Sectorul financiar

Sectorul financiar

Mesaje-cheie

• Expunerea infrastructurii sectorului financiar în sine la schimbările climatice este scăzută în comparație cu expunerea și vulnerabilitatea activelor în care investește. Expunerea la factorii determinanți ai riscurilor climatice reflectă o vulnerabilitate inegală între regiunile și sectoarele UE, dar și o concentrare a portofoliilor specifice sectorului financiar, a băncilor și a instituțiilor financiare.
• Investițiile durabile în adaptare sunt armonizate într-o taxonomie a UE care trebuie să acopere mai multe activități economice de-a lungul timpului și care este aplicabilă la nivel mondial. Prin investiții care sunt etichetate drept durabile, sectorul financiar poate promova și sprijini măsuri de adaptare pentru a reduce riscurile fizice legate de climă. Riscurile reziduale pot fi transferate prin intermediul mecanismelor de asigurare.

Impacturi și vulnerabilități

Raportarea cu privire la adaptare și măsurarea progreselor înregistrate de întreprinderile private și de entitățile publice de toate dimensiunile vor necesita date și indicatori diferiți, precum și date mai detaliate decât cele disponibile în prezent în majoritatea politicilor și planurilor de adaptare naționale, regionale și locale.

Neluarea în considerare a implicațiilor schimbărilor climatice poate genera riscuri semnificative pentru sectorul financiar. Între 1980 și 2021, fenomenele meteorologice și climatice extreme s-au ridicat la o valoare estimată de 560 de miliarde EUR (valorile din 2021). Un număr relativ mic de evenimente este responsabil pentru o mare parte din pierderile economice: 5 % din evenimentele legate de vreme și climă cu cele mai mari pierderi sunt responsabile pentru 57 % din pierderi, iar 1 % din evenimente cauzează 26 % din pierderi (calculele proprii ale AEM bazate pe setul de date inițial). Pierderile medii anuale (prețuri constante, 2021 EUR) au fost de aproximativ 9,7 miliarde EUR în perioada 1981-1990, 11,2 miliarde EUR în perioada 1991-2000, 13,5 miliarde EUR în perioada 2001-2010 și 15,3 miliarde EUR în perioada 2011-2020. Cu 56,5 miliarde EUR, 2021 are cea mai mare valoare anuală pentru întreaga serie cronologică.

Capacitatea de a reduce ponderea pierderilor economice potențiale cauzate de schimbările climatice care afectează activele și activitățile neasigurate – decalajul în materie de protecție a climei – va determina o mare parte a rezilienței societăților.

Cadrul de politică

Ca răspuns la impactul semnificativ tot mai mare al schimbărilor climatice, Comisia Europeană a început, pe de o parte, să integreze reziliența la schimbările climatice în cadrele bugetare și, pe de altă parte, sectorul bancar și al asigurărilor a început să ia măsuri pe cont propriu pentru a face față impactului.

În ceea ce privește impactul schimbărilor climatice asupra economiei și a sistemului financiar european, Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice se referă la Strategia UE privind finanțarea durabilă pentru mai multe detalii, deoarece finanțarea durabilă joacă un rol esențial în îndeplinirea obiectivelor de politică din cadrul Pactului verde european, precum și a angajamentelor internaționale ale UE privind obiectivele climatice și de durabilitate.

Directiva privind raportarea de către întreprinderi de informații privind durabilitatea împuternicește Comisia să adopte acte delegate și de punere în aplicare pentru a specifica modul în care autoritățile competente și participanții la piață respectă obligațiile prevăzute în directivă. În iulie 2023, Comisia a adoptat un prim act delegat care include cerințe de prezentare de informații privind schimbările climatice.

Sectorul asigurărilor

Ponderea pierderilor economice neasigurate cauzate de toate pericolele meteorologice și climatice înregistrate pare să crească din cauza măsurilor lente de adaptare și a fenomenelor meteorologice extreme mai frecvente în absența unor rate mai ridicate de penetrare a asigurărilor climatice. Riscurile climatice pot pune presiune asupra economiilor locale și pot cauza disfuncționalități ale pieței care afectează atât consumatorii, cât și asigurătorii. Evenimentele catastrofale mai frecvente, în combinație cu necesitatea de a respecta cerințele de reglementare în continuă evoluție, pot amenința modelele de afaceri ale întreprinderilor și pot face ca asigurarea anumitor riscuri să fie inaccesibilă pentru clienți sau nefezabilă pentru asigurători. Astfel cum se menționează în raportul Grupului de lucru II AR6 al IPCC privind schimbările climatice 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability (Impacturi, adaptare și vulnerabilitate), o soluție-cheie de adaptare este îmbunătățirea accesului la credite și asigurări pentru a face față variabilității în ceea ce privește accesul la resurse și abundența acestora.

Pentru a aborda aceste aspecte, Comisia Europeană:

• Consolidarea dialogului dintre asigurători, factorii de decizie politică și alte părți interesate, prin intermediul dialogului privind reziliența la schimbările climatice. Principalul obiectiv al dialogului este de a reduce acest decalaj în materie de protecție a climei. Acesta este prezidat de DG CLIMA și DG FISMA;
• identifică și promovează cele mai bune practici în materie de instrumente financiare pentru gestionarea riscurilor, în strânsă cooperare cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA);
• să exploreze utilizarea pe scară mai largă a instrumentelor financiare și a soluțiilor inovatoare pentru a face față riscurilor induse de schimbările climatice.

Solvabilitate II este o directivă în legislația Uniunii Europene care codifică și armonizează regulamentul UE privind asigurările. În primul rând, este vorba despre valoarea capitalului pe care societățile de asigurări din UE trebuie să îl dețină pentru a reduce riscul de insolvență. Cu toate acestea, până în prezent, directiva nu ține seama pe deplin de riscurile generate de schimbările climatice și există mai multe voci care solicită o mai bună reflectare a acestui aspect în submodulul „risc de catastrofă naturală”.

Sectorul bancar și de investiții

Băncile sunt supuse unei presiuni comerciale și de reglementare din ce în ce mai mari pentru a se proteja de impactul schimbărilor climatice și pentru a se alinia la agenda globală privind durabilitatea. Din cauza lipsei cadrului de reglementare și supraveghere, o serie de bănci centrale și autorități de reglementare din întreaga lume au devenit conștiente de rolul și mandatul lor potențial în abordarea schimbărilor climatice și a riscurilor de mediu cu care se confruntă sectorul. De exemplu, un grup de bănci centrale, inclusiv Banca Centrală Europeană, a lansat Rețeaua pentru ecologizarea sistemului financiar în 2017. Scopul său este de a contribui la analiza și gestionarea riscurilor legate de climă și mediu în sectorul financiar și de a mobiliza finanțarea principală pentru a sprijini tranziția către o economie durabilă.

În plus, mai multe bănci private au început să dezvolte noi produse, cum ar fi obligațiunile verzi sau ipotecile verzi. Obligațiunile verzi sunt instrumente de datorie care diferă de titlurile de valoare convenționale cu venit fix numai prin faptul că emitentul se angajează să utilizeze veniturile pentru a finanța proiecte care sunt menite să aibă efecte pozitive asupra mediului sau a climei. Grupul de experți tehnici privind finanțarea durabilă a publicat în 2020 Ghidul de utilizare a standardului UE privind obligațiunile verzi.

În cadrul unei ipoteci verzi, o bancă sau un creditor ipotecar oferă unui cumpărător de locuințe condiții preferențiale dacă poate demonstra că proprietatea pentru care împrumută îndeplinește anumite standarde de mediu.

Regulamentul privind informațiile referitoare la investițiile durabile și riscurile legate de durabilitate introduce obligații de informare cu privire la modul în care investitorii instituționali și administratorii de active integrează factorii de mediu, sociali și de guvernanță (MSG) în procesele lor de gestionare a riscurilor. Actele delegate vor specifica mai în detaliu cerințele privind integrarea factorilor MSG în deciziile de investiții, care face parte din obligațiile investitorilor instituționali și ale administratorilor de active față de investitori și beneficiari.

Îmbunătățirea bazei de cunoștințe

Numeroase activități legate de finanțarea durabilă, a combaterii schimbărilor climatice și a adaptării la acestea abordează dimensiunea internațională. Această pagină se concentrează asupra a ceea ce este relevant pentru țările membre ale SEE la nivel național. Pentru mai multe informații privind aspectele internaționale și de dezvoltare, puteți găsi informații pe paginile CCONUSC și pe portalul său de date.

De asemenea, IPCC se axează în principal pe fluxurile financiare internaționale (și pe aspectele legate de reducerea emisiilor de dioxid de carbon, mai degrabă decât pe cele legate de adaptare), dar capitolul privind aspectele transversale legate de investiții și finanțare din cel de al 5-lea raport de evaluare al IPCC (AR5), Grupul de lucru III, detaliază, de asemenea, unele aspecte interne. Contribuțiile Grupului de lucru privind impactul, adaptarea și vulnerabilitatea (GL II) la AR6 sunt planificate pentru 2022.

Centrul global pentru adaptare derulează un program de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, pentru a integra adaptarea la schimbările climatice și reziliența la acestea în procesul decizional, pentru a intensifica finanțarea adaptării la schimbările climatice și a rezilienței la acestea și pentru a dezvolta instrumente financiare inovatoare.

AEM a publicat în 2007 raportul tehnic Schimbările climatice: costul inacțiunii și costul adaptării și desfășoară în prezent un nou proiect pe această temă, în cadrul căruia lucrările vor deveni disponibile în 2022.

Proiectele recente de cercetare privind finanțarea și economia adaptării sunt, de exemplu, proiectul H2020_Insurance dezvoltat în continuare în cadrul de modelare a pierderilor OASIS și în platforma OASIS sau proiectul NAIAD axat pe valoarea de asigurare a naturii. Alte proiecte care se ocupă de economia adaptării și de finanțare sunt, de exemplu, COACCH, ClimateCost Econadapt sau NATURANCE. Acestea examinează fezabilitatea și performanța tehnică, financiară și operațională a soluțiilor bazate pe o combinație de finanțare a riscului de dezastre și investiții în soluții bazate pe natură.

Sprijinirea investițiilor și a finanțării

Cadrul financiar multianual (CFM) al UE pentru perioada 2021-2027 se ridică la 1,21 mii de miliarde EUR, cu o sumă suplimentară de 807 miliarde EUR din instrumentul de redresare de nouă generație al UE. 30 % din acest buget este alocat activităților care contribuie la obiectivele climatice. Odată cu noul CFM, Comisia a majorat resursele pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice și a adaptării la acestea, inclusiv prin mecanisme inovatoare, cum ar fi Fondul european pentru dezvoltare durabilă Plus, mobilizând resurse prin canale bilaterale și prin intermediul statelor membre ale UE.

Mai multe detalii privind angajamentele de finanțare sunt disponibile aici, iar o prezentare generală a mecanismelor de finanțare ale UE pentru perioada 2021-2027 poate fi consultată aici.

Pe lângă mecanismele de finanțare din cadrul UE, UE și statele sale membre și-au majorat sprijinul global pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice acordat țărilor terțe cu 7,4 % în 2019, ajungând la 21,9 miliarde EUR, 52 % din această sumă fiind cheltuită pentru a ajuta partenerii UE să se adapteze la schimbările climatice. Asigurarea unei cote ridicate de finanțare a combaterii schimbărilor climatice în cadrul cooperării internaționale a UE, în special în vederea adaptării, va rămâne în viitor.

Sprijinirea punerii în aplicare a adaptării

EIOPA dezvoltă în continuare activități de punere în aplicare a finanțării durabile, de exemplu cu un tablou de bord privind decalajul în materie de protecție a asigurărilor, activități metodologice pentru a include schimbările climatice în asigurarea împotriva catastrofelor naturale (cerințele de capital de solvabilitate) sau în subscrierea și stabilirea prețurilor pentru asigurarea generală.