivă pentru întreprinderile din sectorul lemnului. Pășunatul gestionat implică, de asemenea, cheltuieli suplimentare, cum ar fi deplasarea și întreținerea animalelor. În cele din urmă, instituirea unor sisteme de protecție împotriva incendiilor poate fi costisitoare, în special în zonele cu utilizări concurente ale terenurilor, limitând adesea adoptarea lor pe scară largă. Unele lacune legislative pot împiedica, de asemenea, punerea în aplicare a anumitor măsuri. De exemplu, arderea prescrisă trebuie să fie reglementată în mod corespunzător la nivel național sau regional, în timp ce ar putea fi necesare ajustări ale reglementărilor privind vânătoarea pentru a gestiona navigarea în zonele în care au început activitățile de reîmpădurire.

Atunci când sunt puse în aplicare fără cunoștințe și expertiză adecvate, aceste strategii pot perturba ecosistemele locale și pot dăuna biodiversității. De exemplu, arderea prescrisă și exploatarea forestieră selectivă pot perturba temporar habitatele și fauna sălbatică. În mod similar, operațiunile de rărire pot atrage critici din partea asociațiilor de mediu preocupate de perturbările ecosistemelor. Introducerea de specii alogene pentru migrația asistată poate ridica semne de întrebare cu privire la impactul asupra mediului. Introducerea speciilor rezistente la foc sau migrația asistată ar putea modifica echilibrul ecosistemului, ceea ce ar putea duce la specii sau monoculturi invazive care reduc biodiversitatea. Pășunatul excesiv în sistemele de pășunat gestionate poate duce la degradarea solului, la eroziune și la pierderea habitatelor. Este posibil ca eforturile de reîmpădurire gestionate necorespunzător să nu restabilească diversitatea ecologică inițială, concentrându-se în schimb pe o gamă limitată de specii. Toate acestea pot avea efecte în cascadă asupra funcționării ecosistemului.

Multe dintre aceste strategii necesită un management continuu, personal specializat și resurse economice. Focarele, zonele tampon și rărirea necesită întreținere periodică pentru a rămâne eficiente, în timp ce pădurile se vor regenera în timp, necesitând intervenții periodice. În plus, infrastructura necesară pentru a efectua operațiuni precum rărirea sau exploatarea forestieră selectivă – cum ar fi drumurile și punctele de acces – poate fragmenta habitatele și poate introduce riscuri suplimentare. În zonele îndepărtate sau greu accesibile, aceste provocări logistice devin și mai pronunțate. În cele din urmă, multe dintre aceste strategii, în special reîmpădurirea și crearea de noi specii, necesită mult timp înainte ca beneficiile lor să fie pe deplin realizate. Prin urmare, sunt necesare investiții pe termen lung.

Percepția publică și obstacolele în materie de reglementare reprezintă obstacole semnificative în calea succesului acestor strategii. Arsurile prescrise, în special, se confruntă cu o opoziție din cauza preocupărilor legate de siguranță, calitatea aerului și potențialul ca incendiile să scape de sub control. Reglementările guvernamentale restricționează adesea sau nu permit utilizarea unor practici precum arderea prescrisă sau pășunatul controlat. Acest lucru complică eforturile de punere în aplicare a acestor strategii la scară largă.

Succese

Programul Uniunii Europene de prevenire a incendiilor forestiere sprijină comunitățile locale în gestionarea pădurilor pentru a reduce riscurile de incendii, creând în același timp oportunități de angajare. Prin furnizarea de finanțare și formare, programul a implicat cu succes populațiile locale în activități forestiere care promovează atât dezvoltarea economică, cât și prevenirea incendiilor. În plus, prin intermediul programului sunt disponibile fonduri speciale pentru dezvoltare rurală. Aceste fonduri pot sprijini strategiile de gestionare menite să prevină incendiile forestiere și alte amenințări legate de schimbările climatice la adresa sănătății pădurilor.

Punerea în aplicare a măsurilor de conservare poate reuni parteneri de afaceri științifici, tehnici, politici și privați într-o comunitate de practici. De exemplu, în Italia (studiude caz privind lacul Occhito),eforturile de conservare a pădurilor din jurul lacului Occhito au conectat mai multe municipalități și au diversificat activitățile economice, cum ar fi ecoturismul.

Pentru a asigura succesul strategiilor de conservare a pădurilor, cum ar fi prevenirea incendiilor, gestionarea speciilor și a pădurilor, trebuie îndeplinite mai multe condiții-cheie: (i) sistemele de prevenire trebuie să fie integrate cu alte instrumente de gestionare a pădurilor; (ii) trebuie să fie disponibile resurse adecvate pentru punerea în aplicare a strategiei; (iii) strategiile alese trebuie monitorizate și adaptate în mod consecvent; (iv) este esențială o colaborare strânsă cu părțile interesate. Punerea în aplicare eficace a strategiilor de conservare a pădurilor poate economisi miliarde de euro. Acestea contribuie la evitarea daunelor legate de schimbările climatice, la prevenirea incendiilor la scară largă și la distrugerea mijloacelor de subzistență și la conservarea biodiversității și a serviciilor ecosistemice.

Strategiile prezentate în această opțiune de adaptare sunt recunoscute din ce în ce mai mult pentru capacitatea lor de a îmbunătăți reziliența pădurilor, de a spori biodiversitatea și de a atenua riscul de incendii forestiere, având în vedere schimbările climatice în curs din Europa. Aceste strategii de adaptare contribuie, de asemenea, la menținerea capacității pădurilor de sechestrare a carbonului, asigurând un aer curat și o atmosferă mai puțin poluată. Următoarele estimări ale costurilor se bazează pe o analiză a literaturii de specialitate și a studiilor de caz disponibile, variază de la opțiunile cele mai puțin costisitoare la cele mai scumpe și includ factori care pot influența costurile. Acestea sunt estimări bazate pe structura inițială per hectar și nu includ neapărat menținerea diferitelor opțiuni.

• Pășunatul gestionat: între 100 și 500 EUR pe hectar (în funcție de teren și de densitatea vegetației). Statele membre pot integra această strategie în programele de dezvoltare rurală (Comisia Europeană: Direcția Generală Mediu, 2021); sau să conceapă intervenții pentru a sprijini astfel de practici și să aloce o parte din bugetul politicii agricole comune (PAC)unor sisteme pastorale specifice. Pășunatul ovinelor, de exemplu, poate, de asemenea, să reducă costurile operațiunilor de rărire timpurie, astfel cum au fost raportate în exemple de către AFINET (AgroForestry Innovation NETworks). Pastoralismul poate contribui, de asemenea, la reducerea incendiilor forestiere și a costurilor asociate, astfel cum a demonstrat în Spania Forumul european pentru conservarea naturii și pastoralism.
• Agrosilvicultură: între 300 și 1 500 EUR pe hectar, în funcție de integrarea arborilor în practicile agricole. Aceasta este o estimare aproximativă, însă beneficiile depășesc adesea costurile (Kay et al., 2019), în funcție de practică și de regiune.
• Focare verzi: între 500 și 2 000 EUR pe hectar (mai mare în zonele predispuse la incendii, cum ar fi Marea Mediterană). Acestea pot fi destul de eficiente. Cu toate acestea, este important să se înțeleagă că eficacitatea depinde în mare măsură de proprietățile incendiului și de punerea în aplicare a focarului, a se vedea, de exemplu, analiza a 563 de incendii din Spania (Ortega et al., 2024).
• Arderea prescrisă: între 500 și 1500 EUR pe hectar (mai mare în sudul Europei). Exemple din Spania pot fi găsite aici. În Portugual, un exemplu de costuri și beneficii este prezentat în studiul de caz Climate-ADAPT dinViseu Dão Lafões.
• Subțierea: între 500 EUR și 2 500 EUR pe hectar (cu costuri mai mari în zonele predispuse la incendii sau cu vegetație densă și în funcție de utilizarea muncii manuale sau a răririi mecanice).
• Înregistrare selectivă: între 500 și 3 000 EUR pe hectar (în funcție de teren, densitatea arborilor și dacă se utilizează metode mecanice sau manuale).
• Plantarea speciilor rezistente la foc: între 1 500 EUR și 5 000 EUR pe hectar (în funcție de selecția speciilor, pregătirea sitului și întreținerea periodică). În zonele cu risc ridicat, unde speciile rezistente la foc înlocuiesc speciile mai inflamabile, costurile pot fi mai ridicate din cauza nevoii de pregătire a solului și de irigare (cum ar fi în regiunile mediteraneene).
• Migrația asistată: 2 000-6 000 EUR pe hectar, variind în funcție de distanță și de complexitatea relocării.

Beneficiile pe termen lung ale gestionării pădurilor depășesc cu mult beneficiile economice imediate. Practicile durabile asigură faptul că pădurile continuă să furnizeze servicii vitale pentru generațiile viitoare. Acest aspect este adesea trecut cu vederea în analizele costurilor pe termen scurt. Cu toate acestea, chiar și pe termen scurt, aceste strategii oferă beneficii sociale importante (oportunități de ocupare a forței de muncă, sănătate publică și bunăstare); beneficii pentru mediu (conservarea biodiversității); precum și beneficii economice (de exemplu, comercializarea reziduurilor rezultate din prelucrarea lemnului).

Intervențiile precum arsurile prescrise, pășunatul gestionat sau exploatarea forestieră selectivă trebuie să se alinieze la Directiva UE privind habitatele și la Directiva privind păsările, pentru a proteja habitatele și speciile specifice. Poate fi necesară aprobarea de către autoritățile de mediu competente, în special în zonele protejate (de exemplu, siturile Natura 2000). Strategia UE pentru păduri propune o lege privind monitorizarea pădurilor. Aceasta va institui un sistem de monitorizare care să asigure furnizarea de date standardizate sau armonizate și care să acopere pădurile și alte terenuri împădurite. 

Multe activități de gestionare a pădurilor, în special acțiunile la scară largă, cum ar fi rărirea sau arsurile prescrise, pot necesita o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul reglementărilor UE și naționale. Aceste evaluări evaluează impactul potențial asupra biodiversității locale, a solului și a apei și iau în considerare măsuri de atenuare pentru a reduce la minimum daunele.

Arderea prescrisă este strict reglementată din cauza preocupărilor legate de siguranța publică. Țările europene solicită autorizații pentru arsuri controlate (a se vedea „Focul prescris și pășunatul” ca abordare integrată pentru a face pădurile reziliente la schimbările climatice), respectarea protocoalelor de siguranță și coordonarea cu serviciile de pompieri. Condițiile meteorologice, calendarul și măsurile de siguranță trebuie documentate și aprobate. Personalul care efectuează arsuri prescrise sau care operează echipamente de stingere a incendiilor poate avea nevoie de pregătire și certificare specială. Acest lucru asigură practici sigure și respectarea standardelor naționale de prevenire a incendiilor.

Multe țări solicită planuri detaliate de gestionare a pădurilor pentru activități precum rărirea pădurilor, exploatarea forestieră selectivă sau alte măsuri de dezvoltare rurală. Este posibil ca aceștia să aibă nevoie de aceste planuri de gestionare pentru a solicita subvenții prin intermediul Fondului european pentru dezvoltare rurală (FEADR). Aceste planuri asigură practici durabile, protejează interesele publice și mențin sănătatea pădurilor. Exploatarea forestieră selectivă și rărirea necesită, de obicei, autorizații pentru a preveni suprarecoltarea și practicile nesustenabile. Legislațiile naționale prevăd niveluri admisibile de recoltare, specifică speciile și vârstele arborilor și pot impune, de asemenea, cerințe de regenerare.

Unele specii de arbori sunt expuse riscului de dispariție (listaroșie europeană a arborilor) și au nevoie de protecție în temeiul legislației UE sau al legislației naționale. Astfel, acestea nu pot fi tăiate fără autorizație specială. Diminuarea sau tăierea selectivă în aceste zone trebuie să acorde prioritate respectării acestor măsuri de protecție.

Pentru orice strategie privind terenurile private, este necesar consimțământul proprietarului legal. În unele țări, proprietarii pot fi eligibili pentru subvenții sau stimulente dacă permit anumite măsuri de conservare sau de prevenire a incendiilor. Multe păduri europene permit accesul public în temeiul legislației privind „dreptul de roaming”. Astfel, măsuri precum arsurile prescrise sau exploatarea forestieră selectivă trebuie să ia în considerare siguranța publică și restricțiile de acces în timpul punerii în aplicare a anumitor măsuri.

Pășunatul gestionat implică considerații juridice legate de gestionarea șeptelului, drepturile de pășunat și, uneori, legile privind zonarea. Țările pot reglementa intensitatea și durata pășunatului pentru a preveni pășunatul excesiv sau pentru a asigura regenerarea pădurilor. Pășunatul gestionat trebuie să respecte standardele UE privindbunăstarea animalelor, care asigură accesul animalelor la apă, adăpost și hrană suficientă, reducând în același timp la minimum riscurile de suprapopulare.

UE și țările individuale reglementează combaterea dăunătorilor și sănătatea plantelor prin directive menite să prevină răspândirea speciilor și a bolilor invazive. Strategiile precum îndepărtarea arborilor infestați și utilizarea capcanelor cu feromoni trebuie să respecte protocoalele de biosecuritate (ase vedea orientările EPPO). Unele pot necesita notificare sau aprobare din partea autorităților. Capcanele cu feromoni și alte măsuri de combatere a dăunătorilor pot face obiectul unor reglementări naționale sau ale UE specifice privind măsurile de biocontrol (utilizarea dușmanilor naturali pentru reducerea populațiilor de dăunători), în special în zonele protejate sau sensibile.

Multe țări din UE oferă stimulente financiare sau subvenții pentru a sprijini practicile forestiere durabile, prevenirea incendiilor și combaterea dăunătorilor în cadrul politicii agricole comune (PAC) a UE și al programului LIFE. Cu toate acestea, pentru a avea acces la finanțare, proiectele trebuie să îndeplinească criterii de eligibilitate, cum ar fi demonstrarea beneficiilor ecologice și aderarea la cele mai bune practici. Fiecare țară europeană are un departament sau minister forestier național care publică orientări privind gestionarea pădurilor, prevenirea incendiilor și controlul dăunătorilor. Prin abordarea acestor aspecte juridice, strategiile de conservare a pădurilor în Europa pot fi puse în aplicare într-un mod mai eficace și mai durabil, aliniindu-se la obiectivele mai ample în materie de conservare și climă, respectând în același timp siguranța publică, drepturile de proprietate privată și protecția biodiversității.

Timpul de punere în aplicare a opțiunilor propuse variază în funcție de măsura selectată. Acesta poate varia de la:

• Pe termen scurt (până la 6 luni): Capcane cu feromoni, arderea prescrisă (dacă este sezonieră), fazele inițiale ale pășunatului gestionat și îndepărtarea la scară mică a arborilor infestați.
• Pe termen mediu (6 luni - 2 ani): Subțierea, tăierea selectivă, îndepărtarea pe scară mai largă a arborilor infestați, gestionarea unităților de pășunat și instalarea inițială a focarelor verzi.
• Pe termen lung (2+ ani): Maturitatea la foc verde, plantarea de specii rezistente la foc, migrația asistată și ciclurile de pășunat gestionate în curs de desfășurare pentru întreținerea continuă a pădurilor.

Calendarul fiecărei strategii se poate prelungi pe baza reglementărilor specifice fiecărei regiuni, a condițiilor de mediu și a provocărilor logistice din zona împădurită.

Durata de viață a opțiunilor propuse variază, de asemenea, în funcție de măsura selectată. Acesta poate varia de la:

• Pe termen scurt (până la 2 ani): Capcane cu feromoni, ardere prescrisă (cicluri repetate) și îndepărtarea copacilor infestați.
• Pe termen mediu (10-20 de ani): Subțierea și unele structuri de pășunat gestionate, care necesită intervenție periodică pentru a menține eficacitatea.
• Pe termen lung (20-50+ ani): Specii rezistente la foc, exploatare forestieră selectivă și focare verzi cu întreținere periodică.
• Pe termen foarte lung (50-100+ ani): Migrația asistată și stabilirea unor specii de arbori cu durată lungă de viață, adaptate la schimbările climatice.

Monitorizarea periodică și gestionarea adaptivă sunt esențiale pentru menținerea eficacității fiecărei strategii și pentru a răspunde condițiilor forestiere în schimbare.