2.4 Luarea în considerare a aspectelor transfrontaliere

Majoritatea efectelor directe și indirecte ale schimbărilor climatice sunt de natură transfrontalieră. Problemele transfrontaliere creează interdependențe între țări (de exemplu, hidrologice, sociale și economice în cazul apei).

Astfel, o țară ar trebui să încerce să stabilească contacte cu țările învecinate pentru a informa cu privire la procesul de adaptare și la domeniile de preocupare în ceea ce privește impactul transfrontalier și pentru a identifica abordările de coordonare în diferite contexte politice, juridice și instituționale.

Ar putea fi necesar ca eforturile comune de adaptare și de gestionare a riscurilor de dezastre să se bazeze în continuare pe identificarea amenințărilor comune (de exemplu, prin efectuarea de evaluări reciproce ale riscurilor) și trebuie să fie în conformitate cu obiectivele de adaptare ale fiecărei țări. Un bun punct de plecare este identificarea domeniilor relevante pentru acțiunile de adaptare în care a existat o cooperare transfrontalieră tradițională (de exemplu, gestionarea bazinelor hidrografice, gestionarea riscului de inundații, gestionarea parcurilor naționale) și încercarea de a implica autoritățile de management în politica de adaptare.

Investițiile în cooperarea transfrontalieră reprezintă, de asemenea, o modalitate de a reduce la minimum costurile acțiunilor de adaptare și de a maximiza beneficiile acestora prin dezvoltarea de sinergii în ceea ce privește măsurile de adaptare și prin integrarea consecințelor pentru jurisdicțiile învecinate.

În macroregiunile europene, cum ar fi spațiul alpin, Carpații, Europa de Nord-Vest și de Sud-Est, Marea Baltică și în cadrul Strategiei pentru regiunea Dunării, au deja loc activități transfrontaliere care abordează schimbările climatice și dezvoltă în comun soluții de adaptare. Alte activități transfrontaliere la nivel regional includ activitățile de adaptare în curs de desfășurare în Pirinei.

Toate aceste activități la scară largă care implică mai multe țări primesc finanțare din partea UE. În plus, politicile europene contribuie deja la abordarea unora dintre problemele transfrontaliere asociate schimbărilor climatice. De exemplu, Directiva privind inundațiile și Directiva-cadru privind apa impun cooperarea transfrontalieră în sectorul apei. În plus, există sisteme europene și paneuropene de alertă timpurie și de detectare a dezastrelor naturale provocate de condițiile meteorologice, cum ar fi Meteoalarm, Sistemul european de sensibilizare cu privire la inundații, Sistemul european de informare privind incendiile forestiere și Observatorul european al secetei. Mecanismul de protecție civilă al Uniunii oferă, de asemenea, un cadru pentru o cooperare consolidată între statele membre ale UE pentru a preveni, a se pregăti și a răspunde în mod eficace atât riscurilor de dezastre naturale, cât și celor provocate de om, inclusiv acțiuni precum evaluarea și planificarea riscurilor, schimbul de bune practici, îmbunătățirea bazei de cunoștințe, formarea și exercițiile.